Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1078/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 399/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1078/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. T.
Judecător F. G. M.
Judecător P. M.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea recursului formulată de recurenta C. T. cu domiciliul în comuna Suseni, ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.869 din 29 august 2013, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 869 din 29 august 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. T. în contradictoriu cu pârâții S. D.-F. și S. L.. Au fost obligați pârâții S. D.-F. și S. L. să încheie cu reclamanta contract autentic vânzare-cumpărare pentru imobilul - apartament situat în Reghin, ., ., jud. M. iar în cazul în care pârâții nu își îndeplinesc această obligație, prezenta hotărâre va ține loc de act apt pentru transmiterea dreptului de proprietate către reclamantă. A fost obligat pârâtul S. D.-F. să plătească reclamantei suma de 1455,5 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că la data de 21.03.2012 între reclamanta C. T. și pârâții S. D. F. și S. L. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare numit „Promisiune de vânzare” care avea ca obiect vânzarea de către pârâți și respectiv cumpărarea de către reclamantă a imobilului-apartament situat în mun. Reghin, ., ., jud. M.. Prețul stabilit de 65.000 de lei a fost achitat integral în trei tranșe până la momentul încheierii antecontractului. Conform „promisiunii de vânzare” părțile aveau obligația ca în termen de 10 lui de la încheierea acesteia să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. În termenul stabilit în antecontract pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică contractul nu a fost încheiat. Reclamanta a somat pârâții să se prezinte în data de 21.01.2013 la sediul notarului public V. A. din mun. Reghin, ., ., însă pârâtul S. D. F. nu s-a prezentat. Pârâtul, în fața instanței a motivat absența prin faptul că la data și ora la care a fost somat să se prezinte la notarul public se afla la serviciu (fila 61) și prin faptul că oricum tranzacția nu se putea încheia din cauză că pârâții aveau datorii la întreținere și întârzieri la plata impozitului pe locuință (filele 59, 60). Întrucât ambii pârâți au recunoscut pretențiile reclamantei cu privire la primul capăt de cerere, instanța i-a obligat pe pârâții S. D.-F. și S. L. să încheie cu reclamanta contract autentic vânzare-cumpărare pentru imobilul - apartament situat în Reghin, ., ., jud. M. iar în cazul în care pârâții nu își îndeplinesc această obligație, prezenta hotărâre să țină loc de act apt pentru transmiterea dreptului de proprietate către reclamantă. Privitor la cheltuielile de judecată, art. 275 din vechiul cod de procedură civilă statuează „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În cazul de față, pârâta S. L. prin întâmpinare a recunoscut pretențiile reclamantei și s-a prezentat în data de 21.01.2013 la notar pentru a încheia contractul, nefiind astfel pusă în întârziere. Instanța a constatat că în cazul pârâtei S. L., prevederile art. 275 din vechiul C.P.C. sunt aplicabile și drept urmare nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art.134 din vechiul C.P.C, prima zi de înfățișare este „ aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii”. În cazul de față prima zi de înfățișare a fost 22.08.2013, dată la care pârâtul S. D.-F. a recunoscut pretențiile reclamantei. Însă din cauza faptului că acesta fusese pus în întârziere anterior chemării în judecată, prin neîncheierea din culpa sa a contractului autentic în termenul prevăzut în cap. VI din antecontractul de vânzare-cumpărare, instanța a constatat, în acest caz, neîndeplinite condițiile art. 275 din vechiul cod de procedură civilă, și l-a obligat pe pârâtul S. D.-F. la plata de cheltuieli de judecată. La dezbaterile pe fond, apărătorul reclamantei a solicitat plata de către pârâtul S. D.-F. a cheltuielilor de judecată constând din taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial. Întrucât la dosar nu a fost depusă nicio factură sau chitanță din care să reiasă suma solicitată drept onorariu avocațial, la stabilirea cheltuielilor de judecată, instanța a ținut cont de cheltuielile pe care reclamanta le-a dovedit și anume taxa judiciară de timbru( fila 27). Recunoașterea pretențiilor reclamantului potrivit art. 275 vechiul C.P.C și scutirea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată este un act unilateral al pârâtului nefiind supus,prin voința legii, acceptării din partea reclamantului sau a celorlalți co-pârâți, iar „riscul” reclamantului în cazul descris mai sus este chiar suportarea cheltuielilor de judecată. Imaginând situația în care ambilor pârâți li se puteau aplica prevederile art. 275 vechiul C.P.C., s-a ajuns la concluzia că reclamanta ar fi suportat integral costul cheltuielilor de judecată. Aplicând raționamentul de mai sus la situația de față, pârâtul S. D.-F. a fost obligat la plata sumei de 1455,5 lei, reprezentând ½ din valoarea de 2911 lei a taxei judiciare de timbru și nu la plata în integralitate a sumei de 2911 lei deoarece recunoașterea pretențiilor de către pârâta de rând 2, S. L. și aplicarea în cazul acesteia a prevederilor art. 275 din vechiul C.P.C nu îl poate obliga pe pârâtul S. D. F. să plătească cheltuielile de judecată pe care ar fi urmat să le plătească aceasta, dacă nu ar fi recunoscut pretențiile reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul apartament situat în Reghin, ., ., jud. M., întabulat în CF nr._-C1-U32, nr. topografic 1901/1/2/1/LXXVII și obligarea pârâtului de rând 1 S. D. F. la suportarea în integralitate a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces atât la fond cât și în recurs, constând în taxele de timbru și onorariu avocațial.
În motivare s-a arătat că în judecarea cauzei, Judecătoria Reghin a dat ceea ce nu s-a cerut, plus petit, fiind întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 teza a II-a C. pr. civ., nefiind respectat principiul disponibilității procesului civil, conform căruia partea are dreptul de a dispune de obiectul procesului, conform art. 129 C. pr. civ., obiectul procesului fiind de hotărâre care să țină loc de act autentic. Arată recurenta că în mod nelegal instanța a dat o hotărâre cuprinzând în principal obligația de a face, „obligă pe acești să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare”, iar în subsidiar, condiționat de neîndeplinirea primei obligații, ceea ce s-a cerut. Mai arată recurenta că ar fi prejudiciată dacă s-ar pune în executare sentința astfel cum a fost pronunțată întrucât dacă pârâții se prezintă la notarul public pentru încheierea în formă autentică a actului de vânzare-cumpărare, acesta va fi supus taxelor notariale și impozitelor, deși acțiunea a fost timbrată în mod legal, iar sentința atacată definitivă ar fi trebuit să fie constitutivă de drept și nu condiționată de neîndeplinirea obligației de a face. În privința cheltuielilor de judecată, recurenta critică soluția primei instanțe și solicită ca pârâtul S. D. F. să fie obligat la suportarea în integralitate a acestora, obligația de suportare a cheltuielilor de judecată fiind solidară ca urmare a naturii raporturilor de proprietate asupra imobilului obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, iar transferul de proprietate nu putea opera în lipsa pârâtul de rând 1, pârâtul S. D. F. asumându-și întreaga culpă procesuală, notificat fiind și în culpă procesuală, cheltuielile de judecată având caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
În drept au fost invocate prevederile art. 274 alin. 1, art. 304 pct. 6, art. 312 alin. 1, alin. 3 C. pr. civ.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Critica recurentei privind încălcarea principiului disponibilității instituit de art. 129 C. pr. civ. este întemeiată, hotărârea judecătorească atacată fiind nelegală potrivit art. 304 pct. 6, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, în mod nelegal prima instanță a dispus în acest sens.
De asemenea, în condițiile în care art. 1669 alin. 1 Noul cod civil prevede că dacă toate condițiile de validitate sunt îndeplinite, instanța pronunță o hotărâre care să țină loc de act autentic, Tribunalul constată că soluția criticată este nelegală și prin prisma acestor dispoziții legale.
În privința modului de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtului S. D. F. la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul reține că în mod greșit acesta nu a fost ținut să le suporte în întregime câtă vreme acestuia îi revine întreaga culpă procesuală pentru demararea prezentului litigiu.
Obligația instituită de art. 274 C. pr. civ. are la bază principiile răspunderii civile delictuale în sensul că orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu atrage obligația corelativă de reparare integrală a prejudiciului cauzat. Necesitatea demarării prezentului litigiu cu toate cheltuielile aferente (taxe judiciare de timbru, onorariu avocațial) a fost provocată de atitudinea culpabilă a pârâtului S. D. F. care nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare și nici nu s-a prezentat la data la care a fost convocat la notarul public în vederea încheierii contractului.
În raport de aceste considerații este lipsită de relevanță incidența prevederilor art. 275 C. pr. civ. în privința pârâtei S. L..
Împrejurarea că aceasta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată nu exclude culpa exclusivă a copârâtului, în fapt o confirmă, și nu poate fi invocată drept motiv de exonerare a acestuia de la obligația de suportare a cheltuielilor de judecată în întregime.
În ceea ce privește suma solicitată la prima instanță cu titlu de onorariu avocațial, se reține că în faza procesuală a recursului, reclamanta a probat suportarea acesteia potrivit înscrisului de la fila 15, însă, raportat la cuantumului acesteia și la complexitatea cauzei, reținând că pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii, Tribunalul va face aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ. Astfel, onorariul avocațial la care va fi ținut pârâtul S. D. F. să-l achite reclamantei va fi redus de la suma de 5000 lei la suma de 2500 lei, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 2916 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 2500 lei onorariu avocațial la fond.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, raportat la admiterea acestuia, în temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ. Tribunalul îl va obliga pe intimatul S. D. F. la suportarea acestora (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 1461 lei și onorariul avocațial).
În privința sumei solicitate cu titlu de onorariu avocațial, respectiv 2500 lei potrivit înscrisului de la fila 14, Tribunalul va face aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ. în sensul că o va reduce la suma de 1.000 lei ținând seama de complexitatea și importanța cauzei pentru recurentă, prima instanță admițând acțiunea și recunoscând dreptul reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și de faptul că recursul s-a soluționat la primul termen de judecată.
În consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Tribunalul va admite recursul formulat de recurenta C. T. împotriva sentinței civile nr.869/29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosar nr._ pe care o va modifica potrivit celor expuse mai sus, intimatul S. D. F. urmând a fi obligat și la plata sumei de 2461 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta C. T. cu domiciliul în comuna Suseni, ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.869/29.08.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosar nr._ .
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost formulată și pronunță o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la imobilul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la 21.03.2012, între S. D.-F. și S. L., în calitate de promitenți vânzători și C. T., în calitate de promitentă cumpărătoare - apartament situat în Reghin, ., ., jud. M..
Obligă pârâtul S. D.-F. la plata către reclamanta C. T., a sumei de 5416 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și parte din onorariul avocațial.
Obligă pârâtul S. D.-F. la plata către reclamanta C. T., a sumei de 2461 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și parte din onorariul avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, F. G. M. | Judecător, P. M. |
Grefier, D. C. |
Red./Tehnored.AT/2ex./10.02.2014.
Jud. fond: D. D..
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul MUREŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
