Fond funciar. Decizia nr. 410/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 1481/323/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9279/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător M. M.
Judecător C. S.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții C. I. cu domiciliul în Adămuș, ., jud. M., C. A. cu domiciliul în Adămuș, ., jud. M. și C. I. A. cu domiciliul în Adămuș, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.889 din 08 august 2012 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de, 30 aprilie 2013, apoi pentru data de 07 mai 2013 iar, apoi pentru data de azi, 09 mai 2013 .
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.889/08.08.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. D. F. împotriva pârâților C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei Adămuș, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., C. I. A., C. I. și C. A. .
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.5024/17.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., în sensul că va fi radiată din acest titlu suprafața de 1500 mp teren intravilan, .,199,197 .
S-a disjuns petitul din cerere având ca obiect radierea mențiunilor efectuate în cartea funciară în baza titlului de proprietate menționat anterior și s-a dispus formarea unui nou dosar.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut căreclamantul C. D. F. a chemat în judecată pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei Adămuș, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., C. I., C. A. și C. I. A., solicitând instanței să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.5024/17.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., prin radierea din acest titlu a suprafeței de 1500 mp teren intravilan și radierea mențiunilor efectuate în cartea funciară în baza acestui titlu de proprietate
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de părți la dosar ca și din susținerile acestora instanța a reținut faptul că autorul C. D. a decedat în anul 1962 ,având ca moștenitori pe soția sa ,C. A. și cei doi copii ,C. I. și F. M..C. I. a decedat în anul 1988 având ca moștenitori legali pe soția sa ,C. A. ,ulterior decedată și ea și pe cei doi copii, adică reclamantul și pârâtul C. I.. F. M. ,fiica autorilor, decedată la data de 16.09.2010 ,are un singur moștenitor testamentar și anume pârâtul C. I. A. ,conform testamentului autentic nr.16/12.02.1996
S-a reținut că certificatul de moștenitor nr.897/1971, rectificat prin încheierea din data de 21 febr.1991 –filele 107 ,108 dosar, coroborat cu răspunsurile părților la interogatorii, înscrisurile depuse de reclamant la filele 154-157 dosar și extrasele din CF 61/I Adămuș (ulterior transcrisă în CF_ ), aflate la filele 7-12, confirmă faptul că pe terenul litigios, în suprafață de 1500 mp. ce i-a aparținut autorului C. D. cu titlu de moștenire legală ,se află două case de locuit ,cu anexe gospodărești ,având numere administrative distincte și anume: casa și anexele de la nr.13 A construite de C. I. și A., stăpânite de reclamant, respectiv casa și anexele de la nr.13 ,construite de C. D. și A. ,stăpânite de pârâții C. I. și A. .
S-a menționat faptul că, în ceea ce privește imobilele case și anexe, între părți nu există discuții, acestea recunoscându-și reciproc dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei și anexelor de la nr.13 A ,respectiv dreptul de proprietate al pârâților C. I. și A. asupra casei și anexelor de la nr.13, neînțelegerile părților vizând strict terenul de 1500 mp. aferent celor două gospodării.
Cu privire la terenul litigios, în suprafață de 1500 mp. instanța a reținut că este vorba de teren intravilan, ocupat de construcții, ce nu a făcut parte din perimetrul CAP, astfel cum a recunoscut pârâtul C. I. la interogatoriu(file 113 ,întrebările 6,7) și cum rezultă din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr.991 /1991 formulată de C. A., care a declarat că a deținut și înscris în CAP terenuri extravilane în suprafață de 8,62 ha.(fila 137 dosar).
S-a mai constatat faptul că la dosarul cauzei nu există înscrisuri care să releve o preluare a acestui teren de către stat, prin autoritățile sale locale ,astfel cum a învederat și C. Județeană de fond funciar ,în cuprinsul răspunsului său la interogatoriu ,comunicat în scris la filele 101,102 (întrebarea nr.3).Astfel ,din cuprinsul extraselor din cartea funciară 61/I Adămuș depuse la filele 10-12 dosar ,rezultă faptul că terenul în suprafață de 1404 mp. era întabulat în favoarea lui C. D., cu titlu de moștenire din anul 1939.Ca urmare a decesului lui C. D. ,survenit la data de 8 decembrie 1962, în foaia de proprietate B a CF 61/I Adămuș s-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor aflate pe acesta ,în favoarea moștenitorilor săi, după cum urmează: C. A. cu o cotă de 2/8 ,respectiv F. M. și C. I. ,cu câte o cotă de 3/8 fiecare ,conform certificatului de moștenitor nr.897/1971.Ulterior, prin încheierea notarială din data de 21.1991, emisă la cererea tuturor moștenitorilor defunctului C. D., s-a dispus rectificarea certificatului de moștenitor în sensul că ,din masa succesorală a autorului face parte doar cota de ½ din casa existentă la nr.adm.13 în timp ce casa de sub nr.adm.13 A forma proprietatea def. C. I. și a soției sale A. (filele 107 ,108 dosar).
S-a reținut că s-a conturat astfel împrejurarea că terenul litigios a putut face obiectul transmisiunii prin moștenire legală ,de la proprietarul tabular C. D. către moștenitorii săi ,legislația restrictivă impusă prin actele normative în vigoare anterior anului 1990 (DL.144/1958 ,Legea nr.19/1968 ,Legile 58 și 59/1974) permițând transmiterea prin moștenire legală a dreptului de proprietate cu privire la terenuri.
În anul 1991 s-a dezbătut succesiunea lui C. I. senior (certificat de moștenitor nr.181/1991-fila 146 ), din masa succesorală a acestuia făcând parte atât cota parte din terenul moștenit de la D. cât și cotele părți din cele două case și anexe situate la nr.13 și nr.13 A .Ulterior ,între moștenitorii lui C. D. ,respectiv ai lui C. I. senior ,s-au încheiat două contracte ,fiind vorba de contractul de donație autentificat sub nr.9809/30.07 .1991 prin care mama C. A. și fratele, pârâtul C. I. jr. i-au donat reclamantului cotele lor de proprietate ,astfel încât a dobândit proprietatea întregului imobil –casă și anexe -de la nr.13 A(fila 148 dosar) ,respectiv contractul de întreținere și vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9810/30.07.1991 prin care C. A. ,F. M. ,C. A. și reclamantul au cedat cotele lor părți din casa de locuit și anexele de la nr.13 ,inclusiv cotele lor părți din terenul aferent în suprafață de 800 mp (fila 125 dosar).
Instanța a mai constatat faptul că ,prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.991 /1991 formulată de C. A., depusă în copie certificată la fila 137 dosar, aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile extravilane deținute anterior cooperativizării și înscrise în CAP, în suprafață totală de 8,62 ha.
S-a concluzionat că rezultă, cu certitudine, din cuprinsul acestei cereri (singura pe care C. A. a adresat-o Comisiei Locale Adămuș) faptul că autoarea nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul litigios în suprafață de 1500 mp., care a fost inclus în titlul de proprietate nr.5024/17.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. ,.,199,197 ,în plus față de suprafața de 8,62 ha deținută și solicitată de aceasta.
S-a reținut incidența prev.art.8 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora ,,Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.’’.
Din analiza acestor prevederi legale ,coroborată cu situația de fapt anterior expusă ,s-a reținut că rezultă că temeiul legal al reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul litigios nu îl pot constitui prevederile art.8 din legea nr.18/1991 ,întrucât nu este vorba de un teren ce de găsea în patrimonial CAP și pentru restituirea căruia autoarea să fi formulat cerere .
De asemenea ,terenul litigios nu intră nici sub incidența prev.art.36 din Legea nr.18/1991, nefiind vorba de teren proprietate de stat, atribuit în folosință veșnică pe durata existenței construcției și nici de teren preluat în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974 ,acest ultim text de lege vizând terenurile preluate de stat în caz de înstrăinare a construcțiilor (ori, în speță ,construcțiile au fost înstrăinate prin actul de donație și contractul de întreținere și vânzare-cumpărare anterior menționate, încheiate în luna iulie 1991 ,ulterior abrogării Legii nr.58/1974).
În aceste condiții, s-a reținut că rămâne de analizat aplicabilitatea sau nu a prevederilor art.. 23 din Legea nr.18/1991 ,potrivit căruia: ,,(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție….
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator ‘’.
S-a reținut că din interpretarea gramaticală a formulării ,,sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor …’’ în doctrină și practică s-a conturat punctul de vedere în sensul că dreptul de proprietate al persoanelor vizate (înțelegând ,conform alin.4 și persoanele din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator) s-a născut ope legis ,fără să fie necesară formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ,singura condiție fiind aceea de a dovedi îndeplinirea condițiilor impuse de acest text de lege, condiții pe care C. A. nu le îndeplinea la momentul intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și nici la momentul eliberării titlului de proprietate contestat de reclamant.
Din starea de fapt anterior expusă s-a concluzionat că, la apariția legii nr.18/1991, imobilul casă și anexe situat administrativ la nr.13 se afla în coproprietatea tuturor moștenitorilor lui C. D. ,astfel cum confirmă Certificatul de moștenitor nr.897/1971 ,rectificat prin încheierea din data de 21 febr.1991,iar imobilul casă și anexe de la nr.13 A se afla în proprietatea lui C. I. și A., fiind edificat de aceștia, aspect dovedit de actele dosarului și necontestat de pârâți.
În aceste condiții, s-a reținut că eliberarea titlului de proprietate exclusiv în favoarea autoarei C. A. ,fiind vorba de terenul aferent construcțiilor de la numerele administrative 13 și 13 A ,fără ca aceasta să fie titulara dreptului de proprietate exclusiv cu privire la construcții, este vădit nelegală ,fiind făcută cu încălcarea prevederilor legale menționate.
S-a precizat faptul că la momentul eliberării titlului de proprietate -17.07.2009 –C. A. nu mai deținea nici măcar o cotă parte din imobilele situate administrativ la nr.13, întrucât le înstrăinase către pârâții C. I. jr., și A..
Pentru considerentele expuse instanța a apreciat că acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-o, cu consecința anulării parțiale a titlului de proprietate nr.5024/17.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. în sensul că va fi radiată din acest titlu suprafața de 1500 mp teren intravilan ,.,199,197, reconstituită în mod nelegal exclusiv în favoarea autoarei C. A...
În ceea ce privește petitul din cerere având ca obiect radierea mențiunilor efectuate în cartea funciară în baza titlului de proprietate anulat parțial ,instanța a dispune disjuns acesta și s-a format un nou dosar ,la același complet de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. I., C. A. și C. I. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au arătat că la momentul înregistrării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către C. A. – 21.03.1991, conform extrasului CF nr. 61/I din 18.01.1991 aceasta era înscrisă cu o cotă de 2/8 părți din cota de 800 mp teren intravilan și grădină intravilan și 1/ construcții. Totodată, au arătat că conform adeverinței nr. 60/01.10.1991 emisă de . Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 87/09.09.1991 numitei C. A. i s-a stabilit dreptul de proprietate și asupra suprafeței de 0,07 teren intravilan, figurând astfel cu 8,69 ha, exclusiv pădurea. De asemenea, au arătat că în condițiile în care certificatul de moștenitor nr. 897/1971 viza dezbaterea succesiunii după defunctul soț al numitei C. A., în speță C. D., titulara cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la data de 21.03.1991 era îndreptățită să depună o astfel de cerere iar, la data de încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere din 30.07.1991, este evident că transferul dreptului de proprietate a avut loc după înregistrarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Au mai arătat că, conform înscrisului de la fila 33 dosar fond, aceasta era înregistrată în registrul agricol cu suprafața totală de 8,83 ha, din care curți, clădiri 0,21 ha.
Prin întâmpinarea formulată intimatul C. D. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că în anul 1971, cu prilejul dezbaterii succesiunii rămase după C. D., la eliberarea certificatului de moștenitor nr. 897, în masa succesorală a fost înscrisă casa de locuit de la nr. 13 din CF nr. 61/I Adămuș, ulterior prin încheierea din 21.02.1991, s-a rectificat acest certificat în sensul că s-a făcut precizarea că în masa succesorală se include doar casa de la nr. 13, deoarece casa de la nr. 13A aparține fiului defunctului și soției sale, respectiv C. I. sen. și soția A.. Urmare a acestei rectificări, în anul 1991, s-a procedat la dezmembrarea imobilului în două unități distincte: nr. 13 –casa părintească și nr. 13A – casă nouă edificată pe acest teren de către părinții lor C. I. sen. și soția A.. Totodată, au arătat că, C. A. nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. De asemenea, au arătat că, încă din anul 1971, cu prilejul dezbaterii succesiunii după defunctul său soț, C. D., terenul a făcut obiectul moștenirii acestuia. Au mai arătat că, terenul de sub și aferent casei de locuit de la nr. 13, C. A. nu era îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pe motivul că nu a avut niciodată calitatea de proprietară a acestei case.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Recurenții au susținut că terenul în litigiu a fost cooperativizat iar C. A. a fost singura moștenitoare a lui C. D., care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Susținerile recurenților nu pot fi reținute.
Astfel, terenul în litigiu, în suprafață de 1500 mp. i-a aparținut defunctului C. D., cu titlu de moștenire legală din anul 1939, conform extraselor din cartea funciară 61/I Adămuș depuse la filele 10-12 din dosarul de fond. În urma decesului lui C. D., la data de 8 decembrie 1962, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și construcțiilor aflate pe acesta s-a intabulat în favoarea moștenitorilor săi C. A. cu o cotă de 2/8, respectiv F. M. și C. I., cu câte o cotă de 3/8 fiecare, conform certificatului de moștenitor nr.897/1971.(fila 108 dosar fond) Prin încheierea notarială din data de 21.02.1991, la cererea tuturor moștenitorilor defunctului C. D., s-a dispus rectificarea certificatului de moștenitor în sensul că, din masa succesorală a autorului face parte doar cota de ½ din casa existentă la nr.adm.13 iar casa de sub nr.adm.13 A formează proprietatea def. C. I. și a soției sale A. (fila 107 dosar fond)
Contrar susținerilor recurenților acest teren intravilan, ocupat de construcții, nu a fost preluat în CAP. Nu s-au depus înscrisuri care să rezulte că acest teren a fost preluat de către stat. Acest aspect a fost recunoscut și de pârâtul C. I. la interogatoriu(file 113 ,întrebările 6,7) și învederat și C. Județeană de fond funciar ,în cuprinsul răspunsului său la interogatoriu, comunicat în scris la filele 101,102 (întrebarea nr.3).
De asemenea, prin cererea nr.991 /1991(fila 137 dosar), C. A., nu a solicitat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în litigiu, ci doar reconstituirea terenurilor deținute și înscrise în CAP, respectiv terenurile extravilane în suprafață de 8,62 ha.
Cu toate acestea, în titlul de proprietate nr.5024/17.07.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a inclus, terenul în litigiu respectiv tarlaua 2, parcelele 198,199,197, alături de suprafața de 8,62 ha deținută și solicitată de C. A., deși reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu nu se putea dispune potrivit prevederilor art.8 din legea nr.18/1991, întrucât terenul nu s-a aflat în patrimoniul CAP iar C. A., nu a solicitat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren intravilan.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.. 23 din Legea nr.18/1991 ,potrivit cărora: ,,(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție….
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator .”
Prin încheierea notarială din data de 21.02.1991, la cererea tuturor moștenitorilor defunctului C. D., s-a dispus rectificarea certificatului de moștenitor în sensul că, din masa succesorală a autorului face parte doar cota de 1/2 din casa existentă la nr.adm.13 iar cealaltă cotă de 1/2 aparține soției supraviețuitoare C. A. și casa de sub nr.adm.13 A formează proprietatea def. C. I. și a soției sale A. (fila 107 dosar fond).
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. I., C. A. și C. I. A. împotriva sentinței civile nr.889/08.08.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții C. I. și C. A. ambii cu domiciliul în Adămuș, ., jud. M. și C. I. A. cu domiciliul în Adămuș, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 889 din 08 august 2012 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 mai 2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, M. M. | Judecător, C. S. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./C.S.
Listat S.D./2 ex./14.06.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul MUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
