Succesiune. Decizia nr. 203/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 13546/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 203/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta B. M. M., domiciliată în Ceuașu de Câmpie, ., jud.M., cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ..1A, ., împotriva sentinței civile nr.4007 din 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 septembrie 2013, apoi pentru data de 19 septembrie 2013, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4007 din 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._, această instanță a admis excepția prematurității, invocată de pârâta B. M. – M. și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. A. B. E.-Susanna și B. L. în contradictoriu cu pârâta B. M. – M. și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B. M. – M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali B. A., B. E.-Susanna și B. L., ca premature.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.10.2011, sub nr._, reclamanții B. A., B. E. – Susanna și B. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta B. M. - M., fostă Szombat instanței să constate că:
- moștenitorii legali ai defunctului B. Ș. junior sunt pârâta B. M. - M., fostă Szombat, în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/12 din moștenire, reclamanții B. A. și B. E. – Susanna în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/12 din moștenire, în calitate de părinți ascendenți privilegiați și reclamantul B. L., în calitate de frate, ascendent privilegiat, cu o cotă de 2/12 din moștenire;
- masa succesorală după defunctul B. Ș. junior, decedat la data de 16.06.2010 se compune din cota de 1/2 parte din ca bun comun din autoturism marca Opel Corsa, an de fabricație 2001, nr. de înmatriculare_, dobândit în 2001, în valoare de 2500 Euro, calculator de birou în valoare de 350 lei, cumpărat în 2005, șemineu achiziționat în 2009, în valoare de 600 lei, hotă dobândită în anul 2009, în valoare de 150 lei, un candelabru de cameră în valoare de 50 lei, 2 bucăți de căști de motocicletă, în valoare de 100 lei, respectiv cota de 1/1 din depozitul bancar, reprezentând valoare asigurată de piață, aflat la ING Bank Tg. M., care a fost dobândită în totalitate de pârâtă și folosită în scopuri personale;
De asemenea reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că sunt părinții, respectiv fratele defunctului B. Ș. junior, decedat la data de 16.06.2010, iar pârâta este soția supraviețuitoare, că aceasta imediat după momentul decesului a luat bunurile mobile arătate de valoare, achiziționate aproape integral din veniturile defunctului, fără știrea lor și le-a transportat la noua ei locuință unde le-a folosit abuziv și că depozitul bancar aflat la ING Bank Tg. M., creat pentru a acoperi contractul de asigurare de viață încheiat pe numele defunctului a fost dobândit și folosit ilegal de aceasta.
În final, reclamanții au mai arătat că încercarea de a soluționa în mod amiabil litigiul nu s-a concretizat, pârâta refuzând să dea curs solicitărilor scrise sau verbale.
Pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare au invocat excepția inadmisibilității cu argumentul că reclamanții nu au acceptat moștenirea defunctului.
Prin cererea reconvențională, pârâta reclamantă reconvențională a solicitat, în principal dezbaterea succesiunii după defunctul B. Ș. junior și:
1. să se constate că:
- masa succesorală după defunctul B. Ș. junior, decedat la data de 16.06.2010 se compune:
- din activul reprezentat din casa din casă din lemn acoperită cu tablă, cu 4 camere, 1bucătărie, 1 baie,1 antreu, 1 cameră de alimente, anexe gospodărești, 1 grajd,1 coteț de păsări situa în localitatea Cotuș, nr 62/A, înscrisă în CF nr.577/N/ Cotuș, în valoare de 100.000 lei, ca bunuri imobile;
- cota de 1/2 parte din autoturismul marca Opel Corsa, culoare albastru, nr. de înmatriculare_, dobândit în 2008, în valoare de 2500 Euro ca bunuri mobile ;
- cota de 1/2 parte din calculator de birou în valoare de 350 lei, cumpărat cu plata prețului în rate ca bunuri mobile ;
- cota de 1/2 parte din șemineu achiziționat în 2009, în valoare de 600 lei, ca bunuri mobile ;
- cota de 1/2 parte din hotă dobândită în anul 2009, în valoare de 150 lei ca bunuri mobile, ;
- cota de 1/2 parte din candelabru de cameră în valoare de 50 lei ca bunuri mobile, ;
- un drept de creanță în cuantum de 2500 lei reprezentând jumătate din contravaloarea investițiilor efectuate în imobilul din Tg. M. ., . reconvenționali, care au constat în schimbarea întregii instalații electrice, înlocuirea dușumelei cu parchet, repararea acoperișului etc., ca bunuri mobile ;
- prima poliței de asigurare de viață ING Bank, ce constituie garanția creditului și a celorlalte obligații financiare ca, bunuri mobile ;
- rambursarea creditului încheiat cu OTP Bank, înregistrat sub codul_ din22.11.2006, pentru suma de 1700 lei, ca pasiv;
- rambursarea creditului obținut prin contractul de credit și garanție de 18.000 lei – ING personal nr._/02.06.2008, ca pasiv;
- are calitatea de unică moștenitoare legală acceptantă
2. să se dispună:
- întabularea dreptului său de proprietate exclusivă asupra imobilului în CF;
- obligarea pârâților să-i predea în deplină proprietate și posesie bunul imobil moștenit, precum și bunurile mobile moștenite calculator, hotă candelabru, șemineu, autoturism și la plata cheltuielilor de judecată;
3. în subsidiar, față de masa succesorală astfel stabilită, eliminând bunurile de uz casnic, indicate ca bunuri mobile ce se cuvin soției supraviețuitoare să se procedeze la dezbatere succesiunii,și sistarea stării de indiviziune.
Reclamanții pârâți reconvenționali au depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
În motivare a arătat că se impune respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii introductive cu privire la lipsa calității de moștenitori legali acceptanți au arăta că dețin în exclusivitate calitatea de moștenitori acceptanți, deoarece au efectuat demersurile legale pentru a moșteni, prin întocmirea declarațiilor de acceptare a moștenirii prin intermediul BNP Cridon R., în data de 15. 12. 2010, neputându-se primi susținerile pârâtei cu privire la îndreptățirea ei de a moșteni întreaga masă succesorală.
La termenul de judecată din data de 06.02.2013 instanța a invocat excepția prematurității raportat la prevederile art. 109 alin.4 Cod procedură civilă.
Analizând această excepție instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin.4 Cod procedură civilă la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege.
Din conținutul acestei dispoziții legale rezultă că anterior sesizării instanței reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii succesorale în fața notarului public conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2923/2010, privind modificarea și completarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. În cauză părțile au arătat că nu sunt în măsură să depună încheierea despre care se menționează în cuprinsul dispozițiilor art. 109 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin urmare instanța de fond a constatat că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege anterior sesizării instanței, astfel că a admis excepția prematurității și a respinge atât cererea de chemare în judecată și cât și cererea reconvențională ca premature.
Susținerea reprezentantului reclamanților potrivit căreia această lipsă se poate complini pe parcursul procesului, prin depunerea încheierii, nu poate fi primită întrucât dispoziția art. 109 alin.4 Cod procedură civilă este clară în această privință, condiția fiind necesară a fi îndeplinită la momentul sesizării instanței. Mai mult, prin îndeplinirea ulterioară a acestei condiții, este contrară rațiunii avută în vedere de legiuitor la introducerea reglementării – accelerarea judecății pentru eficientizarea actului de justiție, fiind de notorietate că în multe situații lungirea procedurii de partaj succesoral este cauzată de conduita moștenitorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională B. M. M., calea de atac fiind declarată și motivată în termenele prevăzute de art. 284 și 287 cod procedură civilă.
Apelanta a solicitat admiterea apelului și anularea hotărârii atacate cu consecința trimiterii acțiunii reconvenționale spre rejudecare instanței de fond, conform art. 297 cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a susținut în primul rând că excepția de prematuritate raportată la cererea reconvențională nu a fost invocată și pusă în discuție, în acest fiind vătămat principiul contradictorialității, soluția care se impunea într-o atare împrejurare fiind disjungerea cererii reconvenționale și judecarea ei în continuare într-un nou cadru procesual.
În al doilea rând apelanta a susținut că prin hotărârea atacată au fost aplicate greșit prevederile art. 109 alin. 4 cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a tratat acțiunea reconvențională ca o veritabilă acțiune introductivă, căreia îi sânt aplicabile prevederile anterior menționate referitoare la sesizarea notarului public anterior promovării acțiunii civile. În condițiile în care prevederile respective sânt invocate sub forma unei sancțiuni, aceasta nu-și poate găsi aplicabilitatea față de cererea reconvențională, întrucât apelanta a fost atrasă în proces, neputându-i-se imputa vreo culpă, sesizarea instanței fiind făcută prin introducerea cererii principale. În plus, prin admiterea excepției și cu privire la cererea reconvențională, apelantei i se provoacă un prejudiciu consistent, legat de taxa de timbru achitată în prima fază procesuală.
În al treilea rând, s-a susținut că instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea reconvențională, care privește constatarea dreptului de creanță de 5000 lei, această cerere fiind premergătoare dezbaterii succesiunii, neexistând un argument juridic în sensul admiterii excepției de prematuritate cu privire la acest capăt de cerere.
Intimații B. A. și B. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate și de prevederile art. 292 – 295 cod procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențional B. M. M. este întemeiat însă din considerentele și în limitele ce vor ce vor fi menționate în continuare.
În ceea ce privește dezbaterea succesiunii defunctului B. S., decedat la data de 16.06.2010, tribunalul constată că prin hotărârea apelată s-a dat o corectă aplicare prevederilor art. 109 alin. 4 cod procedură civilă, apreciindu-se că cerința îndeplinirii procedurii prealabile în fața notarului public trebuia îndeplinită de părți anterior sesizării instanței.
Argumentele invocate de apelantă cu privire la neinvocarea excepției de prematuritate cu privire la cererea reconvențională și la nerespectarea principiului contradictorialității de prima instanță prin faptul că această excepție nu a fost pusă în discuția părților nu sânt relevante și nici pertinente întrucât dezbaterea succesiunii defunctului B. S. este o procedură unitară iar cererea reconvențională este făcută de partea pârâtă în legătură cu cererea principală, astfel cum rezultă din reglementarea dată prin art. 119 cod procedură civilă. Prin urmare, chiar dacă instanța de fond a greșit din punct de vedere procedural neinvocând excepția prematurității cu privire la ambele cereri cu care a fost sesizată, prin admiterea excepției a fost stins litigiul referitor la dezbaterea succesorală cu privire la care instanța a fost sesizată, partea pârâtă nemaiavând interesul procesual de a opune propriile pretenții legate de această dezbatere, lipsind tocmai vătămarea clamată prin cererea de apel.
Totuși, în ceea ce privește cel de-al treilea motiv al apelului, referitor la admiterea excepției de prematuritate a capătului de cerere având ca obiect recunoașterea dreptului de creanță al pârâtei reclamantă reconvențional împreună cu defunctul soț B. S., în cuantum de 5.000 lei, cu obligarea intimaților la plata acestei sume, capăt de cerere cuprins în acțiunea reconvențională, tribunalul constată că hotărârea atacată este nelegală. Motivul este acela că cererea respectivă nu privește dezbaterea succesorală a defunctului B. S., având caracterul unei acțiuni personale formulate de apelantă cu scopul constatării și realizării unei creanțe față de intimați, prin urmare față de această cerere cu caracter distinct de cele referitoare la succesiune, instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea art. 109 alin. 4 cod procedură civilă. Sub acest aspect hotărârea este lovită de nulitate, fiind incident art. 297 alin. 1 cod procedură civilă, în sensul că procesul a fost soluționat în mod greșit pe excepție, fără a se intra în judecarea fondului.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor anterior menționate instanța va admite apelul și va anula în parte hotărârea atacată, cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamanților pârâți reconvenționali B. L. și B. E. S., la recunoașterea dreptului de creanță al pârâtei reclamantă reconvențional împreună cu defunctul soț B. S., în cuantum de 5.000 lei, cu obligarea lor la plata acestei sume, capăt de cerere cuprins în acțiunea reconvențională formulată de apelantă, cu consecința trimiterii acestuia spre rejudecare la Judecătoria Tg-M..
Restul dispozițiilor hotărârii atacate vor fi menținute.
Fără aplicarea dispozițiilor referitoare la cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională B. M. M., domiciliată în Ceuașu de Câmpie, ., jud.M., cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ..1A, ., împotriva sentinței civile nr.4007 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosar nr._ .
Anulează în parte hotărârea atacată, cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamanților pârâți reconvenționali B. L., cu domiciliul în Tg-M., ., jud.M. și B. E. S., cu domiciliul în Tg-M., ., . la recunoașterea dreptului de creanță al pârâtei reclamantă reconvențional împreună cu defunctul soț B. S., în cuantum de 5.000 lei, cu obligarea lor la plata acestei sume, capăt de cerere cuprins în acțiunea reconvențională formulată de apelantă, cu consecința trimiterii acestuia spre rejudecare la Judecătoria Tg-M..
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.09.2013.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:V.S./17.10.2013
M.T./6 ex./21.10.2013
Jud.fond:F. G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
