Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 2530/320/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 388
Ședința publică din data de 07 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte A. T.
Judecător C. B. B.
Judecător E. O.
Grefier A. E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul J. Ș. cu domiciliul în Tg. M. . județul M. împotriva sentinței civile nr. 6653 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 30 aprilie 2013 iar apoi pentru data de azi, 07 mai 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6653 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților raportat la petitul principal al cererii, invocată din oficiu de către instanță, fiind respinsă cererea formulată de către reclamantul J. Ș. în contradictoriu cu pârâții J. T., J. D. C., G. F., G. I., B. A. L., B. K., G. I., G. R., G. T. A., G. G. și A. A., având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului intravilan, în suprafață de 518 mp, situat în Târgu-M., ., înscris în CF nr . 3021- Târgu-M., nr. top 2811, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă în rest cererea ca fiind rămasă fără obiect, iar reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul G. F. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor, acestea putând fi înstrăinate și lăsate moștenire iar potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 ” Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii ”.
De asemenea,nstanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora de prevederilelegii beneficiază „ membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.”
Având în vedere aceste dispoziții legale, s-a apreciat că obiect al constiririi și al reconstituiriii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor îl formează terenurile agricole sau cu altă destinație proprietatea statului și care la data apariției legilor reparatorii ale fondului funciar se aflau în patrimoniul fostelor coopertative agricole sau a altor forme asociative, precum și terenurile care deși nu se aflau în patrimoniul cooperativelor agricole, erau în folosința membrilor cooperatori. S-a evidențiat faptul că una din condițiile esențiale pentru ca un teren să poată face obiect al constituirii sau al reconstituirii dreptului de proprietate ca efect al aplicării actelor normative indicate, inclusiv prin dobîndirea ope legis a unui asemenea drept, este ca acest teren să se fi aflat în proprietatea Statului Român la data aplicării măsurilor reparatorii, pentru că așa cum este și firesc într-o societate democrată, doar proprietarul are prerogativa de a dispune juridic sau material asupra bunului său.
Pe cale de consecință s-a considerat că prevederile art. 8 din Decretul Lege 42/1990 invocate de către reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv constatarea dobândirii ca efect al legii a unui drept de proprietate, își găsesc aplicabilitatea doar cu privire la terenurile care la data apariției reglementărilor invocate se aflau în proprietatea Statului Român și pe cale de consecință o atare recunoaștere se poate realiza numai în contradictoriu cu acesta.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâților J. T., J. D. C., G. F. și G. I., B. A. L. și B. K. G. I., G. R., G. T. A., G. G. și A. A., fiind respinsă cererea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Apreciind că modul de soluționare al capătului principal de cerere precum și faptul că soluționarea petitelor privind constatarea nulității absolute a Certificatelor de moștenitor nr. 55, 56 și 57/2004, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2897/2004 la BNP Suceava C. și radierea dreptului de proprietate asupra imobilului sus-descris în CF de pe numele pârâților de rând 1, respectiv al pârâților de rând 4-8, apar ca o consecință a soluționării primului petit, prima instanță le-a respins ca fiind rămase fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamantul J. S., solicitând în principal casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și constatării că reclamantul-recurent a dobândit prin efectul dispozițiilor art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 dreptul de proprietate asupra imobilului teren în litigiu.
Recurentul a apreciat că prima instanță a dat o dezlegare eronată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, sens în care a arătat că, prin raportare la obiectul acțiunii „singurii care aveau calitate procesuală pasivă într-o speță de acest gen erau și sunt doar proprietarii din cartea funciară aferentă imobilului în discuție, față de care prevederea legală invocată mai sus OPEREAZĂ, FIINDU-LE DE ALTFEL OPOZABILĂ de la momentul publicării în Monitorul Oficial atât a Decretului Lege nr. 42/1990 respectiv al Legii nr. 18/1991”.
În susținerea capătului de cerere formulat în subsidiar, recurentul a reiterat pe larg susținerile din acțiunea introductivă.
Atât prin concluziile scrise formulate, cât și prin poziția procesuală adoptată în fața instanței de recurs, intimatul G. F. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. În esență, intimatul a arătat că, deși în opinia sa, calitatea procesuală pasivă în litigiile ce se întemeiază pe art. 8 din Decretul Lege 42/1990 o au comisiile județeană și locală de fond funciar, „esențialul rămâne același, indiferent de faptul că, într-o solicitare de această natură ar fi trebuit să fie chemat în judecată ca și pârât Statul Român, sau dimpotrivă, comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor”.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nu au formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul-recurent a solicitat se constate că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 518 mp situat în Tg. M., . jud. M., înscris în CF nr. 3021 Tg. M., nr. top 2811 prin efectul legii respectiv al dispozițiilor art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Astfel, alături de acest prim capăt de cerere, s-a mai solicitat instanței să dispună în sensul anulării a două certificate de moștenitor și a unui contract de vânzare-cumpărare, cu „consecința” radierii dreptului de proprietate al pârâților și a întabulării acestui drept în favoarea reclamantului.
Prin formularea primului capăt de cerere – ca și o acțiune în constatare (admisibil în temeiul art. 111 Cod procedură civilă în lipsa altei modalități procedurale), reclamantul a urmărit recunoașterea unui titlu prin care să-și probeze pretinsul drept de proprietate invocat în contradictoriu cu pârâții prin celelalte capete de cerere.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991: „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”.
Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că persoanele îndreptățite beneficiază, în virtutea legii, de constituirea dreptului de proprietate. Prin urmare, ordinul prefectului are doar un caracter declarativ, fiind doar modalitatea concretă în care se realizează atribuirea dreptului de proprietate.
În cadrul unei acțiuni reale imobiliare ce are ca obiect terenul aferent casei de locuit, beneficiarul prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991, se poate apăra sau poate invoca pretenții proprii în privința terenului respectiv, chiar dacă anterior nu a uzat de procedura de constituire prevăzută de lege.
Altfel spus invocarea art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 ca și mod de dobândire a dreptului de proprietate nu presupune în mod automat introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului Român sau a celor două comisii, instanța fiind în măsură să se pronunțe asupra temeiniciei acestor susțineri în contradictoriu cu persoanele ce figurează în cartea funciară ca și titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului respectiv.
Aceleași considerente referitoare la dobândirea „prin efectul legii” a dreptului de proprietate, îndreptățesc persoanele beneficiare ale prevederilor art. 23 alin. 1 să formuleze acțiuni împotriva oricărui deținător al terenului și nu doar împotriva Statului Român sau a comisiilor locale sau județene constituite în temeiul Legii 18/1991.
Prin urmare, contrar susținerilor primei instanțe, vocația procesuală activă a unui reclamant ce invocă beneficiul art. 23 alin. 1 din legea 18/1991 este de natură a atrage după sine vocația procesuală pasivă a deținătorului, posesorului sau actualului proprietar al terenului aferent casei de locuit, nefiind necesară atragerea în calitate de pârât a Statului Român, respectiv a celor două comisii (după cum susține intimatul G. F.).
Constatând că soluția primei instanțe este eronată în ceea ce privește dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a casa hotărârea recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către contestatorul J. Ș. cu domiciliul în Tg. M. . județul M. împotriva sentinței civile nr. 6653 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Casează în tot hotărârea judecătorească atacată și în consecință trimite cauza spre rejudecare instanței de fond pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 mai 2013.
Președinte, A. T. | Judecător, C. B. B. | Judecător, E. O. |
Grefier, A. E. C. |
Red.E.O.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./11.06.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 780/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 119/2013.... → |
|---|
