Obligaţie de a face. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 2349/102/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7947/2011)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 321/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. B. B.
Judecător A. T.
Judecător M. B.-I.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul P. V., cu domiciliul în localitatea Tăureni, nr.292, județul M., împotriva sentinței civile nr. 544/22 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile reprezentanților părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 martie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra soluționării recursului, pentru data de 2 aprilie 2013, 8 aprilie 2013, respectiv 12 aprilie 2013, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 544/22.06.2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta Z. Z., pârâții B. M., P. Ș. D., M. V., M. T., Z. G., Z. N. M., Ș. Z., S. I. și C. M., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Z. T. (decedat la data de 02 aprilie 2008) și pârâtele Z. M., P. R., R. A., Z. C., Z. C., Z. M. și Z. LUCREȚIA, în calitate de moștenitoare legale ale defunctuluiZ. T. (fiu predecedat la data de 20 februarie 2002), având ca obiect „validare contract de vânzare cumpărare”.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul O. O. P., în contradictoriu cu pârâta Z. Z., pârâții B. M., P. Ș. D., M. V., M. T., Z. G., Z. N. M., Ș. Z., S. I. și C. M., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Z. TEORODOR (decedat la data de 02 aprilie 2008) și pârâtele Z. M., P. R., R. A., Z. C., Z. C., Z. M., și Z. LUCREȚIA, în calitate de moștenitoare legale ale defunctului Z. T. (fiu predecedat la data de 20 februarie 2002). Au fost obligați pârâții, în calitate de moștenitori legali ai defuncților Z. T. și Z. T. junior la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare cu privire la suprafața totală de 0,75 ha. teren situat în extravilanul localității Tăureni, înscris în titlul de proprietate nr._/22 noiembrie 1995, compus din:
- 0,17 ha. teren înscris în cartea funciară nr. 107/N a localității Tăureni, număr cadastral 125, tarlaua 8, .>
- 0,20 ha. teren înscris în cartea funciară nr. 130/N a localității Tăureni, număr cadastral 150, tarlaua 6, .>
- 0,38 ha. teren înscris în cartea funciară nr. 130/N a localității Tăureni, număr cadastral 150, tarlaua 6, . caz de opunere să se pronunțe o hotărâre care să șină loc de act autentic de vânzare cumpărare, apt de întabulare, cu privire la suprafețele indicate.
Totodată, a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei Z. Z. suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) și au fost obligați pârâții să plătească în favoarea intervenientului O. O. P. suma de 1.043 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (750 lei - onorariu avocat, 290 – taxă de timbru și 3 lei – timbru judiciar).
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că temeiul pretențiilor reclamantului în reprezintă înscrisul sub semnătură privată datat 01 noiembrie 2008 despre care susține că ar fi fost semnat de către soții Z..
Înscrisul depus în probațiune, nu face dovada celor afirmate de către reclamant în condițiile în care semnăturile vânzătorilor nu aparțin soților Z., iar reclamantul nu a înțeles să completeze probațiunea prin audierea persoanelor care au semnat în calitate de martori acest act.
Ab initio, se remarcă faptul că, terenul în suprafață de 1.700 mp. obiect al litigiului, alături de alte suprafețe, s-a aflat în proprietate exclusivă a defunctului Z. T., fiind obținut în urma reconstituirii dreptului de proprietate prin emiterea Titlului de proprietate nr._/22 noiembrie 1995.
Așa fiind, relevanță în cauză prezintă semnarea contractului doar de către titularul dreptului de proprietate – Z. T., însă, semnătura de pe contract nu aparține acestuia.
În acest sens, la termenul din 10 decembrie 2010, au fost depuse în probațiune un set de acte – copii din registrul agricol – care poartă semnături ale defunctului Z. T. iar în urma comparării semnăturii defunctului de pe aceste înscrisuri cu cea din contractul de vânzare cumpărare prezentat de către P. V., se observă o diferență clară între cele două scrieri, neexistând nici un element de similitudine între acestea, dovadă că înscrisul pe care reclamantul își fundamentează pretențiile nu a fost semnat de către Z. T..
În ceea ce privește semnătura soției Z. Z., pârâta a negat în fața instanței semnarea acestui înscris, afirmând că defunctul ei soț nu a vândut nici un teren reclamantului.
Pe de altă parte, chiar dacă în necunoștință de cauză, pârâta Z. Z. ar fi semnat cu P. V. contractul depus la dosar, semnătura acesteia nu este de natură a acoperi viciul reprezentat de lipsa semnăturii din partea titularului dreptului de proprietate – Z. T., pe numele acestuia fiind emis titlul de proprietate nr._/22 noiembrie 1995.
Așadar, existând serioase îndoieli cu privire la persoanele care au semnat în calitate de vânzători înscrisul pe care P. V. își întemeiază pretențiile, instanța apreciază că, în temeiul art. 1169 Cod civil, revenea în sarcina reclamantului administrarea unui probatoriu care să confirme veridicitatea actului prezentat, probe care însă nu au fost solicitate de instanță.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. O. P. instanța reține că, în fapt, la 27 noiembrie 2007, anterior datei de 01 noiembrie 2008, când P. V. susține că ar fi cumpărat terenul de 1.700 mp. de la Z. T., între defunctul Z. T. și O. O. P. a fost încheiat un contract intitulat de vânzare cumpărare având ca obiect 3 parcele de teren, între care se numără și cea de 1.700 mp., înscrise în titlul de proprietate nr._ emis la data de 22 noiembrie 1995 pe numele vânzătorului.
La aceeași dată, în prezența martorilor G. A. M. și M. M., cumpărătorul O. O. P. a achitat vânzătorului suma de 5.200 Ron cu titlu de preț al terenurilor achiziționate dar contractul perfectat între părți nu a putut fi încheiat în formă autentică deoarece la acel moment (noiembrie 2007) titlul de proprietate emis pe numele vânzătorului nu era întabulat în cartea funciară, aspect confirmat de extrasul de carte funciară nr. 107/N a localității Tăureni potrivit căruia efectuarea formalităților de întabulare în cartea funciară a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/1995 s-a realizat doar în anul 2008.
De altfel, lipsa unui contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică și întabulat în cartea funciară constituie motivul pentru care nu au putut fi operate mențiunile corespunzătoare în registrul agricol nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 28/2008.
Însă, cu toate că actul încheiat între părți la 27 noiembrie 2007 nu este valabil ca și contract de vânzare cumpărare și nu poate produce efectele acestuia, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, înscrisul este valid ca și antecontract de vânzare cumpărare, dând naștere în sarcina părților contractante unei obligații de a perfecta în viitor contractul de vânzare cumpărare în forma prevăzută de lege.
Veridicitatea și autentificarea înscrisului depus în probațiune de către intervenient a fost pe deplin confirmată de probatoriul administrat în cauză, astfel, cei doi martori G. A. M. și M. M. au declarat că în prezența lor părțile au semnat contractul de vânzare cumpărare cu privire la cele 3 . în titlul de proprietate nr._/1995 emis pe numele Z. T. (titlu de proprietate care a fost prezentat la acel moment), vânzătorului fiindu-i integral remisă suma de bani înscrisă în contract.
Pârâta Z. Z. interogată de către instanța de fond a declarat, pe de o parte că, nu a semnat nici un act prin care se obligă a vinde teren numitului P. V., iar pe de altă parte, a confirmat vânzarea suprafeței totale de 0,75 ha. teren către intervenientul O. O. P., vânzare ce s-a realizat în prezența sa, însă înscrisul nu a fost semnat de către aceasta întrucât terenurile aparțineau defunctului Z. T..
Mai mult decât atât, la termenul de judecată din 10 iunie 2011 s-a administrat proba cu interogatoriul pârâților față de Z. N. M., M. V. și M. T., fiii defunctului Z. T., aceștia declarând că tatăl lor le-a comunicat intenția de a vinde 3 parcele de teren primarului comunei Tăureni – O. O. P..
Ca atare, întregul probatoriu administrat în cauză confirmă perfectarea la 27 noiembrie 2007 contractului de vânzare cumpărare între Z. T. și O. O. P..
În ce privește înscrisul prezentat de către P. V., acesta nu doar că nu este susținut de probe, dar este ulterior momentului la care terenul de 1.700 mp. a fost vândut intervenientului, astfel că prioritate va avea contractul perfectat cu O. O. P..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. V. solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, respingerea ca inadmisibilă în principal, respectiv ca nefondată, în subsidiar a cererii de intervenție în interes propriu având drept obiect terenul în litigiu formulată de intervenientul O. O. P., obligarea intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că instanța de fond a respins cererea prin care a solicitat suspendarea cauzei și trimiterea înscrisurilor contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.01.2008 și cererea adresată de Zahan Z. BNP Manoila A. Damiana la parchet în vederea stabilirii veridicității acestora.
Reclamantul a opinat că, raportat la dubiile manifestate de instanța de fond cu privire la contractul depus de el, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, se impune administrarea unei expertize de specialitate prin care să fie analizate semnăturile de pe cele două contracte, dacă acestea aparțin persoanelor care figurează ca părți în contract, în speță soților Zahan, data la care au fost întocmite aceste înscrisuri. Neadministrarea probei menționate echivalează cu o necercetare a fondului și încălcare a rolului activ al instanței.
A mai subliniat reclamantul că intervenientul O. O. P. depune la dosar un contract de vânzare-cumpărare pretins a fi încheiat în 2007. Instanța de fond nu a avut în vedere că, cu ocazia prezentării la notar, pârâta Zahan Z. indică ca an al vânzării anul 2008, iar nu 2007.
A mai învederat reclamantul că prin probatoriul administrat s-a tins a se dovedi că Zahan Z. a fost prezentă în momentul încheierii contractului cu Zahan T. iar terenul vândut era din partea Moldovenilor, astfel cum s-a numit de fată pârâta Zahan. Dacă ar fi fost așa, dreptul de proprietate asupra terenului trebuia a fi reconstituit ca urmare a cererii acesteia și pe numele acesteia. Din perspectiva comunității de bunuri, faptul că pentru acest teren s-a eliberat titlul de proprietate doar pe numele lui Zahan T. nu are relevanță. Relevant este momentul dispoziției acestui bun, când în înscrisul depus de reclamant semnează în calitate de vânzător și Zahan Z., pe când în cel al intervenientului semnează doar Zahan T..
Reclamantul a mai menționat că după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar O. O. P. a semnat în anul 2009 cele două certificate fiscale privind terenul în litigiu, fără a întreprinde niciun demers pentru a bloca cel puțin intabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren, făcând doar în rejudecare cererea de intervenție în interes propriu, moment în care imobil era intabulat pe numele reclamantului. Starea de fapt nu putea fi stabilită parțial cu privire la Zahan Z. ci și în ceea ce îl privește pe Zahan T. în calitate de semnatar al actului supus verificării. Aceste împrejurări, analizate și prin prisma unor simple prezumții, pot indica faptul că pârâta Zahan Z. după ce a vândut împreună cu soțul ei terenul în litigiu reclamantului, încearcă să producă probe și să tindă la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de O. O. P.. În acest sens, relevant este că inițial pârâții și intervenientul au fost reprezentați de același avocat.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu privind doar suprafața de 1700 mp teren intravilan înscrisă în Cf 107/N Tăureni cu nr. cadastral 125, aceasta este intabulat pe numele reclamantului. Ori, atât timp cât nu a existat o acțiune de rectificare CF, problema proprietății nu poate fi clarificată doar prin prisma situației existente la momentul pronunțării hotărârii și în raport de înscrierile în CF.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 274, art. 304 pct. 7 și 9 art. 3041, art. 305 și art. 312 C. proc. civ. respectiv Legea nr. 7/1996.
Intervenientul O. O. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul P. V., menținerea ca legală și temeinică a hotărâri atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intervenientul a arătat că solicitarea de casare cu trimitere pentru considerentul trimiterii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11.01.2008 la P. este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 312 alin. 61 C. proc. civ. Potrivit textului menționat casarea cu trimitere se poate dispune o singură dată în cursul procesului, or prezenta cauză se află în recurs în al doilea ciclu procesual. Instanța de fond a administrat un probatoriu complex: respectiv proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părților, verificarea de scripte dar și proba testimonială. În mod corect instanța de fond a respins ca inutilă cererea reclamantului de trimitere înscrisurilor menționate la parchet pentru a se stabili dacă scrisul și semnătura de pe acte aparține pârâtei Zahan Z., întrucât în urma verificării de scripte a constatat că scrisul și semnătura de pe cele două înscrisuri aparțin pârâtei Z. Z..
Cu privire la semnarea contractului din 27.11.2007 doar de către Zahan T., intervenientul a menționat că înscrisurile de la dosar fac dovada faptului că proprietar exclusiv al terenurilor în litigiu a fost Z. T., în această calitate fiind îndreptățit a semna actele de dispoziție cu privire la acestea. Probatoriul administrat în cauză confirmă perfectarea la 27.11.2007 a contractului de vânzare/cumpărare între Zahan T. și O. O. P.. De asemenea, reclamantul a menționat că în calitate de primar al comunei Tăureni îi revenea obligația legală de a elibera certificate fiscale, acest aspecte nefiind relevant cu privire la existența sau validitatea convenției încheiate între intervenient și O. O. P..
În privința admisibilității cererii de intervenție, intervenientul a menționat că intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în Cf s/a fundamentat pe dispozițiile sentinței civile nr. 26/09.01.2009 în primul ciclu procesual în dosarul nr._ al Judecătoriei Luduș, care a fost casat prin decizia nr. 404/18.06.2009 a Tribunalului M.. Actul juridic ce a stat la baza intabulării a fost desființat.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit considerentelor hotărârii judecătorești atacate, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare prezentat de către P. V. nu doar că nu este susținut de probe, dar este ulterior momentului la care terenul de 1.700 mp. a fost vândut intervenientului, astfel că prioritate va avea contractul perfectat cu O. O. P..
Or, tribunalul apreciază că materialul probator administrat în cauză nu este suficient pentru lămurirea cauzei, impunându-se suplimentarea acestuia. Astfel, deși la termenul de judecată din data de 10.09.2010(fila 132 dosar fond) reprezentantul reclamantului a solicitat verificarea veridicității înscrisurilor, instanța de fond a încuviințat o verificare de scripte doar în privința pârâtei Z. Z. raportat la antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantul.. De asemenea, solicitarea reclamantului în privința verificării veridicității antecontractelor de vânzare-cumpărare prezentate de reclamant și intervenient a fost reiterată prin cererea de recurs. Întrucât instanța de fond a acordat preferință unuia dintre antecontractele de vânzare-cumpărare fără a se stabili în prealabil dacă ambele sunt însușite prin semnătură de părțile indicate în cuprinsul acestora, Tribunalul apreciază că se impune administrarea unei expertize grafologice prin care să fie analizate semnăturile de pe cele două antecontracte de vânzare-cumpărare ale promitentului vânzător Zahan T..
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 raportat la 312 alin. 3 teza 1 partea finală, va admite recursul formulat de către reclamantul P. V., împotriva sentinței civile nr. 544/22 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .
Va casa în tot hotărârea judecătorească atacată
Neadministrarea unei probe nereprezentând o necercetare a fondului, Tribunalul, în temeiul art.312 alin4 și .6 C. proc. civ., va reține cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul P. V., cu domiciliul în localitatea Tăureni, nr.292, județul M., împotriva sentinței civile nr. 544/22 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ și, în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și reține cauza în vederea rejudecării în fond.
Fixează termen pentru rejudecare la data de 21 mai 2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013.
Președinte, C. B. B. | Judecător, A. T. | Judecător, M. B.-I. |
Grefier, C. M. P. |
Redactat/tehnoredactat/M.B.I./13.05.2013/2 exemplare
Jud. fond A. C. H.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 692/2013.... → |
|---|
