Pretenţii. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 447/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 513/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. T.
Judecător L. D.
Judecător E. O.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul-recurent C. M., cu domiciliul în com. Sânger, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 153/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 mai 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28 mai 2013, apoi la data de azi, 4 iunie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 153/13.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Luduș, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. A.. Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtului a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, prima instanță a reținut că, prin raportare la dispozițiile art. 1169 cod civil potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, având în vedere că reclamantul nu a reușit să dovedească existența unor relații contractuale și a creanței față de pârât, cererea reclamantului C. M. privind obligarea pârâtului B. A. la predarea a 13 - 11 miei, 1 berbec și 77 kg. brânză sau la plata sumei de 8.255 lei reprezentând echivalentul în lei este neîntemeiată și nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul C. M., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului B. A. și obligarea acestuia la plata sumei de 8.255 lei și a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a apreciat că în mod eronat prima instanță a procedat la respingerea acțiunii apreciind că în cauză a intervenit un contract de împrumut și că acel contract ar fi trebuit a fi întocmit în formă scrisă.
A mai arătat recurentul că este de notorietate faptul că între ciobani și proprietarii de ovine intervin înțelegeri verbale care nu sunt materializate în scris. Singurul înscris care se întocmește este caietul ciobanului, caiet în care acesta notează câte oi a primit de la fiecare proprietar.
În acest sens, recurentul a invocat reaua credință a intimatului care a refuzat să prezinte în fața instanței acel caiet.
Concluzionând, recurentul a apreciat că prin materialul probatoriu administrat în cauză a făcut dovada celor susținute, iar prima instanță „a luat o hotărâre total greșită”.
Deși legal citat, intimatul B. A. nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței de recurs și nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise .
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Într-adevăr, după cum susține și recurentul, acțiunea introductivă nu a fost întemeiată pe răspunderea juridică contractuală izvorâtă dintr-un contract de împrumut.
Din modul de formulare a acțiunii se desprinde concluzia potrivit căreia, în vederea atragerii răspunderii juridice a pârâtului, reclamantul a invocat existența între părți a unei convenții ce nu a fost materializată în scris.
Contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege și lipsite de o denumire legală. Existența lor se explică prin principiul libertății contractuale. Astfel, părțile pot încheia orice fel de contracte cu respectarea condițiilor generale de validitate prevăzute de Codul civil.
După cum a reținut și prima instanță, pentru valabilitatea convenției invocate în acțiunea introductivă nu este necesară respectarea formei scrise.
În acest context, se impune a fi evidențiată distincția dintre valabilitatea unei convenții și mijloacele de probațiune ce tind a dovedi atât existența acesteia, cât și întinderea obligațiilor părților.
Contrar susținerilor recurentului, hotărârea primei instanțe nu a relevat necesitatea respectării formei scrise a convenției ci a relevat faptul că, reclamantul nu a făcut, în condițiile art. 1169 Cod civil, dovada încheierii convenției și a întinderii obligațiilor asumate de către părți.
După cum a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 1191 alin. 1 Cod civil actele juridice (în categoria cărora sunt incluse și contractele) cu o valoare mai mare de 250 lei se pot dovedi numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, dovada cu martori fiind admisibilă dacă părțile consimt expres la acest lucru sau dacă reclamantul dovedește că în cazul dat, la momentul încheierii contractului a existat o imposibilitate în sensul art. 1198 Cod civil chiar și morală de a se preconstitui un înscris sau o imposibilitate de conserva înscrisul preconstituit, precum și în situația în care există un început de dovadă scrisă, provenind de la debitor și care face verosimil faptul pretins.
Plecând de la aceste considerente, tribunalul se raliază opiniei primei instanțe, constatând că, prin materialul probatoriu administrat în cauză, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor din acțiunea introductivă.
Astfel, deși depoziția martorei O. A. și adresa emisă de Primăria Sânger relevă faptul că în semestrul II al anului 2010 recurentul C. M. era proprietarul unui număr de 25 ovine, acest lucru nu este de natură a dovedi faptul că toate aceste ovine i-ar fi fost încredințate intimatului.
Mai mult, martorul Petricel V. a afirmat că înțelegerea părților nu a fost respectată de reclamant, care nu a achitat sumele de bani reprezentând contravaloarea oieritului și văratului.
De asemenea, nici răspunsurile la interogatorii nu sunt de natură a releva încheierea convenției în termenii și condițiile invocate în acțiunea introductivă.
Pentru toate considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca nefondate criticile aduse de către recurent hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul Cormos M., domiciliat în Sânger R. nr. 18, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 153/13.02.2013 a Judecătoriei Luduș ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.
Președinte, A. T. fiind în concediu de odihnă semnează președintlee instanței S. D. | Judecător, L. D. | Judecător, E. O. fiind în concediu de odihnă semnează președintlee instanței S. D. |
Grefier, M. V. fiind în concediu de odihnă semnează grefier delegat S. T. T. |
Red.E.O.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./15.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
