Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 819/323/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 258
Ședința publică de la 5 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: C. S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții P. R. S. și P. D., ambii domiciliați în Târnăveni, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 534/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți asistați de dl. avocat Galdea N., intimații pârâți asistați de doamna avocat B. R. și martorul apelanților, numitul C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul intimaților P. R. și P. Lucreția, conform punctelor de întrebare formulate de apelanții reclamanți.
Reprezentanta intimaților arată că se opune întrebărilor de la pct. 5, 6 și 7 din interogatoriu.
S-a procedat la audierea martorului C. V. sub prestare de jurământ, conform art. 193 Cod procedură civilă, declarația acestuia atașându-se la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri în probațiune de formulat în cauză, instanța în temeiul art. 392 din Noul Cod de procedură civilă încheie faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra apelului:
Reprezentantul apelanților susține apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială și solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii și obligarea intimaților pârâți a permite folosința toaletei din imobilul situat în Târnăveni, ., jud. M.. așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, această cauză s-a născut ca urmare a promovării unei acțiuni pe dreptul comun privind rezilierea contractului de întreținere încheiat în anul 2004 între părțile litigante din această cauză. După depunerea acelui dosar la Judecătoria Târnăveni apelanții au fost împiedicați să folosească această toaletă. D. consecință, au fost nevoiți, pe calea unei ordonanțe președințiale să formuleze această acțiune care nu are pretenții cuantificabile în bani, dar este foarte importantă în ceea ce privește confortul și buna desfășurare a vieții zilnice a apelanților și a fiicei acestora. Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, inclusiv interogatoriul și declarația martorului audiat la acest termen în fața instanței, intimații pârâți recunosc efectiv că există o împiedicare cu privire la folosința acestei toalete. Ei își justifică această împiedicare pe considerentul că este nevoie de o cheie pe care o dețin dânșii pentru a avea acces la baie și nu pot fi deranjați în afara orelor pe care le consideră ca fiind stabilite pentru repaus. Această chestiune pusă în fața apelanților este o nedreptate spun aceștia pentru că, așa cum rezultă din probatoriul la care a făcut referire anterior, înainte de încheierea căsătoriei aceștia s-au stabilit în domiciliul din târnăveni, . iar cu permisiunea intimaților au reușit să facă o . investiții la imobil printre care și încălzirea cu centrală și dotarea cu centrală a acestei locuințe. Centrala termică fiind la apelanți, deservește baia la care face referire, contorul de apă este achitat și suportat de apelanți însă nu au acces la această baie. Apărarea intimaților se bazează așa cum a reținut și instanța de fond, la problema dreptului apelanților de a avea folosința acestui imobil. Instanța de fond s-a mărginit la a observa în cuprinsul întreținere faptul că, s-a specificat că vor intra de drept în posesia imobilului din momentul semnării contractului de întreținere, dar de fapt doar de la decesul întreținuților. Acea mențiune, clauză, făcută înc contractul de întreținere este o clauză la care părțile nici măcar nu au achiesat în momentul în care au semnat contractul pentru că situația era alta. Părțile pe care le reprezintă erau deja în imobil anterior încheierii contractului, ba mai mult, la momentul solicitării încheierii contractului de către întreținuți s-a insistat ca folosința imobilului să fie făcută în comun, împreună cu întreținătorii care semnaseră contractul de întreținere. Ca urmare, clauza respectivă neasumată de către părți și infirmată prin starea de fapt la care a făcut referire nu are nici o relevanță sub aspectul reținut la instanța de fond pentru a fi respinsă acțiunea tocmai pe această chestiune. Urgența este dovedită, iminența producerii prejudiciului se cuantifică în mod zilnic prin buna desfășurare a vieții unui om normal în condițiile în care nu beneficiază de apă curentă și toaletă la o anumită oră din noapte sau din zi, când se întoarce de la serviciu sau înainte să plece la serviciu iar paguba nu mai poate fi reparată, atâta timp cât apelanții, deși sunt proprietari ai tuturor bunurilor, curgerea timpului și împiedicarea folosinței acestei părți din imobil nu va putea fi reparată printr-o cuantificare în bani a acestei lipse de folosință. Apreciază cererea de chemare în judecată și implicit apelul este fondat și pe cale de consecință solicită admiterea acestuia. Criticile referitoare la hotărârea instanței de fond vizează tocmai această infirmare a respectivei cauze din cuprinsul contractului de întreținere și de la care părțile au înțeles să deroge tocmai prin lămuririle aduse în fața instanței, mai precis, opțiunea lor de a fi folosit acest imobil împreună cu apelanții din această cauză. Intimații în răspunsul la interogatoriu a spus că ei oricum le permit accesul la baie până la finalizarea acestui proces care va lămuri situația dintre părți, respectiv la finalizarea litigiului având ca obiect rezilierea contractului de întreținere.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului ca nefondat. Interogatoriul și audierea martorului de azi au lămurit pe deplin starea de fapt pentru a constata că pe lângă una din condițiile inadmisibilitate sesizată prin întâmpinare, aparența dreptului care nu există în cauză, nu este îndeplinită nici condiția urgenței. Deci, există cel puțin două motive pentru care se poate respinge această ordonanță președințială, care în mod vădit a fost promovată de către apelanții de azi cu scopul de a-i șicana pe întreținuți, respectiv pe părinții lor în condițiile în care există o stare conflictual întrucât nu își îndeplinesc în mod corect obligația de întreținere asumată prin contractul încheiat. Se vorbește despre accesul la o toaletă în condițiile în care accesul la toaletă este în apartamentul care dintotdeauna a fost în folosința exclusivă a intimaților. Ceea ce se solicită în acest proces este un veritabil abuz de drept, în sensul ca intimații să încredințeze cheia apartamentului lor, cu ajutorul căreia să pătrundă în bucătărie, respectiv în camera intimaților pentru a ajunge la baie, în condițiile în care în contractul autentic de întreținere, în mod expres se arată că ceea ce s-a transmis prin contract este dreptul de proprietate, nuda proprietate, iar intimații și-au păstrat uzufructul viager. Este mai mult decât evident faptul că uzufructul viager în acest context presupune dreptul intimaților de a folosi potrivit propriilor lor interese întreg imobilul, inclusiv apartamentul pe care îl folosesc apelanții de astăzi, în condițiile în care așa s-a menționat în contract. Intimații sunt oameni învârstă, cu probleme de sănătate foarte grave și își doresc intimate, decență. La această vârstă, pe lângă faptul că nu sunt întreținuți, vor să meargă asupra lor oricând vor. Din omenie le-a permis accesul la toaletă și din acest motiv nu există nici măcar condiția urgenței. Ceea ce se încearcă a se invoca este faptul că nu au dreptul la toaletă. Este clar că au o altă toaletă în curte, care este funcțională. Într-o lume civilizată nu se poate pune în discuție că ar fi în pericol, că ar fi o urgență accesul la o toaletă. Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 534 din 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții P. R. S. și P. D. împotriva pârâților P. R. și P. Lucreția.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a analizat clauzele contractului de întreținere autentificat sub nr. 2807/2004 autentificat de notarul public R. E. constatând că punctul 5 al acestuia prevede că întreținătorii intră de drept în stăpânirea și folosința imobilului de la data încheierii contractului iar în fapt la data decesului întreținutului, de când vor beneficia de toate veniturile lui și vor suporta toate taxele publice. Coroborând aceste mențiuni cu cele ale pct. 4 s-a concluzionat că părțile s-au înțeles să se transfere asupra întreținătorilor doar nuda proprietate asupra imobilului, nu și celelalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Instanța a mai reținut prevederile art. 521 cod civil potrivit cu care „Uzufuctuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra căruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile”iar conform art. 539 alin. 1 Cod civil”Proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip să a vătăma drepturile uzufructuarului”. Instanța a considerat astfel că uzufructuarii pârâți au permis reclamanților să folosească imobilul însă acest lucru nu echivalează cu modificarea clauzelor contractului de întreținere. În ceea ce privește declarațiile celor doi martori propuși de reclamanți instanța a considerat că declarațiile acestora nu ar fi fost concludente deoarece teza probatorie o constituie refuzul pârâților de a permite accesul reclamanților la baia imobilului. Proba cu interogatoriul pârâților a fost respinsă de instanță avându-se în vedere vârsta înaintată a acestora și neputința lor de a se prezenta în fața instanței.
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada urgenței demersului juridic aceștia susținând doar în mod generic că ar fi generată de păstrarea dreptului de a folosi utilitățile casei și de prejudiciul iminent ce vizează demnitatea lor.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamanții cerând ca în urma admiterii acestuia să se schimbe în tot hotărârea în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
În motivarea căii de atac s-a arătat că între părți a intervenit o înțelegere, la data încheierii contractului de întreținere, în sensul ca reclamanții întreținători să locuiască împreună cu pârâții întreținuți, pentru a le putea acorda acestora întreținere. Apelanții au arătat că în ultimul timp nu au mai putut folosi baia imobilului între orele 22 și 07 precum și în timpul în care pârâții intimați erau plecați de acasă iar mai recent aceștia le-au interzis total accesul la baie. Apelanții au precizat că în aceste condiții nu se poate aprecia că nu există urgență în cauză.
S-au depus la dosar planșe fotografice.
Intimații au depus întâmpinare cerând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că hotărârea apelată este legală și temeinică iar apelul declarat este nefondat, criticile apelanților ignorând dreptul de uzufruct pe care îl au intimații. S-a susținut că apelanții tind să impună modul de folosire a imobilului deși nu dețin decât nuda proprietate iar în realitate aceștia nu își îndeplinesc obligația de a-i întreține pe intimați. În această situație intimații au intentat o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, dosar nr._ iar în cursul acestui proces a fost intentată acțiunea pentru pronunțarea ordonanței președințiale, acțiune lipsită de orice fundament juridic și probator.
Intimații au mai precizat că apelanții nu au decât calitatea de nuzi proprietari ai imobilului astfel că nu niciun drept de folosință asupra acestuia astfel că pretențiile lor depășesc limitele contractului de întreținere.
În această situație în mod corect instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, aparența dreptului nefiind în favoarea intimaților și lipsind urgența.
Apelanții au depus răspuns la întâmpinare arătând că potrivit înțelegerii dintre părți, încheiate încă înainte de încheierea contractului de întreținere, apelanții foloseau 2 dintre cele 3 camere ale imobilului, una dintre bucătării și una dintre cămări. Tot în baza acelei înțelegeri apelanții au montat centrala termică și instalație de încălzire în întreaga locuință și au efectuat reparații la acasă. Mai mult, în luna mai 2013 pârâții intimați au semnat de bună-voie în fața angajatului S.P.C.L.E.P. Târnăveni pentru ca fiicei minore a apelanților să i se elibereze carte de identitate având domiciliul la aceeași adresă ca și apelanții, Târnăveni, ., imobilul în litigiu.
Instanța a încuviințat interogarea intimaților și audierea martorului C. V..
Verificând, în limitele declarației de apel, conform art. 479 Cod de procedură civilă, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii, tribunalul apreciază că apelul declarat este fondat.
În mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În cercetarea condiției aparenței dreptului instanța a analizat amănunțit contractul de întreținere și a concluzionat că atât timp cât reclamanții apelanți, în calitate de întreținători, au dobândit doar nuda proprietate asupra imobilului, nu sunt îndreptățiți la folosința acestuia și nu pot stânjeni pe întreținuți, care au păstrat uzufructul viager. Stabilind că reclamanții au doar calitatea de tolerați, la limita pronunțării asupra fondului cauzei și în condițiile în care a respins cererile de probațiune ale acestora, instanța a omis să rețină relațiile dintre părți, care durează dinainte de încheierea contractului de întreținere. Astfel, din susținerile reclamanților, răspunsurile pârâților intimați la interogatoriu și din declarația martorului reiese că între părți există o înțelegere, în sensul că vor locui împreună în imobilul în litigiu, anterior anului 2004. De altfel reclamanții nu au locuit niciodată în altă parte și în încercarea lor de a-și cumpăra un apartament au fost determinați de pârâți să încheie contractul de întreținere. Părțile au convenit să locuiască împreună și în considerarea obligației de întreținere pe care și-au asumat-o apelanții. De altfel atât reclamanții apelanți cât și fiica acestora au domiciliul la adresa imobilului care a format obiect al contractului de întreținere. Reaua credință a pârâților intimați reiese și din răspunsurile acestora la interogatoriu. Astfel, la întrebarea nr. 13 au arătat că nu le-au interzis reclamanților accesul la baie, aceștia având acces oricând, pentru ca la întrebarea nr. 20 ( Este adevărat că în această perioadă de bună înțelegere ne permiteați să folosim baia din incinta imobilului fără nicio limitare ? ) să răspundă afirmativ iar la ultima întrebare să răspundă că reclamanților le permit accesul la baie „atunci când suntem acasă”, în rest imobilul este încuiat „iar noaptea oamenii dorm”.
Reiese astfel din întreaga situație de fapt că reclamanții apelanți au mai mult decât calitatea de simpli tolerați iar folosința asupra imobilului poate fi apărată pe calea ordonanței președințiale.
Urmează astfel ca instanța să admită apelul declarat și să schimbe în tot hotărârea apelată în sensul admiterii acțiunii exercitate de reclamanți împotriva pârâților și a obligării acestora să permită reclamanților accesul necondiționat la baia din imobilul situat în Târnăveni, ., jud. M., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târnăveni.
În acest fel nu se face altceva decât să se păstreze situația de fapt existentă de peste 10 ani și să fie împiedicați pârâții intimați să-și preconstituie cu rea-credință probe pe care apoi să le utilizeze în procesul prin care se vor lămuri definitiv raporturile dintre părți.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă instanța va obliga intimații la plata către apelanți a sumei de 1.008,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții P. R. S. și P. D., ambii domiciliați în Târnăveni, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 534/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni și în consecință:
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că admite acțiunea exercitată de reclamanții P. R. S. și P. D. împotriva pârâților P. R. și P. Lucreția și obligă pe aceștia să permită reclamanților accesul necondiționat la baia din imobilul situat în Târnăveni, ., jud. M., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târnăveni.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1.008,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi: 5 noiembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.A.B./25.02.2014
Listat C.Ș./27.02.2014
6 pag/6 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1101/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
