Pretenţii. Decizia nr. 1086/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5445/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1086/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător E. O.
Judecător M. L.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant N. S. cu domiciliul în Târgu-M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5255/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului-reclamant, av. R. P. în substituirea d-lui av. S. D., lipsă fiind recurentul-reclamant N. S. și intimatul-pârât C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 12 decembrie 2013, din partea recurentului-reclamante N. S., chitanța în cuantum de 5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosarul cauzei delegație de substituire. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5255/12.06.2013 a Judecătoriei Tg. M. s-a dispus admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. S., în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 acțiunile personale cum este și cea de față se prescriu în termenul general de 3 ani. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este data scadenței obligației. În cauză scadența obligației de restituire a sumei împrumutate de către reclamant s-a împlinit la data de 23.03.2009 după cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată de la fila 3, astfel că acesta este momentul la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 18.05.2012 cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
S-a mai reținut faptul că nu pot fi primite susținerile reclamantului potrivit cărora cursul prescripției extinctive s-a întrerupt prin introducerea cererilor de chemare în judecată ce formează obiectul dosarelor_ și nr._/320/2012.
Într-adevăr potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripției se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, însă alin. 2 al aceluiași articol prevede că această întrerupere nu operează dacă cererea este respinsă, anulată, s-a perimat sau dacă cel care a introdus-o a renunțat la ea. După cum rezultă din susținerile orale ale reprezentantului reclamantului una din cereri a fost anulată ca netimbrată iar cealaltă cerere a fost respinsă, astfel că nu s-a putut reține întreruperea cursului prescripției extinctive.
Față de cele arătate, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. S. solicitând casarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au fost reiterate considerentele reținute de prima instanță și s-a arătat că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale incidente, în sensul că nu a luat în considerare faptul că cererea de chemare în judecată a fost inițiată pe o procedură specială a cărei parcurgere dă dreptul/opțiunea de a proceda la procedura de drept comun, cererea înregistrată în dosarul nr._/320/2011 al Judecătoriei Tg. M. a fost inițiată pe temeiul prevederilor speciale ale art.2 din OG nr.5/2001 privind somația de plată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.1 din OG nr.5/2001 instanța a respins cererea de somație de plată dând astfel posibilitatea reclamantului ca în temeiul art.7 din același act normativ să introducă o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, că ne aflăm într-o situație aparte, derogatorie de la procedura normală, considerând că inițierea procedurii prevăzute de OG nr. 5/2001 privind somația de plată întrerupe cursul prescripției dreptului la acțiune chiar și în condițiile în care s-ar respinge cererea de către instanță pe motivul neîndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor, cu condiția ca în noul termen de prescripție să fie inițiată cererea de chemare în judecată formulată potrivit dreptului comun, a se da o altă interpretare textului legal ar însemna ca textul respectiv să nu mai aibă nici un efect juridic în condițiile în care dacă acțiunea se admite nu se mai pune în discuție necesitatea inițierii unei acțiuni pe dreptul comun, că legiuitorul prin reglementarea dată a făcut o derogare de la dreptul comun în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune în sensul că cererea privind somația de plată inițiată în temeiul prevederilor OG nr. 5/2001 întrerupe cursul prescripției iar în cazul respingerii acesteia începe să curgă un nou termen de prescripție, începând cu data pronunțării hotărârii.
În drept au fost invocate textele legale la care s-a făcut referire în motivarea recursului precum și art.304 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul îl constată nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Prima instanță a reținut legal că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care împrumutul este scadent din data de 23.03.2009 iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 18.05.2012, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Nu pot fi primite susținerile din recurs că inițierea procedurii prevăzute de OG nr. 5/2001 privind somația de plată întrerupe cursul prescripției dreptului la acțiune chiar și în condițiile în care s-ar respinge cererea de către instanță pe motivul neîndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor, cu condiția ca în noul termen de prescripție să fie inițiată cererea de chemare în judecată formulată potrivit dreptului comun, a se da o altă interpretare textului legal ar însemna ca art.7 din OG nr.5/2001 să nu mai aibă nici un efect juridic în condițiile în care dacă acțiunea se admite nu se mai pune în discuție necesitatea inițierii unei acțiuni pe dreptul comun, legiuitorul prin reglementarea dată făcând o derogare de la dreptul comun în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune în sensul că cererea privind somația de plată inițiată în temeiul prevederilor OG nr. 5/2001 întrerupe cursul prescripției iar în cazul respingerii acesteia începe să curgă un nou termen de prescripție, începând cu data pronunțării hotărârii.
Potrivit art.7 din OG nr.5/2001 privind procedura somației de plată „Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanță cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
Rezultă deci foarte clar că prin textul legal invocat de reclamant nu se introduce nici o reglementare derogatorie de la dreptul comun în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, în sensul că cererea privind somația de plată inițiată în temeiul prevederilor OG nr. 5/2001 ar întrerupe cursul prescripției iar în cazul respingerii acesteia începe să curgă un nou termen de prescripție, începând cu data pronunțării hotărârii, susținerile recurentului reprezentând o adăugare la lege.
Nu se poate reține nici că dacă nu s-ar accepta interpretarea reclamantului ar însemna ca art.7 din OG nr.5/2001 să nu mai aibă nici un efect juridic în condițiile în care dacă acțiunea se admite nu se mai pune în discuție necesitatea inițierii unei acțiuni pe dreptul comun.
Nu se poate considera că desfășurarea procedurii somației de plată ar duce întotdeauna la prescrierea acțiunii de drept comun, creditorul diligent trebuind să inițieze procedura somației de plată imediat după ajungerea la scadență a creanței. În speță reclamantul a invocat că a formulat cererea de somație de plată în dosarul nr._/320/2011, așadar a declanșat procedura specială a somației de plată la peste doi ani după ce împrumutul era scadent(f.33-35 dosar primă instanță), de asemenea a formulat o cerere pe calea dreptului comun, ce a făcut obiectul dosarului nr._, care a fost anulată ca netimbrată(f.40 dosar primă instanță).
Față de cele reținute anterior urmează ca tribunalul să respingă în baza art. 312 al.1 din codul de procedură civilă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de N. S. împotriva sentinței civile nr. 5255/12.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2013.
Președinte, C. M. fiind plecat în concediu de odihnă semnează Președintele instanței I. D. L. | Judecător, E. O. fiind plecat în concediu de odihnă semnează Președintele instanței I. D. L. | Judecător, M. L. |
Grefier, S. D. fiind plecată în concediu de odihnă semnează P.-grefier C. S. |
Red: C.M.
Tehnored: G.O.
Data: 23.07.2014/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1377/2013.... | Expropriere. Sentința nr. 2474/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
