Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 3379/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 89
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător E. O.
Grefier A. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta ., cu sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 împotriva sentinței civile nr.6386/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 17 aprilie 2013, adresă din partea apelantei, prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea sediului social, astfel că solicită comunicarea tuturor actelor de procedură pe adresa București, ..5, corp B, etaj 3, sector 3.
Față de actele și lucrările dosarului și având în vedere solicitarea apelantei de judecare a cauzei în lipsă (fila 2), instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6386/ 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea împotriva încheierilor CF nr._/16.01.2012 și nr. 6867/ 06.02.2012 emise în dosarele_/02.11.2011, respectiv nr. 6867/06.02.2012, formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimații T. N. C. și T. V. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr._/16.01.2012 dată în dosarul nr._, s-a dispus respingerea cererii formulate de C. A. B., privind întabularea dreptului de proprietate dobândit în baza actului de adjudecare, din 15.09.2011, emis în dosarul execuțional nr. 127/E/2011 al B. V. M. A., cu privire la imobilul proprietatea debitorilor intimați T. N. C. și T. V., situat în Tg M., ., ., înscris în CF nr._-C1-U5 Tîrgu-M.. Pentru respingerea cererii s-a reținut că nu a fost respectată de către petentă obligația de a depune la dosar dovada achitării impozitului prevăzut de art. 771 Cod fiscal deși i-a fost adusă la cunoștință această obligație.
Cererea de reexaminarea exercitată împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin încheierea nr. 6867/06.02.2012, emisă în dosar 6867/06.02.2012 cu aceeași motivare ca și încheierea contestată, respectiv aceea că în vederea înscrierii era necesară depunerea dovezii plății impozitului.
Instanța a reținut că, în vederea înscrierii dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare petenta avea obligația de a face dovada achitării de către debitor a impozitului datorat pentru venitul obținut din transferul dreptului de proprietate ori în caz contrar, cererea de înscriere, iar în lipsa unei astfel de dovezi, s-a apreciat că în mod legal s-a dispus respingerea cererii de înscriere precum si a cererii de reexaminare îndreptate împotriva încheierii de respingere având în vedere dispozițiile exprese ale art. 77 indice 1 alin 6 din C fisc potrivit cărora „(…) Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
Față de argumentele invocate de către petentă, s-a arătat de către instanță că nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor Codului fiscal privitoare la sarcina achitării impozitului aferent pentru transferul de proprietate deoarece în materia înscrierilor de carte funciară ar exista o legislație specială care reglementează acest domeniu câtă vreme norma continuată de art.77 indice 1 alin 6 din Cod fiscal este tocmai o lege specială și chiar ulterioara normei cadru prevăzută la art. 49 din Legea 7/96 republicată, pe care o completează prin aceea ca instituie un caz special de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară.
Împrejurarea că obligația declarării venitului obținut din transferul dreptului de proprietate în vederea calculării impozitului aferent precum și obligația plății acestuia revine contribuabilului, respectiv debitorilor intimați iar nu petentei nu conduce la concluzia că înscrierea dreptului de proprietate ar fi condiționată de dovada plății impozitului doar atunci când ar fi solicitata de înstrăinătorul dreptului de proprietate iar nu si atunci când este solicitată de dobânditor deoarece prevederile art. 77 indice 1 alin 6 final sunt clare și impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului și aceasta indiferent de titularul cererii de înscriere. Pe de altă parte, cerința legală privitoare la înscrierea în cartea funciară nu impune ca plata impozitului să se efectueze de către dobânditor ci se limitează la a solicita doar dovada plătii acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata.
Totodată s-a arătat că nu pot fi reținute susținerile referitoare la faptul că, transferul proprietății fiind realizat în cadrul procedurii executării silite nu se obține în realitate niciun venit, astfel că nu s-ar datora niciun impozit câtă vreme prevederile art. 41 lit. h și 77 indice 1 alin 4 Cod fiscal sunt clare, impozitul calculându-se la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate ori la valoarea notarială și nu are natura unui venit neimpozabil deoarece nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ enumerate în cuprinsul art. 44 alin 2 Cod fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S. C. SRL, cu consecința admiterii plângerii în sensul înscrierii dreptului de proprietate al apelantei în cartea funciară.
Se arată prin memoriul de apel că imobilul situat în Tg. M., ., ., jud. M., înscris în CF nr._-C1-U5 Tg. M. a fost dobândit de către apelantă prin actul de adjudecare emis în data de 19.09.2011 de executorului judecătoresc V. M. A., în dosarul execuțional nr. 127/E/ 2011, deschis împotriva debitorilor T. N. C. și T. V., iar în respingerea cererii de înscriere în cartea funciară, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a dat o greșită interpretare dispozițiilor legale privind obligația registratorului de a verifica plata impozitului prevăzut de art. 77 indice 1 alin.1 și 3 Cod fiscal .
E mai arată că, deși instanța de fond a reținut corect că obligația de plată a impozitului revine în mod exclusive contribuabilului, în cazul adjudecării la licitația publică, calitate de contribuabil o are fostul proprietar, astfel că greșit s-a apreciat în cauză că o astfel de sarcină ar revenii apelantei .
Se susține că, în cazul în care transferul de proprietate are loc prin adjudecare, adjudecatarul nu poate și nu trebuie dă facă dovada plății impozitului, întrucât o astfel de obligație incumbă alte peroane – respectiv contribuabilului, această obligați devine scadentă în termen de 60 de zile de la data emiterii declarației de impunere, adjudecatarul nu are la îndemână nici o pârghie legal pentru a-l obliga pe contribuabil să-și execute obligația de plată, iar chiar dacă contribuabilul ar face plata impozitului, aceste nu are nici o obligație de a transmite adjudecatarului dovada efectuării acestei plăți și în fine că adjudecatarul nu poate obține această dovadă nici de la Administrația Finanțelor Publice. Aceste argumente conduc la concluzia că a face dovada plății impozitului în sarcina adjudecatarului ar fi o obligație de realizat, ceea ce contravine normelor de drept civil și principiilor de drept aplicabile inclusiv legislației de carte funciară .
Se susține de asemeni că instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 77 indice 1 Cod fiscal, întrucât potrivit regulilor de interpretare a nomelor juridice, orice prevedere legală trebuie interpretată în sensul în care aceasta să se poată aplica, ori, după cum mai sus s-a arătat, obligația plății impozitului pe transfer de proprietate este o obligație imposibil de realizat .
Se mai arată de către apelantă că până la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, proprietarul nu poate dispune de bunul său, iar a se reține că o normă legală poate condiționa exercitarea dreptului de dispoziție de dovada unui fapt extern proprietarului echivalează cu o ingerință a statului în exercitarea liberă a dreptului de proprietate, iar din dispozițiile CEDO se desprinde concluzia că statele pot stabilii prin norme interne obligația de a urma anumite proceduri, însă aceste condiționări trebuie să poată fi împlinite personal de către proprietar .
Făcând referire și la prevederile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, apelanții arată că, un eventual refuz al înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii plății impozitului de către un terț constituie o atingere gravă a substanței dreptului de proprietate .
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod de procedură civilă .
Analizând hotărârea atacată prin prima motivelor de apel și având în vedre efectul devolutiv al căii de atac, tribunalul reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 77 indice 1 alin 6 din Cod fiscal „(…)Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
Aceste prevederi instituie un caz special de respingere a cererii de înscriere în carte funciară, norma conținută de art. 77 indice 1 alin 6 din Cod fiscal este tocmai o lege speciala si chiar ulterioara normei cadru prevăzută la art. 49 din Legea 7/96 rep pe care o completează prin aceea ca instituie un caz special de respingere a cererii de înscriere in cartea funciara.
Împrejurarea că obligația declarării venitului obținut din transferul dreptului de proprietate in vederea calculării impozitului aferent precum si obligația plății acestuia revine contribuabilului, respectiv debitorilor intimați iar nu petentei nu conduce la concluzia că înscrierea dreptului de proprietate ar fi condiționată de dovada plății impozitului doar atunci când ar fi solicitata de înstrăinătorul dreptului de proprietate iar nu si atunci când este solicitată de dobânditor deoarece prevederile art. 77 indice 1 alin 6 final sunt clare si impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului si aceasta indiferent de titularul cererii de înscriere. Pe de alta parte, cerința legală privitoare la înscrierea in cartea funciara nu impune ca plata impozitului sa se efectueze de către dobânditor ci se limitează la a solicita doar dovada plății acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata.
Așa după cum a apreciat instanța de fond, tribunalul arată că din interpretarea textului art. 77 indice 1 Cod fiscal reiese că intenția legiuitorului a fost ca în cazul registratorului să nu impună și obligația de a verifica cine face plata acestui impozit și cine justifică din perspectiva acestor prevederi calitatea de contribuabil.
În consecință, având în vedere că în procedura plângerii împotriva încheierilor de carte funciară este supusă analizei legalitatea acestor încheieri prin prisma obligațiilor registratorilor de carte funciară și în limita competențelor acestora, considerentele apelantei referitoare la faptul că adjudecatarul nu poate și nu trebuie să facă dovada plății impozitului pe transfer de proprietate sunt lipsite de relevanță, registratorul de carte funciară, după cum mai sus s-a arătat neavând atribuții în a determina sau nu calitatea de contribuabil a celui care cerere înscrierea, ci doar obligația în care lipsește dovada achitării impozitului pe transfer de proprietate, să respingă cererea de înscriere .
Pentru considerentele mai sus arătat, apreciind că apelul dedus judecății nu este fondat, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va dispune respingerea acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de petenta S. C. SRL, cu sediul în București, ..5, corp B, etaj 3, sector 3, împotriva sentinței civile nr.6386/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, E. O. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.M.M./26.06.2013
Listat A.A./27.06.2013/5 ex
Jud.fond F. G. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1455/2013. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
