Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 186/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 2258/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 186
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte M. M.
Judecător C. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta R. V. A., cu domiciliul ales în comuna Secuieni, ., jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 9/04 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta convențională a recurentei, doamna avocat D. G. A., lipsă fiind intimatul R. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 20 februarie 2013, din partea recurentei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei prin chitanța nr._ și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și înscrisuri în susținerea recursului, într-un exemplar.
Instanța constată că recursul este formulat în termen, motivat și timbrat conform dispoziției instanței.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/2013 și chitanța nr.9/20.02.2013 reprezentând onorariu avocațial.
La întrebarea instanței, reprezentanta convențională a recurentei arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, dar că solicită amânarea pronunțării în cauză pentru a depune concluzii scrise in cauză.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei – ordonanță președințială arată că se poate amâna pronunțarea doar pentru 24 ore.
Reprezentanta recurentei arată că vrea sa depusă la dosar sentința prin care a fost obligat la plata către asociație a sumei de 2000 și ceva de lei si a dosarului execuțional nr.57/2010 pe care l-au stins prin achitarea sumei. Arată în continuare că nici . se mențin susținerea intimatului că nu a avut cunoștință că ei au plătit în mod gratuit cheltuielile.
Pentru a da posibilitatea reprezentantei recurentei să depună la dosar actele la care a făcut referire, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta convențională a recurentei, doamna avocat D. G. A., lipsă fiind intimatul R. M..
Reprezentanta convențională a recurentei depune la dosar sentința civilă nr.895/2009 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, cu privire la cheltuielile de întreținere și copii din dosarul execuțional din care rezultă faptul că debitul a fost achitat.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară închisă faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta convențională a recurentei arată că a promovat prezentul recurs întrucât în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare apărările. Mai arată că instanța de fond a aprobat martori peste înscrisuri prin care s-a dovedit că s-au adus îmbunătățiri, dar că acele îmbunătățiri nu se refereau la ceea ce au reclamat. Mai arată că intimatul, de patru ani, nu își achită cheltuielile de întreținere, fiind obligați ei să facă aceste plăți întrucât, așa cum a mai arătat, urma ca acel apartament în care recurenta este coproprietar în cota de ½ să fie scos la licitație și vândut pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere.
Arată în continuare că a invocat urgenței măsurii de evacuare vremelnică deoarece au dovedit că din luna august când au achitat cheltuielile pentru anii 2011-2012, până la data judecării în fond a ordonanței deja erau 600 lei restanță la plata cheltuielilor de întreținere. Arată în continuare faptul că înscrisul pe care l-a prezentat azi instanței atestă că de la data judecării pe fond și până la acest moment, cheltuielile de întreținere sunt în cuantum de 800 lei, suma pe care din nou va trebui să o achite recurenta pentru a preîntâmpina executarea silită asupra apartamentului.
Reprezentanta reconvențională a recurentei arată că toate condițiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă sunt îndeplinite, rămânerea intimatului în spațiul comun înseamnă un prejudiciu pentru recurentă. Au dovedit ca susținerea intimatului că nu a avut cunoștință despre cheltuieli nu este adevărată, că a existat o sentință, a depus sentința, a depus și dosarul execuțional pentru a dovedi paguba pe care recurenta urmează să o înregistreze în condițiile în care intimatul va rămâne în spațiul pe care îl ocupă în prezent.
Reprezentanta recurentei solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.09/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințeală invocată de pârâtul R. M..
A fost respinsă și cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta R. V. A. în contradictoriu cu pârâtul R. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, investită cu o cerere de ordonanță președințială având ca obiect evacuarea pârâului R. M. din imobilul situat în Sighișoara, ., . comună a acestuia și a reclamantei R. V. A., a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 Cod de procedură civilă.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că admiterea unei cereri de ordonanță președințială este condiționată de îndeplinirea trei condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
S-a apreciat că în speță, motivele invocate de către reclamantă nu justifică urgența măsurii solicitată de către reclamanta.
În privința susținerilor reclamantei în conformitate cu care în apartament nu se mai găsesc decât o parte din bunuri instanța a apreciat că acestea sunt infirmate de declarația martorului audiat în cauză.
A mai apreciat instanța de fond că în situația în care există pericolul înstrăinării bunurilor, se poate cere pe calea ordonanței președințiale inventarierea lor.
A fost apreciat ca neîntemeiat și celălalt motiv invocat de reclamantă, respectiv faptul că pârâtul nu își plătește cheltuielile de întreținere, acumulând datorii față de asociația de proprietari, datorii care urmează să fie plătite de reclamantă, așa cum s-a întâmplat și în trecut.
Instanța a reținut din înscrisul depus de reprezentanta reclamantei în ședința publică din 14 decembrie 2012 că cheltuielile comune de întreținere se ridică în prezent la suma de 714 lei, făcându-se in înscrisul și mențiunea că timp de 8 ani cheltuielile de întreținere au fost recuperate de la reclamantă.
S-a apreciat că o asemenea situație nu poate constitui temei pentru obligarea pârâtului de a preda locuința sau de a fi evacuat vremelnic, întrucât acesta ocupa în mod legal apartamentul, fiind titularul unui drept de folosință locativă, iar rezolvarea situației se poate face pe calea partajului.
S-a mai arătat că susținerile reclamantei în legătură cu faptul ca, urmare a datoriilor acumulate, s-a pornit executarea silită, fiind somată cu scoaterea la licitație a apartamentului nu au fost confirmate de probele administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. V. A., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de evacuare pe calea ordonanței președințiale, cu cheltuieli de judecată.
In drept au fost invocate prevederile art.282 ind.1 și art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă.
Arată recurenta că instanța de fond a interpretat greșit cererea formulată prin admiterea unui motiv pe care nu l-a invocat ignorând adevăratul motiv dovedit prin înscrisuri.
Arată recurenta ca nu a invocat nicio clipă alte motive în fața instanței ci doar urgența și pericolul producerii și a altor consecințe, pârâtul cumulând o datorie mai mare de 8.000 de lei cu titlu de cheltuieli de întreținere, cheltuieli ce-i revin în exclusivitate și pe care recurenta nu este dispusă să le mai plătească.
Arată recurenta că în luna decembrie pârâtul a mai acumulat o datorie de 750 de lei aferentă perioadei octombrie-decembrie 2012, după ce recurenta a achitat cheltuielile acestuia de 2000 de lei pentru anul 2012.
Se mai arată că în condițiile art.678 Cod civil, având în vedere că apartamentul în discuție este bun comun în cote egale de ½, creditorii unui soț coproprietar (ex) pot urmări cota ce o deține pârâtul din bun, astfel că bunul poate fi executat silit.
Arată că în 2010 a achitat Asociației de proprietari suma de 5.000 de lei și cheltuieli de executare pentru a evita executarea silită a imobilului.
In raport de cele expuse recurenta apreciază că în acuză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii formulate, in conformitate cu prevederile art.581 Cod de procedură civilă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a susținerilor formulate de intimați prin concluziile scrise și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține că recursul dedus judecății nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut in mod corect faptul că in cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.581 Cod de procedură civilă, în sensul că nu s-a justificat urgența măsurii solicitate de către reclamanta, ca și condiție de admitere a unei cereri de ordonanță președințială.
. a arătat instanța de fond, în situația în care conduita intimatului în viitor va rămâne neschimbată, iar acesta va continua să acumuleze datorii la întreținere, recurenta are posibilitatea de a solicita partajarea bunului deținut în coproprietate, în condițiile în care este pusă în situația de a suporta singură cheltuielile pârâtului în legătură cu imobilul în litigiu.
Condițiile specifice de exercitare a procedurii ordonanței președințiale sunt: urgența și neprejudecarea fondului cauzei.
În ceea ce privește urgența, existența acesteia este justificată, printre altele, de prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Astfel, este de observat ca o cerere de ordonanță președințială nu poate fi admisă pentru prevenirea unei pagube potențiale, probabile, viitoare ci doar pentru prevenirea unei pagube iminente, adică a unei pagube inevitabile, care este pe punctul de a se produce.
Paguba la care se referă reclamanta constă . a imobilului la licitație ca urmare a neachitării de către pârât a cheltuielilor de întreținere.
Ori presupunerile recurentei (fondate pe conduita anterioară a intimatului - în condițiile in care toate înscrisurile depuse în probațiune în recurs se referă la o executare silită anterioară care însă nu a produs efecte asupra imobilului, debitul fiind în cele din urmă achitat) sunt ipotetice și nu conturează un pericol iminent, pe punctul de a se produce și care să fie, de asemenea, ireparabil.
În situația unui prejudiciu eventual, condiția iminenței pagubei nu este îndeplinită astfel încât cererea de ordonanță președințială nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, apreciind că recursul dedus judecății este nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul îl va respinge .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefundat recursul formulat de reclamanta R. V. A., cu domiciliul ales în comuna Secuieni, ., jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 9/04 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, la 28 Februarie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. S. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.A.A.B./18.03.2013
Listat A.A./19.03.2013/2 ex
Jud.fond D. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
