Succesiune. Decizia nr. 869/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 15285/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 869
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător V. S.
Judecător C. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții Szazs Ș. (I.), cu domiciliul în Comuna Gurghiu ..3 județul M., D. H. (H.), cu domiciliul în Comuna Gornești . județul M., G. S. (Z.), cu domiciliul în . A județul M. și K. A., cu domiciliul în ./3 județul M. împotriva sentinței civile nr. 4386 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 10 octombrie 2013, apoi pentru data de 17 octombrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 24 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4386/15.05.2013 a Judecătoriei Tg. M. s-a dispus admiterea excepției inadmisibilății invocată din oficiu de instanță și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții S. S. (I.), D. H. (H.), G. S. (Z.) și K. A. în contradictoriu cu pârâții Szas I. jr, S. I., S. K., S. R., S. A. și S. A. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că: la termenul de judecată din data de 08.05.2013 instanța a invocat excepția inadmisibilității raportat la prevederile art. 109 alin.4 Cod procedură civilă.
Analizând această excepție instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 109 alin.4 Cod procedură civilă la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege.
Din conținutul aceste dispoziții legale rezultă că anterior sesizării instanței reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii succesorale în fața notarului public conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2923/2010, privind modificarea și completarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. În cauză părțile au arătat că nu sunt în măsură să depună încheierea despre care se menționează în cuprinsul dispozițiilor art. 109 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin urmare instanța a constatat că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege anterior sesizării instanței, astfel că a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Susținerea reprezentantului reclamanților potrivit căreia această lipsă se poate complini pe parcursul procesului, prin depunerea încheierii, nu poate fi primită întrucât dispoziția art. 109 alin.4 Cod procedură civilă este clară în această privință, condiția fiind necesar a fi îndeplinită la momentul sesizării instanței. Mai mult, îndeplinirea ulterioară a acestei condiții, este contrară rațiunii avută în vedere de legiuitor la introducerea reglementării – accelerarea judecății pentru eficientizarea actului de justiție, fiind de notorietate că în multe situații lungirea procedurii de partaj succesoral este cauzată de conduita moștenitorilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S. Ș.(I.), D. H.(H.) și G. S.(Z.) solicitând anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Tg.M..
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală având în vedere că judecătorul cauzei în mod greșit a apreciat prevederile și rațiunea art.109 din C.pr.civ., potrivit cărora lipsa încheierii prevăzute de acest articol la al.4 nu se poate complini pe parcursul procesului și prin urmare acțiunea este inadmisibilă, reclamanții considerând că prin coroborarea prevederilor Ordinului ministrului justiției nr.2923/2010 privind modificarea și completarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiției nr.710/C/1995 și a art.109 al.4 din C.pr.civ. rezultă că încheierea prevăzută de art.109 al.4 din C.pr.civ. are doar rolul de a informa instanța despre eventualele proceduri succesorale în curs ori soluționate în fața notarului public, pentru ca instanța de judecată să poată pronunța o hotărâre justă și temeinică(„eficientizarea actului de justiție”) și astfel să se evite adoptarea unor soluții contradictorii în proceduri care se poartă ori s-au purtat în fața unor diferite foruri, că nu este obligatorie parcurgerea procedurii succesorale, prin urmare lipsa încheierii prevăzute de art.109 al.4 din C.pr.civ. se poate completa pe parcursul judecării cauzei iar în speță cu atât mai mult cu cât din încheierea nr.2340/2013 emisă de BNPA Holbach & Rozsa din Tg.M. nu rezultă nici un aspect care, față de conținutul acțiunii introductive, să conducă la pronunțarea de către instanța de judecată a unei soluții care să fie ineficientă din punct de vedere juridic, că avându-se în vedere faptul că obiectul acțiunii introductive este succesiunea după defuncta S. A., decedată la data de 31 august 2010, cu ultimul domiciliu în . nr.210 și ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale iar reclamanții au depus la dosar încheierea nr.2340/2013 emisă de BNPA Holbach & Rozsa din Tg.M. cu privire la verificarea efectuată în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România privind pe defuncta S. A. decedată la data de 31 august 2010, cu ultimul domiciliu în . nr.210, consideră că excepția inadmisibilității admisă de instanță este netemeinică și nelegală, prin urmare solicită anularea sentinței atacate și având în vedere faptul că prima instanță nu a procedat la judecarea fondului cauzei, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Tg.M..
Intimații pârâți nu au depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2010 instanța a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, având în vedere valoarea obiectului cererii, inferioară sumei de_ de lei și dispozițiile art. 282 ind.1 din C.pr.civ.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 indice 1 C.pr.civ tribunalul îl constată nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod legal și temeinic că potrivit dispozițiilor art. 109 alin.4 din C.pr.civ. la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege, din conținutul aceste dispoziții legale rezultând că la momentul sesizării instanței reclamantul trebuie să facă dovada demersurilor cu privire la verificarea evidențelor succesorale în fața notarului public, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2923/2010, privind modificarea și completarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.
S-a reținut de asemenea întemeiat că nu se poate complini lipsa încheierii cu privire la verificarea evidențelor succesorale pe parcursul procesului, prin depunerea încheierii, întrucât dispoziția art. 109 alin.4 din C.pr.civ. astfel cum a fost modificat prin art.I pct.10 din legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor este clară în această privință, îndeplinirea obligației de a solicita încheierea cu privire la verificarea evidențelor succesorale este prealabilă sesizării instanței, iar normele legale care o impun sunt imperative.
Faptul că reclamanții au depus la data de 13.05.2013, ulterior închiderii dezbaterilor, încheierea la care se referă art. 109 alin.4 din C.pr.civ. este lipsit de relevanță, înscrisul invocat de reclamanți neputând fi considerat o probă administrată legal.
Față de cele reținute anterior urmează ca tribunalul să respingă în baza art. 312 al.1 din C.pr.civ. recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de reclamanții Szazs Ș. (I.), cu domiciliul în Comuna Gurghiu ..3 județul M., D. H. (H.), cu domiciliul în Comuna Gornești . județul M., G. S. (Z.), cu domiciliul în comuna Gornești . A județul M. și K. A., cu domiciliul în Comuna Gornești ./3 județul M. împotriva sentinței civile nr. 4386 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 octombrie 2013.
Președinte, A. A.-B. fiind în concediu de odihnă semnează judecător delegat S. D. | Judecător, V. S. fiind în concediu de odihnă semnează judecător delegat S. D. | Judecător, C. M. fiind în concediu de odihnă semnează judecător delegat S. D. |
Grefier, A. E. C. |
Red.C.M.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./04.08.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 129/2013.... → |
|---|
