Obligaţie de a face. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 8816/215/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826
Ședința publică de la 15 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: F. G. M.
Judecător: P. M.
Judecător: A. T.
Grefier: C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta . cu sediul în mun. Tg.-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1466 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată depusă la dosar, prin registratura instanței la data de 3 octombrie 2013, din partea intimatului T. I., cerere de comunicare a prezentului recurs.
Se constată că recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 13,5 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, aceasta neconformându-se dispozițiilor instanței.
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1466 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei S. M. S. și s-a respins cererea formulată de reclamantul T. I. împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. De asemenea, s-a admis în parte cererea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâta .; s-a constatat intervenită rezoluțiunea contractului B_/04.11.2012 încheiat între reclamant și pârâtă; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.400 lei cu titlu de preț al produsului achiziționat potrivit contractului și a fost obligat reclamantul să restituie pârâtei aparatul SPA și cearceaful magnetic (90x200) ce au făcut obiectul contractului B_/04.11.2012 încheiat între părți. Nu în ultimul rând, au fost respinse restul cererilor reclamantului, dar pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 241,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta ..
În motivarea recursului formulat, pârâta a arătat că hotărârea atacată este nefondată, întrucât din partea reclamantului s-a trimis doar o foaie de pe internet în limba italiană, în care acesta susține că ar fi vorba despre aparatul vândut de societate, nu a depus dovezi legale și legalizate de la specialiștii în domeniu cu care susține că a luat legătura și care i-au confirmat că aparatul achiziționat nu are niciun efect terapeutic, iar în sens contrar celor susținute de reclamant, pârâta înțelege să depună copii după certificatele de conformitate ale aparatului SPA și cearșafului magnetic vândut reclamantului în data de 04.11.2011. Totodată, recurenta a arătat că nu a fost anunțată în termen de 7 zile de la achiziția produselor că ar fi ceva în neregulă cu ele. În fine, recurenta a arătat că a fost dispusă să-i returneze banii reclamantului cu condiția ca acesta să restituie bunurile ce i-au fost vândute în stare perfectă de funcționare, dar în prezent nu mai este de acord cu această restituire, în condițiile în care acesta nu și-a retras acțiunea făcută la instanță.
Prin citația aflată la fila 21 din dosarul instanței de recurs, comunicată recurentei la data de 30.09.2013, i s-a pus în vedere acesteia că are obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 133,5 lei, aferentă recursului de față, precum și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei, aferent aceleiași căi de atac.
Deliberând asupra excepției netimbrării recursului invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
După cum s-a menționat, în sarcina recurentei s-a stabilit de către instanța de recurs obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 133,5 lei și un timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei, ambele fiind aferente soluționării căii de atac declarate.
Comunicarea acestei obligații s-a făcut cu recurenta prin citația expediată pe numele său și afișată la sediu, la data de 30.09.2013.
De la data comunicării și până la primul termen de judecată fixat pentru recurs la data de 15.10.2013, recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite. De asemenea, aceasta nu a contestat în niciun fel cuantumul taxei stabilite ori modalitatea de calcul, neformulând vreo cerere de reexaminare, la care o îndreptățea art. 18 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997. Nu în ultimul rând, recurenta nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar, pe care putea, de asemenea, să o depună, în temeiul art. 21^1 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu O.U.G. nr. 51/2008.
Or, în aceste împrejurări, cuantumul taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar stabilite de instanța de recurs nu mai poate fi pus în discuție, de vreme ce recurenta nu a uzat de niciuna dintre căile speciale pe care legea i le punea la dispoziție în materie.
În contextul expus mai sus, constatăm că recurenta nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite în sarcina sa de instanța de judecată, obligația de plată fiindu-i comunicată în timp util.
Or, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat. Consecința încălcării acestei obligații este reglementată de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și constă în anularea acțiunii introduse pe rolul instanței respective.
Achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit de lege ține de însăși legala sesizare a instanței de judecată și este unul dintre primele aspecte care se verifică în cursul unui proces. În ipoteza de față, obligația de plată a acestor taxe revenea recurentei pârâte în cauză. Prin urmare, instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate asupra problemelor legate de timbrarea recursului.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și va anula ca netimbrat recurenta . cu sediul în mun. Tg.-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1466 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta . cu sediul în mun. Tg.-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1466 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2013
Președinte, F. G. M. | Judecător, P. M. | Judecător, A. T. |
Grefier, C. S. |
Red. P.M./Dact. P.M.
25.10.2013/2 ex.
Judecător fond: S. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 801/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
