Fond funciar. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul MUREŞ

Decizia nr. 409/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 7018/314/2008

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 409/2013

Ședința publică din data de 09 mai 2013

Completul constituit din:

Președinte A. A.-B.

Judecător M. M.

Judecător C. S.

Grefier S. D.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ., cu sediul în loc. Dumbrăveni nr. 827, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7247/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .

Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de, 30 aprilie 2013, apoi pentru data de 07 mai 2013 iar, apoi pentru data de azi, 09 mai 2013 .

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7247/ 15 octombrie 2012 pronunțată Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție formulată de S.C. Titania Construct S.R.L, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.I. Suceava și s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta Instituția Prefectului Suceava, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ; a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcția Silvică Suceava în contradictoriu cu pârâtele D. V. R., C. municipală Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava ; a fost admisă în parte cererea conexată formulată de reclamanta Instituția Prefectului județului Suceava în contradictoriu cu pârâții D. V. R., C. municipală și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava Direcția Silvică Suceava, Ruxandri I., Ruxandri T., și cu S.C. P. C. S.RL, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 3317 din 05.07.2004 emis în favoarea pârâtei D. V. R., s-au anulat contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 6640 din 11.11.2004 de B.N.P. I. L., încheiat între pârâții D. V. R. și Ruxandri I. și sub nr. 1250 din 10.04.2007, de B.N.P. A. I., încheiat între pârâții Ruxandri I., Ruxandri T. și S.C. P. C. S.RL, s-a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de S.C. P. C. S.RL. ca neîntemeiată ; s-a dispus obligarea pârâților V. R., Ruxandri I., Ruxandri T. și S.C. P. C. S.RL, în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de_,39 lei în favoarea reclamantei Instituția Prefectului județului Suceava, s-a dispus radierea din C.F. nr._ Suceava a înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al pârâților D. V. R., Ruxandri I., Ruxandri T. și S.C. P. C. S.RL., iar în ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a Statului Român s-a arătat că aceasta va urma reglementările specifice în materie.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că ,prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava, reclamanta Direcția Silvică Suceava a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 3317 din 05.07.2004 emis pentru suprafața de 0,13 ha teren arabil situat în Suceava, .. 629/2 divizată în 629/11 și 629/50, înscrisă în C.F._ Suceava.

În această cauză, C. municipală de fond funciar Suceava a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei .

În aceeași cauză ,au fost formulate cereri de intervenție de către S.C. Titania Construct S.R.L. și S.C. P. C. S.R.L, însă ulterior, prima dintre interveniente a depus o cerere de renunțare la judecarea cererii de intervenție.

În dosarul cu nr. 2074/_ al Judecătoriei Suceava, Instituția Prefectului Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. V. R., Comisiile județeană și municipală Suceava, O. de C. și Publicitate Imobiliară Suceava, Direcția Silvică Suceava, constatarea nulității absolute a fișei de punere în posesie (proces-verbal de punere în posesie), din 04.06.2004, a titlului de proprietate nr. 3317/05.07.2004 emis în favoarea d-nei A. P. prin moștenitor D. V. R., pentru suprafața de 1300 mp, anularea actelor subsecvente întocmite în baza acestui titlu de proprietate și radierea înscrierilor efectuate în Cf în sensul înscrierii corecte a proprietarului Statul Român prin Direcția Silvică Suceava.

În această cauză, O. de C. și Publicitate Imobiliară Suceava a invocat lipsa calității sale procesual pasive.

De asemenea, cadrul procesual a fost lărgit prin solicitarea în contradictoriu cu pârâții Ruxandri I. și Ruxandri T. și S.C. P. C. S.R.L. a constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 6640 din 11.11.2004 și nr. 1250 din 10.04.2007.

Judecătoria Suceava, la termenul de judecată din data de 10.03.2009 a admis în principiu cererea de intervenție formulată de S.C. P. C. S.R.L. și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 02.06.2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ .

Prin Încheierea civilă nr. 5866 din 07.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Tg. M., cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Astfel sesizată, Judecătoria Tg. M. a reținut că atât reclamanta Direcția Silvică Suceava cât și Instituția Prefectului Suceava au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 3317 din 05.07.2004 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, pe numele pârâtei D. V. R., în calitate de moștenitoare a defunctei A. P., pentru suprafața de 1300 mp teren arabil intravilan situat în municipiul Suceava, . considerarea faptului că terenul asupra căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate nu era la dispoziția Comisiei locale de aplicare a fondului funciar Suceava, ci se afla în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor și în proprietatea publică a Statului Român, iar în subsidiar invocându-se neconcordanța dintre categoria de folosință înscrisă în titlul de proprietate, de teren agricol, în condițiile în care destinația de folosință este forestieră, precum și imposibilitatea restituirii în natură a unui astfel de teren afectat de construcții, instalații, amenajări de interes public.

Față de temeiurile de drept invocate ca și având în vedere probele administrate s-a reținut că terenul nu se găsea în patrimonial cooperativei de producție la momentul 1 ianuarie 1990, deci nu se afla la dispoziția Comisiei locale.

Instanța a arătat că prin Decretul de expropriere nr. 659 din 13.12.1973 un număr de cca. 101 persoane enumerate în anexă au fost expropriate în vederea executării lucrărilor de consolidare a versantului de est din municipiul Suceava, terenurile în suprafață totală de cca 5,57 ha au trecut în proprietate de stat și în administrarea municipiului Suceava.

S-a constatat că între persoanele enumerate nu se regăsesc beneficiara titlului de proprietate sau antecesoarea acesteia deoarece atribuirea efectivă a suprafeței de 1300 mp nu a fost realizată pe vechiul amplasament .

Potrivit probelor administrate s-a apreciat că nu există nici un dubiu cu privire la situarea terenului de 1300 mp din T.P.nr. 3317/2004 în perimetrul parcului „Șipote” .U.P I Todirești, u.a. 47 P., un argument în acest sens fiind și demersurile ulterioare ale municipalității în vederea trecerii în domeniul public al municipiului Suceava a mai multor terenuri între care suprafața de 10,9 ha amplasată conform cadastrului forestier în administrarea Ocolului Silvic Pătrăuți, în u.a. 47P (f94-103 dosarul conexat), sens în care au fost formulate și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză .

În consecință, în temeiul art. III alin.1 lit. b alin. 2 din Legea nr. 18/1991, instanța a dispus anularea titlul de proprietate nr. 3317 din 05.07.2004 emis în favoarea pârâtei D. V. R..

Potrivit principiului potrivit căruia desființarea actului principal atrage și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui, titlul de proprietate având calitatea de act juridic principal iar actele de vânzare cumpărare acte juridice succesive prin care s-au transmis același drept de proprietate.

Fiind un efect consacrat al nulității, având în vedere și cererea expresă în acest sens a reclamantei instanța a dispus în acest sens și a anulat contractele de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6640 din 11.11.2004 de B.N.P. I. L., încheiat între pârâții D. V. R. și Ruxandri I. și sub nr. 1250 din 10.04.2007, de B.N.P. A. I., încheiat între pârâții Ruxandri I. și Ruxandri T. și S.C. P. C. S.RL iar pe cale de consecință, în temeiul în temeiul prevederilor art. 34 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la momentul introducerii cererii) a dispus radierea din C.F. nr._ Suceava a înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al pârâților D. V. R., Ruxandri I., Ruxandri T. și S.C. P. C. S.RL.

Instanța a respins cererea de înscriere în cartea funciară a Statului român, în condițiile în care publicitatea dreptului acestuia nu a fost asigurată în regimul de carte funciară (fiind cazul unui teren aparținând domeniului forestier), motiv pentru care cartea funciară va fi sistată din lipsă de imobile.

În ceea ce privește cererea de intervenție voluntară accesorie, având în vedere soluția adoptată cu privire la cererea principală, instanța a dispus respingerea, constatând că apărarea acesteia nu a profitat pârâtei în favoarea căreia a intervenit.

Instanța a arătat că nu poate reține calificarea dată de aceasta cererii sale, atât de cerere de intervenție voluntară accesorie cât și de intervenție voluntară principală, întrucât cererea depusă la dosar are structura unei apărări, nefiind formulate cereri distincte care să permită pronunțarea unor soluții.

S-a luat act potrivit prevederilor art. 246 Cod de procedură civilă de renunțarea la judecată a intervenientei S.C. Titania Construct S.R.L.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Suceava, în aplicarea prevederilor art. 17 lain.1, art. 20 din Legea nr. 7/1996 și având în vedre prevederile HG nr. 1210/ 2004.

Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1, art. 304 pct. 6 și 9 Cod de procedură civilă .

Se arată prin memoriul de recurs că în fața instanței de fond a fost formulată de către recurentă o cerere de intervenție voluntară principală dar și accesorie, în interesul pârâtei . În pronunțarea soluției atacate, s-a apreciat greșit de către instanța de fond că apărările formulate de către intervenientă nu au profitat pârâtei, ceea ce a dus la respingerea cererii .

Se susține de asemenea că în mod greșit nu s-a reținut calificarea cererii ca fiind atât voluntară principală cât și voluntară accesorie, întrucât intervenienta prin această cerere urmărea a-și apăra și un drept propriu de proprietate asupra imobilului în litigiu și pe care l-au dobândit la de pârâții Ruxandri .

Se mai arată că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată de interveninetă, și anume cea a lipsei calității procesual active a reclamantului.

Cu privire la această excepție, se susține că aceasta este întemeiată având în vedere că nu există nici un raport juridic cu pârâții și nici un interes procesual, o eventuală calitate procesuală o poate avea Prefectura Suceava, în calitate de emitent al titlului cărui anulare se cere.

Reclamanta Direcția Silvică Suceava și-a justificat calitatea procesuală activă prin prisma codului silvic, dar în acest sens se arată că legiuitorul nu definește fondul forestier ca fiind exclusiv proprietate a statului, fondul forestier putând face parte și din proprietatea privată . Sub același aspect se arată și că din raportul de expertiză rezultă că suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate aflată actualmente în proprietatea recurentei nu este amenajament silvic ci are regim agricol.

Se mai susține că, instanța a dispus anularea titlului de proprietate nr._ în temeiul art. . III alin.1 lit. b alin.2 din Legea nr. 18/1991, articol care în fapt nu există în textul legii.

De asemenea, se arată că, constatarea nulității asupra formei sau conținutului unui act juridic poate avea loc în situația în care există prevederi exprese în legea specială sau în baza prevederilor dreptului comun, însă reclamanții nu au detaliat și explicitat în ce situație de nulitate se află actele emise de către reclamanta Prefectura Suceava, iar invocarea prevederilor art. 37 din legea nr. 18/_ nu poate fi un temei al constatării nulității actului juridic, întrucât acest articol de lege se referă la exproprierile terenurilor agricole pe baza unor legi speciale.

Argumentele reclamanților în susținerea cererilor s-au fundamentat pe prevederile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997 și Codul silvic, aspect cu privire la care se arată că legile reparatorii au suferit în timp o . modificări, prin Legea nr. 247/2005 fiind consacrat principiul “restitutio in integrum “ .

Susține recurenta că în speță, Direcția Silvică Suceava nu poate nega legalitatea restituiri unor terenuri foștilor proprietari, iar în concordanță u prevederile Legii nr. 247/2005, recurenta a dobândit în mod legal acest teren vândut de pârâte .

Mai arată recurenta că în mod paradoxal, reclamanta Prefectura Suceava se prevalează de prevederile Legii nr. 169/1997 ,text de lege care se referă la unele nulități ale actelor emise cu încălcarea legilor în vigoare, nefiind indicate în concret cauzele de nulitate .

Se susține că, în prezenta speță, terenul reconstruit în favoarea pârâtului a fost atribuit în anul 2004, cu respectarea legislației în vigoare, în condițiile în care fusese expropriat în baza decretului nr. 659/1973 .

Se mai arată că terenul a trecut în anul 1985 în administrarea Direcției Silvice Suceava care a efectuat unele amenajări silvice, dar nu și pe acest teren, iar ulterior ,prefectura Suceava a emis titlu de proprietate și a întocmit procesul verbal, fără a constant nelegalitatea restituiri în acel moment .

În ceea ce privește obligarea pârâților V., Ruxandri și . la plata cheltuielilor de judecată, se arată că nu există nici o culpă procesuală a pârâților ,care cu bună credință au încheiat contractele de vânzare- cumpărare.

Prin întâmpinare, intimatul prefectul Județului Suceava a solicitat respingerea recursului .

S-a invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea căii de atac, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 56 Cod de procedură civilă ,întrucât partea în favoarea căreia a fost făcută cerere de intervenție accesorie nu a înțeles la rândul ei să exercite calea de atac.

Se mai arată că în ceea ce privește cerere de intervenție pe care a formulat-o recurenta, aceasta are un caracter contradictoriu, iar pe de altă parte, se solicită a se observa că recurenta nu a formulat recurs împotriva încheierii din data de 10.03.2009 prin care instanța a admis în principiu cerere de intervenție formulată de ..

Se mai arată prin întâmpinare că este neîntemeiată critica cu privire la nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția Silvică Suceava, întrucât în fapt instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia, în sensul respingerii, la termenul de judecată din data de 10.03.2009.

Se arată că către intimată că aceasta are calitate procesuală activă potrivi prevederilor art. III alin.2 din Legea nr. 169/199 cu modificările și completările ulterioare, iar calitatea procesual activă a Direcției Silvice Județene Suceava este dată atât de prevederile Codului silvic cât și de cele ale Legii nr.18/1991 și ale art. 12 alin.4 teza I din lege nr.213 /1998.

Referitor la critica recurentei privitoare la faptul că terenul în litigiu nu ar aparține fondului forestier, se arată că toate probele administrate în cauză au demonstrat contrariul ,iar în ceea ce privește critica adusă cu privire la textele de lege reținute de instanța de fond în fundamentarea hotărârii, se arată că în mod corect a reținut instanța de fond incidența acestor prevederi.

În fine, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, se arată că, culpa procesuală reprezintă formularea unor cereri, exercitarea unor acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate ,astfel că pentru acordare cheltuielilor de judecată este suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.

Prin întâmpinare, R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava a solicitat de asemenea respingerea recursului .

Și această intimată a invocat excepția inadmisibilității recursului prin prisma prevederilor art. 56 Cod de procedură civilă și totodată s-a făcut referire la caracterul contradictoriu al cererii de intervenție făcută atât ca fiind în interes propriu cât și accesorie, cu atât mai mult cu cât nu a fost atacată încheiere prin care s-a dispus admiterea în principiu a cererii, la termenul de judecată din data de 10..03.2009 .

Se arată pin întâmpinare că instanța de fond a analizat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei intimate și s-a pronunțat în sensul respingerii acestei excepții .

Și prin această întâmpinare au fost invocate, în mod identic cu întâmpinarea formulată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, aspecte privitoare la temeinicia hotărârii pronunțare de instanța de fond, inclusiv în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.

O. de C. și Publicitate Imobiliară Suceava a formulat concluzii în care a reiterat susținerile expuse în fața instanței de fond referitoare la lipsa calității sale procesual pasive .

Față de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de către intimatele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Direcția Silvică Suceava, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă ,tribunalul arată următoarele:

. a formulat în dosarul cu nr._ 72008 al Judecătoriei Suceava o cerere de intervenție în interesul pârâtei D. V. R. precum și în interes propriu . În motivare acestei cereri au fost invocate atât aspect referitoare la legalitatea titlului de proprietate prin care pârâtei D. V. R. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1300 mp, după defuncta A. P., dar și aspecte referitoare la interesul propriu al intervenientei rezidând din exhibarea unui titlu propriu de proprietate, dobândit prin cumpărare.

Prin încheierea de ședință in data de 10 martie 2009, instanța a calificat în mod expres această cerere de intervenție ca fiind în interes propriu ( fila 100 dosar).

În consecință, aceasta fiind calificarea cererii de intervenție, a fost nejustificată “recalificarea” reținută de Judecătoria Tg. M. odată cu pronunțarea hotărârii, moment la care a apreciat că această cere ar fi intervenție în interesul pârâtei și cu privire la care s-a dispus respingerea în considerarea faptului că apărările intervenientei nu au profitat pârâtei.

În acest context, în care existat o calificare a cererii, ca fiind de intervenție în interes propriu, nu exista un interes al recurentei de a ataca și încheiere de ședință din data de 10.03.2009, încheiere prin care s-a dispus admiterea în principiul, așa cum au susținut intimatele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Direcția Silvică Suceava

În consecință, cum prevederile art. 56 Cod de procedură civilă invocate în susținerea excepției inadmisibilității sunt aplicabile doar în ceea ce privește cererile de intervenție accesorii, iar în prezenta cauză cererea de intervenție ,după cum mai sus s-a arăta a fost calificată ca fiind în interes propriu, tribunalul va respinge excepția.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs ,a apărărilor expuse prin întâmpinări și concluzii, ca și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă ,tribunalul reține următoarele:

S-a criticat în primul rând în calea de atac calificarea pe care instanța de fond a dat-o cererii de intervenție ,aspect cu privire la care tribunalul a expus argumentele sale cu ocazia analizării excepției inadmisibilității.

Astfel, tribunalul constată că această cerere a fost calificată ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, însă totodată nu se poate contesta faptul că, așa cum au susținut intimatele prin întâmpinări, această cerere a avut de la momentul formulării ei un caracter contradictoriu.

Tribunalul mai constată că, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată a precizat că cererea de intervenție formulată de . are în fapt structura unei apărări, nefiind formulate cereri distincte, pretenții concrete referitoare la vreun drept încălcat al intervenientei.

Potrivit prevederilor art. 49 alin.2 Cod de procedură civilă, intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.

În acest sens, tribunalul constată că prin cerere de intervenție s-a invocat existența unui drept propriu al intervenientei - respectiv dreptul de proprietate dobândit prin contract de vânzare-cumpărare de la pârâta D. V. R. – însă prin cerere s-au formulat apărări privitoare la validitate titlului de proprietate a cărui anulare s-a solicitat, după cum și instanța de fond a arătat, această cerere având structura unei apărări.

De altfel, tribunalul constată că și prin memoriul de recurs au fost aduse critici tot doar cu privire la soluția de admitere a cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 3317/05.07.2004, și deși s-a admis și cerere de anulare a contractelor de vânzare cumpărare subsecvente titlului d proprietate, nu au fost aduse critici în acest sens prin declarația de recurs .

Tribunalul concluzionează că, deși a existat o calificare a cererii de intervenție ca fiind una principală, în fapt, raportându-se la conținutul acesteia ,corect a apreciat instanța de fond că această cerere nu cuprinde pretenții concrete, aspect întărit și de criticile care s-au făcut în calea de atac, strict prin raportare la legalitatea titlului de proprietate anulat.

În ceea ce privește calitate procedural activă a reclamantei Direcția Silvică Suceava – întrucât doar cu privire la această reclamantă s-a invocat nepronunțarea instanței de fond asupra excepției, tribunalul constată că la data de 10 .03. 2009 ,Judecătoria Suceava s-a pronunțat cu privire la această excepție ,în sensul respingerii acesteia, reținând că în anularea titlului de proprietate s-au invocat cauze de nulitate absolută.

Prin urmare, nu este întemeiată critica recurentei în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției ,iar în ceea ce privește motivele invocate în susținerea acestei excepții prin memoriul de recurs, tribunalul arată că, prin, Decizia nr. 15/2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, pate I, nr. 827/22 noiembrie 2011 ) s-a decis că „ In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, stabilește ca R. N. a Padurilor – Romsilva are calitate procesuala activa de a formula acțiunii in constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare.″, decizie care este obligatorie pentru instanțe potrivit prevederilor art. 329 alin 3 Cod de procedură civilă.

Întrucât probele administrate în cauză au dovedit că terenul înscris în titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat este teren forestier, calitatea procesuală a reclamantei Direcția Silvică Suceava nu mai poate fi contestată, raportat la dispozițiile deciziei mai sus amintite.

Față de criticile formulate în cale de atac referitoare la fundamentarea anulării titlului de proprietate, întrucât aceste nu se referă la drepturi proprii ale recurentei, în condițiile în care s-a stabilit că cerere de intervenția a recurentei a fost formulată în interes propriu, tribunalul apreciază că nu se mai impun a fi analizate .

În fine, în ceea ce privește critica adusă dispozițiilor prin care recurenta a fost împreună cu alți pârâți obligată la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul arată că, culpa procesuală nu se confundă cu existența unei culpe în ceea ce privește crearea stării de fapt care a dus la nașterea litigiului. Chiar dacă s-a invocat de către recurentă faptul că aceasta cu bună credință a încheiat contractul de vânzare –cumpărare a cărui anulare s-a dispus, prevederile art. 274 Cod de procedură civilă asimilează culpa procesuală cu „căderea în pretenții ”, fiind deci făcută distincție între culpa civilă și cea procesuală .

În aceste condiții, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă.

În consecință, pentru toate motivele mai sus expuse, apreciind ca nefondat recursul dedus judecății, în temeiul art. 312 alin .1 Cod de procedură civilă, tribunal va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității cererii de recurs.

Respinge recursul declarat de ., cu sediul în Dumbrăveni nr. 827, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7247 din 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 09 mai 2013.

Președinte,

A. A.-B.

fiind în concediu de odihnă, semnează

Judecător delegat

V. O.

Judecător,

M. M.

A. A.-B.

fiind în concediu de odihnă, semnează

Judecător delegat

V. O.

Judecător,

C. S.

A. A.-B.

fiind în concediu de odihnă, semnează

Judecător delegat

V. O.

Grefier,

S. D.

Red./MM

Tehnored./SD/05.08.2013/2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul MUREŞ