Anulare act. Decizia nr. 994/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 994/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 9023/320/2007*/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 994
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte P. M.
Judecător A. T.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul K. A. cu domiciliul în . județul M. și de către intervenienții K. E. și K. E. cu domiciliul în . județul M., împotriva sentinței civile nr.4178 din 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ 7*.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar din partea recurenților K. E. și K. E., prin serviciul registratură al instanței la data de 26 noiembrie 2013, concluzii scrise î dublu exemplar.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 28 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4178 din 7 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ 7* s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții K. E. și K. E., in contradictoriu cu N. D., N. I., C. Locala de Fond Funciar Pănet, și C. Județeană de Fond Funciar M..
Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că inițial, prin sentința civilă nr. 2477/2000 pronunțată în dosarul nr.4586/1998 a Judecătoriei Tg.M., numitului K. A. (S.) s-a dispus, în contradictoriu cu paratii N. D., N. I. si C. judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., anularea Titlului de proprietate nr._ din 26.04.1995 eliberat pe numele pârâtului N. D.. Ulterior, prin Decizia Tribunalului, hotărârea de mai sus a fost desființată si s-a dispus rejudecarea cauzei. Astfel, prin sentinta civila nr. 4186 din 26.06.2001 pronunțată de Judecătoria Târgu M. a fost admisa actiunea si s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._ din 26.04.1995. Aceasta hotarare de asemenea a fost schimbata in tot prin decizia nr. 52/21.01.2002 a Tribunalului M., data in dosarul nr._ prin care a fost admis apelul formulat de parati si modificata sentinta instantei de fond in sensul respingerii cererii reclamantului. Decizia nr. 52/2002 a fost mentinuta prin decizia nr. 522/R din 04.06.2002 a Curtii de Apel Targu M. data in in dosarul nr. 462/2002/C. Instanța de față, în rejudecarea cererii de intervenție, constată că obiectul dosarului nr._ 7 consta în solicitarea de anulare in parte a titlului de proprietate nr._/1995 cu privire la suprafata de 122 mp, precum si rectificarea CF 2603/N Panet in sensul radierii inscrierii suprafatei de 1298 mp. de pe numele lui N. D.. A observat prima instanță că obiectul dosarului se include in obiectul cererii din dosarul solutionat irevocabil prin decizia nr. 52/2002 pronunțată de Tribunalul M. și mai sus amintita, reclamantul K. A. solicitand anularea aceluiasi titlu de proprietate insa nu in totalitate, ci doar cu privire la o portiune de 122 mp. Prin urmare, instanta de fond (în primul ciclu procesual) a constatat ca exista identitate intre cele doua dosare, de ambele dăți reclamantul K. A. invocand existenta unei donatii si a unui act de parcelare din 1973 care ar conduce la anularea titlului de proprietate al paratului, aspecte analizate deja de instantele investite anterior, iar astfel a reținut că, referitor la paratii N. D., N. I. si C. judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. se afla în prezența atât a identității de părți, de obiect (anulare Titlu de proprietate nr._ din 26.04.1995), cât și a identității de cauză juridică (reclamantul a formulat același petit urmărind un scop identic cu cel avut în vedere în prima instanță). În acest sens instanta, în prima etapă procesuală, prin Sentința civilă nr. 8062/26.10.2011, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat fata de paratii N. D., N. I. si C. judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. si a respins actiunea fata de acestia ca existand autoritate de lucru judecat. Iar consecința respingerii cererii principale fata de o parte dintre parati in baza autorității de lucru judecat si fata de o alta parte, ca inadmisibila, instanta a respins si cererea de intervenție, calificată drept accesorie, în favoarea părții reclamante, formulata de intervenientii K. E. si K. E., conform principiului accesorium sequitur principale. Prin Decizia civilă nr. 572/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ 7, s-a respins recursul formulat de recurentul K. A. ca nefondat și totodată s-au admis recursurile formulate de recurenții K. E. și K. E. împotriva sentinței nr. 8062/26.10.2011. Astfel, s-a dispus casarea în parte a acestei hotărâri și trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu M. pentru a se judeca cererile de intervenție în interes propriu formulate de recurenții K. E. și K. E., în contradictoriu cu pârâții N. D., N. I., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. și C. de fond funciar Pănet. Așadar, prin Decizia mai sus amintită, Tribunalul a reținut că în mod eronat prima instanță în ședința publică din data de 07.09.2011 a procedat la recalificarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții K. E. și K. E. ca fiind o cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului K. A., arătând că potrivit art. 49 alin.2 și alin.3 C.pr.civ. intervenția este în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său, și ar căpăta caracter accesoriu când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Ca atare, instanța de față urmează a analiza doar cererile în interes propriu formulate de K. E. și K. E. în contradictoriu cu pârâții N. D., N. I., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. și C. de fond funciar Pănet. Aceștia, prin cererea formulată la data de 29.11.2010 și ulterior precizată la data de 08.02.2011, în dosar de fond_ 7 au solicitat anularea titlului de proprietate nr._/28.04.1995, invocând aceleași argumente ca și reclamantul din acea cauză, K. A., întrucât toți trei reprezintă succesorii lui K. A. senior. Conform certificatului de moștenitor (f.41), succesorii lui K. A. senior acestuia sunt K. E., K. A. junior și K. E.. Potrivit Titlului de Proprietate nr._ eliberat la data de 26.04.1995 de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M., reclamantul N. Desideriu este proprietarul terenului în suprafață de 1.298 m.p. situat în . dreptului de proprietate. Imobilul aflat în ., jud. M., inițial a făcut parte din C.F. nr. 510, nr. top.468, 469, cuprinzând imobilele cu nr. administrativ 487-489, casele, curțile și grădinile intravilan în suprafață de 2.694 m.p. În urma dezmembrării și aplicării Legii nr. 18/1991 s-au format două loturi aproximativ egale, pârâților N. Desideriu și N. I. revenindu-le suprafața de 1.298 m.p., curți, construcții, înscris în T.P. nr._/1995. Instanța mai reține că suprafața de teren folosită de numiții K. A. junior, K. E. și K. E. este în total de 1.185 m.p. Prin Sentința civilă nr. 9534/21.12.2009 pronunțată în dosar nr._ având ca obiect recunoaștere drept de proprietate, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții N. Desideriu și N. I. (pârâții din prezenta cauză) și a obligat pe numiții K. A. jr., K. E. și K. E. a le recunoaște dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 113 mp teren, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în acea cauză, parte integrantă din sentință. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 392/13.05.2010 Tribunalul M. a respins ca nefondate recursurile formulate de K. A. jr., K. E. și K. E. împotriva sentinței mai sus arătate. S-a reținut și prin această Decizie civilă că titlul de proprietate nr._/ 26.04.1995 eliberat pârâților N. Desideriu în procedura legii fondului funciar este legal, aceștia fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafațe de 1298 mp, iar dreptul de proprietate astfel dobândit a fost înscris în Cartea funciară în baza documentației cadastrale. (f.50-59 din dosar nr._ ). Astfel, se reține că din suprafața totală de 2694 mp înscrisă inițial în CF nr. 510, nr. 468 și 469 anterior anului 1973, sunt lipsă doar cei 96 mp datorită lucrărilor de sistematizare efectuate de către Primărie, fiind retrocedată doar suprafața totală de 2598 mp. A mai reținut instanța că în 1973 terenul în cauză arătat mai sus a fost dezmembrat în 3 parcele: 468/1 – de 800 mp proprietar fiind K. I., nr. 469/1 – 800 mp, proprietar K. A. senior și 468/2,469/2 în suprafață de 1094 mp aferente CAP Pănet. Prin moștenire N. I. (anterior K. I.) a dobândit cota de ½ în urma deschiderii succesiunii după K. I., respectiv suprafața de 1347 mp. Iar suprafața rămasă în proprietatea CAP a fost retrocedată în baza legii 18/1991, fiind emise atât titlul de proprietate pentru o suprafață totală de 1300 mp în favoarea lui K. A. senior cât și cel atacat în cauză – cel pentru suprafața de 1298 în favoarea lui N. Desideriu. Pe de altă parte, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 9603/3.10.1997 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar 7234/1996, având ca obiect constatare drept de proprietate și pretenții, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții N. Desideriu și N. I. (pârâții din prezenta cauză) și s-a constatat că aceștia sunt proprietarii suprafeței de 122 mp, înscriși în titlul de proprietate_/26.04.1995, conform raportului de expertiză realizat în acest dosar. Deși instanța de față a apreciat că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză raportat la ceea ce s-a judecat în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului 7234/1996, precum și cel din dosarul nr._, totuși intervenienții din prezenta cauză urmăresc tot anularea aceluiași titlu de proprietate invocând faptul că pârâților le-a fost retrocedată o suprafață mai mare de teren, în dauna lor, întrucât la momentul punerii în posesie nu s-a efectuat o măsurătoare ci s-au avut în vedere datele existente în Registrul agricol. Din documentația aflată în dosarul de fond, coroborată cu concluziile raportului de expertiză efectuat în dosar nr._ ce face parte integrantă din Sentința civilă nr. 9534 din 21.12.2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civ. Nr.392/13.05.2010, instanța de față de asemenea apreciază că expertul topo a identificat terenul înscris în Titlul de proprietate invocat, cu respectarea amplasamentului astfel cum a fost delimitat în planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, avizat de OCPI M.. În consecință, deși intervenienții K. E. și K. E. au invocat faptul că acest titlu de proprietate nr._/ 26.04.1995 a fost emis în favoarea pârâților N. Desideriu fără să se țină seama de măsurătorile efective, respectiv de dreptul lor de proprietate, susținerile acestora sunt neîntemeiate, instanțele precedente reținând deja că terenul ocupat în mod efectiv de către pârâți este cel care figurează în titlul de proprietate, iar acest titlu nu este lovit de vreo cauză de nulitate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs intervenienții în nume propriu K. E. și K. E., precum și reclamantul din dosarul nr._ 7, K. A..
În motivarea recursului, recurenții K. E. și K. E. au arătat că instanța a dat o interpretare greșită probelor de la dosar, în analiza actelor și lucrărilor dosarului, constatând că în cele două dosare nr. 4586/1998 a Judecătoriei Tîrgu-M. și dosarul nr._ a Judecătoriei Tîrgu-M. s-au pronunțat hotărâri de respingere cu privire la anularea titlului de proprietate nr._/26.04.1995 emis pe numele lui N. D., acțiunea fiind înaintată de reclamantul K. A.. În dosar nr._ 7 a Judecătoriei Tîrgu-M. având același obiect cu cele două dosare, alăturat de K. A. au intervenit mama sa K. E. și fratele său K. E. ca intervenienți, în motivarea hotărârii arătându-se că intervenienții au invocat aceleași argumente ca și reclamantul din acea cauză întrucât toți trei reprezintă succesiunea lui K. A. senior așa cum rezultă din certificatul de moștenitor. Mai arată recurenții că în mod eronat se motivează de prima instanță că cei trei de la nr. 488, 489 au în folosință o suprafață de 1185 mp când această suprafață este în folosința lui N. D. conform răspunsurilor date de expert la care nu se referă instanța, ci numai la desenul făcut de expert în care este trecută o suprafață de 1298 mp fiind o eroare foarte mare ceea ce duce la o interpretare greșită la întreaga hotărâre. Mai precizează recurenții că instanța nu arată motivele pe care se bazează în concluziile hotărârii în senul că susținerile intervenienților sunt neîntemeiată când susțin că TP emis pe numele lui N. D. nu a ținut de măsurile efective, motivând că instanțele precedente au reținut deja că terenul ocupat de N. D. este cel care figurează în TP, iar acest TP nu este lovit de vreo cauză de nulitate. Instanța de rejudecare nu a avut în vedere Adresa Primăriei Pănet din care rezultă că cu ocazia întocmirii fișei de punere în posesie nu s-au făcut măsurători, ci s-au avut datele din registrul agricol, nu a avut în vedere practica judiciară depusă la dosar cu privire la Decretul nr. 42/1990 cu privire la terenurile ocupate de membrii cooperatori în timpul CAP fiind proprietatea lor care nu poate fi revendicată de nimeni în special în mod nelegal de persoanele care nu au fost membri CAP cum este cazul lui N. D. care este plecat din țară din 1988, iar pierderile din terenul folosit de socrul său K. Janos în timpul CAP se datorau lucrărilor de sistematizare efectuate pentru lărgirea drumului, imobilul și terenul lui fiind la colț de stradă și nu poate pretinde în completare eventualele pierderi de teren nimănui, în special unor membri cooperatori din terenul proprietatea cuprinsă în CF și cu atât mai mult teren primit în folosință de la CAP și mai mult în urma înființării unei noi gospodării de către K. A. care avea dreptul la o suprafață de 1000 mp în completare la ceea ce a primit ca donație de la tatăl său K. A. senior în 1973.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ.
Recursul declarat de către recurentul K. A. nu a fost motivat.
Intimații N. D. și N. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
În motivare au arătat că hotărârea judecătorească pronunțată este legală și temeinică. Asupra titlului de proprietate s-au purtat mai multe procese civile, toate cu același rezultat, și anume că titlul s-a emis în condiții de perfectă legalitate, față de unul dintre recurenți existând autoritate de lucru judecat.
În cursul etapei procesuale a recursului recurenții au depus la dosar înscrisurile de la filele 22-60.
Analizând excepția nulității recursului declarat de recurentul K. A., excepție invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 302 indice 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, dar și în această din urmă situație trebuie să fie respectat termenul instituit de lege conform art. 303 alin. 1 C. pr. civ. care prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recurentul nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege în acest sens.
În aceste condiții, nefiind invocate nici motive de ordine publică, tribunalul constată că sunt incidente prevederile art. 306 alin. 1 din C. pr. civ., urmând a admite excepția nulității recursului determinată de nemotivarea acestuia în termenul legal, anulându-l în consecință.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenții au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/28.04.1995 eliberat pe numele lui N. D. motivat de faptul că la emiterea acestui titlu de proprietate nu s-au efectuat măsurători a suprafeței ocupate de acesta, fiind pus în posesie pe baza datelor existente pe harta cadastrală, registrul parcelar, precum și adeverinței eliberate de C. L. Pănet conform Legii nr. 18/1991. De asemenea, au invocat recurenții că în anul 1973 cu ocazia înființării CAP în . făcut un act de parcelare conform CF nr. 510 Pănet top 468 și 469 intravilan cu construcții țărănești fiind dezmembrat în trei parcele, totalul fiind de 2696 mp, după parcelare K. A. senior donând fiului său K. A. junior 400 mp pentru construirea unei case, iar de la CAP Pănet a primit o suprafață de 178 mp. Se mai arată că în perioada 1973-1990 s-au făcut modificări în privința suprafeței de 2696 mp în sensul diminuării datorită unor lucrări de sistematizare.
Tribunalul reține că valabilitatea titlului de proprietate nr._/28.04.1995 eliberat pe numele lui N. D. a mai fost dedusă judecății în dosarul nr. 4586/1998 al Judecătoriei Tîrgu-M., antecesorul recurenților K. A. solicitând în contradictoriu cu intimații anularea acestuia, cererea fiind respinsă irevocabil prin decizia nr. 522/R din 04.06.2002 a Curții de Apel Tîrgu-M..
De asemenea, terenul înscris în titlul de proprietate a cărui anulare se cere, respectiv 122 mp, a făcut obiectul unei cereri de revendicare în dosar nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M. având ca părți pe intimații N. D. și N. I., reclamanți în acel dosar, și pe recurenții K. alexandru, K. E. și K. E., pârâții în dosarul amintit.
Prin sentința civilă nr. 9534 din 21 decembrie 2009 s-a soluționat acțiunea în revendicare, recurenții din prezenta cauză fiind obligați să le recunoască intimaților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 113 mp teren și să se abțină de la orice act de tulburare în posesie. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere că prin titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 26.04.1995 de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M., N. D. este proprietarul terenului în suprafață de 1.298 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin precizarea de la fila 150 din dosar nr._ 7, recurenții arată că suprafața de 1298 mp pentru care s-a eliberat titlul de proprietate a cărui anulare se solicită nu mai există, existând doar o suprafață de 1185 mp așa cum rezultă din expertiza efectuată în dosar nr._ al Judecătoriei Tîrgu-M., ei folosind numai o suprafață de 1167 mp, acestea fiind motivele pentru care se solicită nulitatea titlului de proprietate.
Tribunalul reține din coroborarea celor de mai sus că terenul din titlul de proprietate care este vizat de prezenta cerere de constatare a nulității este cel în suprafață de 113 mp cu privire la care prin sentința civilă nr. 9534 din 21 decembrie 2009 s-a admis acțiunea în revendicat a intimaților din prezenta cauză.
Dată fiind existența celor două hotărâri judecătorești anterioare amintite mai sus, se reține că a dispune în sensul solicitat de către recurenți ar însemna a le lipsi de orice eficiență juridică, încălcând cele statuate cu putere de lucru judecat.
Deși în litigiu nu operează autoritatea de lucru judecat neexistând identitate în ceea ce privește părțile și obiectul juridic, în senul că în dosarul nr._ acțiunea a avut ca obiect revendicare, este totuși incident efectul substanțial al puterii de lucru judecat potrivit art. 1201 C. civ..
Atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre. Ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești. Puterea de lucru judecat urmărește și evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Astfel, în cauză s-a reținut printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat că titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost eliberat în mod valabil, nefiind incidente motive de nulitate a acestuia. De asemenea, în temeiul aceluiași titlu de proprietate valabil din punct de vedere juridic s-a decis irevocabil că intimații sunt proprietarii terenului înscris în acesta, iar recurenții trebuie să le respecte dreptul de proprietate întemeiat pe el.
În raport de cele de mai sus tribunalul reține că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantelor este corectă, iar prin prisma acelorași considerente toate motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt apte să conducă la casarea sau la modificarea hotărârii judecătorești atacate, nemaifiind necesară analizarea separată a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul K. A..
Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurentul K. A. cu domiciliul în . județul M., împotriva sentinței civile nr.4178 din data de 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ 7*.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții intervenienți în interes propriu K. E. și K. E. cu domiciliul în . județul M., împotriva sentinței civile nr.4178 din 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ 7*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.11. 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.T.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./17.01.2014.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1939/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 1493/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
