Obligaţie de a face. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 375/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 867
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător V. S.
Judecător C. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta B. F., cu domiciliul în Sighișoara ..36 județul M. împotriva sentinței civile nr. 620 din10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 10 octombrie 2013, apoi pentru data de 17 octombrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 24 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.620/10.04.2013 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâta B. F..
S-a dispus dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în Sighișoara, .. 36, jud. M., înscris în CF nr._ Sighișoara nr. top_ și_ – C1.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 600 lei lunar, începând cu data de 05.11.2012 și până la data predării imobilului reclamantei, cu titlu de contravaloare a folosinței imobilului mai sus arătat.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.773,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 142/15.02.1999 a Judecătoriei Sighișoara, irevocabilă, familia reclamantei a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de natură casă și teren, în suprafață de 168 mp, situat în Sighișoara, .. 36, jud. M., înscris în CF nr._ Sighișoara, nr. top_ și respectiv_-C1.
În baza acestei sentințe, cota de 1/2 parte din acest imobil a fost înscris în favoarea reclamantei, iar cealaltă cotă de 1/2 parte din imobil a fost înscrisă pe numele părinților reclamantei, C. Ș. și C. J. Josefin.
Acest imobil a fost predat în posesia reclamantei, de către S.C. ATT SA Sighișoara, conform procesului verbal de predare - primire nr. 2304 din 05.11.2012, aflat la fila 5 din dosar.
Pârâta ocupă acest imobil, în mod abuziv, fără a deține nici un titlu.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și-n condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Instanța a constatat că pârâta, prin fapta sa ilicită care constă în ocuparea fără nici un drept a imobilului reclamantei, i-a produs un prejudiciu egal cu pierderea pe care reclamanta a suferit-o, urmare a lipsirii sale de folosința imobilului în litigiu.
Instanța a apreciat acest prejudiciu ca fiind egal cu chiria lunară, la care ar fi putut închiria reclamanta acest imobil, adică 600 lei lunar, conform dovezii emise de . aflată la fila 28 din dosar, pentru perioada 05.11.1012 și până la data predării imobilului reclamantei.
Față de aceste considerente de fapt și-n baza dispozițiilor art. 555, 640, 641 și 643 C.civil, acțiunea civilă formulată a fost admisă. În baza art. 274 C.pr.civilă va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1773,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. F. (înregistrat ca apel la Tribunalul M. și recalificat ulterior în recurs) arătând că hotărârea atacată este nelegală și nefondată.
Arată că din eroare instanța a reținut că nu a formulat întâmpinare, deoarece nu a luat în considerare faptul că printr-o întâmpinare (care însă nu a fost astfel intitulată) a arătat că între ea și reclamantă există pe rolul instanțelor cu privire la același imobil o altă acțiune având ca obiect pretenții, constând în contravaloarea lucrărilor de reparații și investiții la imobilul proprietatea reclamantei.
Solicită recurenta să se aibă în vedere faptul că întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului s-a făcut după ce a fost deschisă împotriva reclamantei acțiunea având ca obiect pretenții pentru investiții și reparații la imobil și mai ales pentru instituirea unui drept de retenție până la plata acestor sume.
Se mai arată că deși reclamanta are un drept de proprietate doar asupra unei cote de ½ din imobil instanța a admis acțiunea, fără acordul celorlalți coproprietari, care în mod eronat sunt nominalizați ca fiind părinții acesteia.
Susține recurenta că instanța nu trebuia să dispună evacuarea sa din imobil, deoarece imobilul nu este proprietatea exclusivă a reclamantei.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 17.09.2013 intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată potrivit cu probele administrate, cu starea de fapt și în acord cu dispozițiile legale în materie.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, considerând că dezlegarea acestei pricini nu depinde de soluția ce va fi pronunțată în dos. nr._ .
A mai arătat intimata că așa cum a reținut instanța de fond, ea este proprietar asupra cotei de ½ parte din imobil, cealaltă cotă fiind înscrisă pe numele părinților săi, Caliman S. și Caliman J. Josefina, al căror moștenitor sezina este.
Arată intimata că atât încheierea unui contract de închiriere cât și evacuarea sunt acte de administrare a patrimoniului, care pot fi făcute și de un singur proprietar.
În drept au fost invocate prevederile art.115 Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată data de 03.10.2013 reprezentantul intimatei a invocat excepția nulității recursului, ca o consecință a faptului că nu este motivat.
Asupra excepției invocate, tribunalul reține că potrivit art.303 al.1 Cod de procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă).
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate pe calea recursului sunt cele enumerate limitativ de art.304 Cod de procedură civilă, iar în situația hotărârilor nesusceptibile de apel art.304 ind.1 Cod de procedură civilă prevede în mod expres că recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În acest context, aflându-ne în prezența unei hotărâri nesusceptibile de apel, recurentul nu este ținut de motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, acesta având posibilitatea de a critica hotărârea sub toate aspectele, ceea ce recurenta din prezenta cauză a și făcut, astfel încât excepția nulității recursului ca nemotivat urmează a fi respinsă.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în mod corect, în acord cu probele administrate în cauză că pârâta ocupă fără nici un titlu imobilul situat în mun. Sighișoara, ..36 jud. M., imobil proprietatea reclamantei (în cotă de ½) redobândit de aceasta în temeiul sentinței civile nr.142/15.01.1999 a Judecătoriei Sighișoara.
Imobilul este ocupat de pârâtă fără a deține nici un titlu, așa cum rezultă din corespondența dintre reclamantă și fostul administrator/deținător al imobilului, S.C. A.T.T, S.A. Sighișoara; de altfel, pârâta nici nu s-a prevalat vreodată de vreun titlu asupra imobilului în litigiu, considerând doar că pretinsele investiții și reparații pe care le-a efectuat la imobil de-a lungul timpului o îndreptățesc să îl ocupe în continuare, până la recuperarea sumelor astfel cheltuite de la actualul proprietar.
În raport de această stare de fapt soluția instanței de evacuare a pârâtei din imobil este deopotrivă legală și temeinică
În privința regulii unanimității, invocate de pârâtă în apărare, aceasta, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza L. și alții împotriva României) nu este aplicabilă în materie de revendicare, deci cu atât mai puțin în materie de evacuare în condițiile în care evacuarea este un act de conservare a bunului și a prerogativelor dreptului de proprietate, care poate fi făcut de un singur coproprietar fără a necesita acordul celorlalți.
În privința faptului că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de suspendare a judecății formulată de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ reține tribunalul că această cerere a fost întemeiată pe prevederile art.244 al.1 pct.1 Cod de procedură civilă, ce reglementează unul din cazurile de suspendare legală facultativă a judecății.
Pentru a se dispune suspendarea judecății în acest temei este necesar ca soluția dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, ceea ce nu e cazul în speță.
Mai mult decât atât, în situația suspendării legale facultative, aceasta nu intervine de drept, oportunitatea luării unei asemenea măsuri fiind lăsată la aprecierea judecătorului cauzei, care, în speță, a apreciat în mod întemeiat că suspendarea nu se impune.
De altfel, cererea de suspendare a fost reiterată în fața instanței de recurs, fiind respinsă pentru aceleași considerente ca cele avute în vedere de instanța de fond.
În condițiile în care această criticile aduse de recurentă hotărârii atacate apar ca nefondate, tribunalul, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă urmează a respinge recursul declarat.
În temeiul prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentei, tribunalul o va obliga să plătească intimatei în întregime cheltuielile de judecată avansate de aceasta în recurs, în cuantum de 2.500 de lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepția nemotivării recursului.
Respinge recursul declarat de pârâta B. F., cu domiciliul în Sighișoara ..36 județul M. împotriva sentinței civile nr. 620 din10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Obligă recurenta pârâtă B. F. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, avansate în recurs, în favoarea intimatei G. A. cu domiciliul în Sighișoara ..36 județul M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 octombrie 2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. | Judecător, C. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./13.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul MUREŞ | Succesiune. Decizia nr. 869/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
