Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 246/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 12579/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 246/2013
Ședința publică de la 22 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I.
Judecător: A. B.
Grefier: D. C.
Pe rol judecarea apelului formulată de apelanta S.C. I. P. Investments București S.A. cu sediul în București, ..6A, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2142 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr.._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 2142 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. s-a respins cererea formulată de petenta S.C. I. P. INVESTMENTS S.A. în contradictoriu cu intimații B. A. și B. I., având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că în vederea înscrierii dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare petenta avea obligația de a face dovada achitării de către debitori a impozitului datorat pentru venitul obținut din transferul dreptului de proprietate. Constatându-se că petenta nu a depus dovada plății impozitului s-a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate în careta funciară și cererea de reexaminare îndreptată împotriva încheierii de respingere având în vedere dispozițiile exprese ale art. 77 indice 1 alin 6 din Codul fiscal.
S-a apreciat că deși nu ptenta are calitatea de contribuabil, ci persoana de la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate dispoziția legală menționată anterior instituie ca și condiție de admisibilitate a cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dovada achitării impozitului. În situația unui transfer amiabil perceperea impozitului se face de către notarul public instrumentator iar în situația unei vânzări silite perceperea lui s-ar putea face în cadrul executării silite, impozitul achitându-se din prețul la care s-a vândut bunul. Instanța a mai apreciat că procedura înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate este una necontencioasă, în care registratorul este chemat să verifice din punct de vedere formal existența înscrisurilor prevăzute de lege. Acesta nu este abilitat să facă aprecieri asupra calității de contribuabil sau să stabilească în sarcina cui ar cădea respectiva obligație fiscală, verificând doar existența înscrisurilor și îndeplinirea condițiilor de formă.
S-a considerat că nu se poate susține că s-ar încălca astfel dreptul de proprietate al petentei, așa cum acesta este ocrotit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât prin impunerea acestei condiții nu se aduce atingere substanței dreptului, persoana respectivă având în continuare posibilitatea de a-și exercita deplin toate atributele care decurg din acesta.
Împotrivă acestei sentințe a formulat apel petenta S.C. I. P. Investments S.A. solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și a obligării B.C.P.I. M. să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al petentei asupra imobilului cumpărat la licitație publică.
În motivarea căii de atac apelanta a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală făcându-se o greșită interpretare a prevederilor legale. Astfel judecătoria nu a ținut seama de prevederile art. 151 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal care reglementează situația petentei și stabilesc o procedură diferită, înlăturând obligația prezentării dovezii achitării impozitului la transferul dreptului de proprietate prin cumpărare la licitație publică în cadrul executării silite. De asemenea s-a susținut că prevederile din normele metodologice constituie dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.
În al doilea rând s-a precizat că pentru acest impozit, considerat de instanță ca având natura unei creanțe fiscale, nu exista la data adjudecării imobilului o decizie de impunere emisă de organul fiscal. În plus nu exista o obligație legală expresă pentru reținerea acestui impozit din prețul adjudecării.
Prin deciziile nr. 1157/2008 și 342/2012 ale Curții Constituționale, prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 77 1 Cod fiscal, s-a stabilit că obligarea dobânditorului la plata impozitului aferent înstrăinării „este o problemă de interpretare și aplicare a legii în situația particulară relevată de autorii excepției, aspect care nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională”. D. urmare legalitatea respingerii cererii de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate al dobânditorului trebuie stabilită de instanța de judecată analizând fiecare caz concret, prin interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare.
Apelanta a mai susținut că prin respingerea cererii de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate s-a adus o leziune gravă atributului esențial al dreptului de proprietate, respectiv dispoziția, prin faptul că imobilul respectiv nu poate fi înstrăinat. În plus, prima instanță a confundat dreptul statului de a asigura plata impozitelor cu obligarea la plata unui impozit datorat de către un terț. Într-adevăr statul poate impune măsuri pentru a asigura plata impozitelor cu respectarea unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Acest raport de proporționalitate este rupt în situația în care dreptul de proprietate al unui contribuabil este îngrădit prin obligarea la plata impozitului datorat de către un terț.
Intimații B. A. și B. I. au depus întâmpinare cerând respingerea apelului, în principal ca tardiv formulat iar în subsidiar ca nefondat.
S-a arătat că deși hotărârea judecătoriei a fost comunicată apelantei la data de 11 iunie 2013, declarația de apel a fost înregistrată la Judecătoria Târgu M. doar la data de 27 iunie 2013, peste termenul legal.
Legat de fondul cauzei s-a susținut că hotărârea judecătoriei este legală și temeinică, fiind rezultatul unei corecte aplicări a prevederilor art. 77 1 alin. 6 din Codul fiscal. Prima instanță a stabilit în mod legal că registratorul de carte funciară are doar obligația de a verifica dacă s-a depus dovada plății impozitului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că apelul petentei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 77 1 alin. 1 din Codul fiscal, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit.
Pentru ipotezele în care legiuitorul a dorit exceptarea de la plata impozitului a transferului dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestora, s-a făcut mențiune expresă în alin. 2 al art. art. 77 1 din Codul fiscal.Printre ipotezele de excepție menționate în aliniatul anterior menționat nu se prevede și cazul adjudecării bunurilor la licitație publică în cadrul executării silite.
În consecință, în mod judicios instanța de fond a apreciat ca fiind incidente în cauză prevederile art.77 1 alin. 6 din Codul fiscal potrivit cărora în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Atât timp cât cerința legală privitoare la înscrierea în cartea funciară nu impune ca plata impozitului să se efectueze de către dobânditor ci se limitează la a solicita doar dovada plătii acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata, nu se poate concluziona în sensul menționat de petentă respectiv că obligația în discuție ar fi o obligație care revine unui terț, neputând fi îndeplinită personal de noul proprietar fiind exterioară acestuia. În ceea ce privește pârghiile legale aflate la dispoziția petentei, se apreciază că în ipoteza plății impozitului aceasta are deschisă calea unei acțiuni în regres împotriva debitorului.
Susținerea apelantei, conform căreia dispozițiile din normele metodologice sunt dispoziții speciale, care derogă de la regula generală instituită de art. 77 1 alin. 6 din Codul fiscal nu poate fi acceptată. Normele metodologice, care sunt emise în aplicarea legii, nu pot avea un caracter special, pentru a fi aplicate cu prioritate față de dispozițiile legii.
Celelalte susțineri ale apelantei, referitoare la lipsa unei decizii de impunere care să fie comunicată debitorului, în calitate de contribuabil, nu au relevanță în cauză. Cererea de întabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară a fost respinsă pentru lipsa de la dosar a dovezii de achitare a impozitului. Procedura necontencioasă a înscrierii drepturilor în cartea funciară nu permite registratorului să aprecieze cine este ținut la plata impozitului pe venitul din transferul dreptului de proprietate, să aprecieze dacă art. 77 1 alin. 6 din Codul fiscal aduce atingere dreptului de proprietate precum și să analizeze alte aspecte. Textul legal menționat anterior nu este neconstituțional, după cum chiar apelanta a precizat și nici nu aduce atingere dreptului de proprietate ocrotit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se susține cu temei că dreptul este afectat în însăși substanța sa.
Față de cele expuse, constatându-se că întrucât apelanta nu a depus dovada plății impozitului, în mod legal s-a dispus respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară precum și a cererii de reexaminare, tribunalul în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de petenta S.C. I. P. Investments București S.A. cu sediul în București, .. 6 A, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2142 din 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr.._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2013.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | |
Grefier, D. C. |
Red.AB
Tehnored.25.11.2013/CDG/2 ex.
Jud.fond.M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 595/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 945/2013.... → |
|---|
