Fond funciar. Decizia nr. 1049/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1049/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3170/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1049/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta - reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., cu sediul în Tg M. ,.. 6, jud. M. și de pârâta Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin, .. 33, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 755/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei, concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 3 decembrie 2013 și apoi la data de azi, 10 decembrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 755/25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Chiheru de Jos, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată M.; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată M., C. locală pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Privată Chiheru de Jos, B. E., B. R., I. G., H. G., H. V., H. N., H. M., I. M., P. V., H. G., H. E., P. G., P. E., H. C., P. S. A. și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor M. nr. 259/23.04.2008.
În cauză a fost invocată excepția autorității de lucru judecat invocată de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor M., instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Reghin, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1880/2011, nu s-a dezbătut validitatea HCJ nr. 259/23.04.2008, ci s-a dispus obligarea RNP Romsilva de a delimita și preda suprafața reconstituită prin hotărârea de mai sus a comisiei județene.
În cauză a fost de asemeni invocată excepția inadmisibilității cererii excepție cu privire la care instanța a arătat că, potrivit art. III din Legea nr. 167/1997 reglementează posibilitatea de fi atacate cu acțiune în nulitate doar actele de constituire și de reconstituire a dreptului de proprietate, nu și hotărârile comisiilor județene.
S-a precizat de instanța de fond că în același sens s-a pronunțat și Tribunalul M. prin decizia nr. 403/13.05.2010, reținând că prevederile art. III din Legea nr. 167/1997 „...au în vedere actele care nu pot fi atacate într-o procedură, specială, derogatorie de la cea de drept comun. Or singura cale de atac care se putea promova împotriva Hotărârii nr. 718/2006 a Comisiei Județene M. era plângerea prevăzută de dispozițiile art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991”. Referitor la aceleași considerente ale hotărârii mai sus arătate, se precizează că s-a reținut că „A acorda două căi de atac împotriva hotărârilor Comisiei județene înseamnă a eluda dispozițiile legii speciale, respectiv a Legii nr.18/1991, care prevede expres calea de atac împotriva acestor hotărâri, și anume plângerea în termenul legal de 30 de zile. Folosirea noțiunii de acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, are în vedere de fapt titlurile de proprietate, ordinele de prefect, respectiv acte prin care s-a finalizat procedura specială de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate”.
S-a mai arătat de asemeni că, prin decizia nr. 15/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, R. Națională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că R. Națională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Raportat la considerentele aceste decizii se arată că, deși această decizie se referă la RNP Romsilva, este important faptul că instanța supremă face distincție cu privire la calea de atac specifică hotărârilor comisiei județene și cea specifică celorlalte acte de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanța a arătat că, în cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat constatarea nulității unor acte administrative emise de o autoritate cu caracter administrativ-jurisdicțional (conform art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991), care pot fi atacate doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare.
În consecință, în condițiile în care calea de atac împotriva hotărârilor comisiei județene de fond funciar a fost prevăzută de legiuitor în mod expres, iar reclamanta a arătat că solicită constarea nulității acestora, fără a formula plângere în termenul legal de 30 de zile, instanța a constatat că cererea reclamantei este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Față de soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității, s-a apreciat că nu se mai impune soluționarea excepției tardivității invocată de pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor M..
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de S. R., dat fiind că prin aceasta s-a efectuat aceeași solicitare și s-au invocat aceleași argumente ca cele din acțiunea introductivă, pentru aceleași considerente expuse mai sus cu privire la cererea principală, s-a apreciat că cerere de intervenție este inadmisibilă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Reghin – în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în numele e S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii atât a cererii introductive cât și a cererii de intervenție în interes propriu a Statului R. .
Se arată în motivarea recursului că este eronată soluția instanței de fond raportat la obiectul acțiunii dedus judecății, respectiv acela de constatare a nulității absolute a unei hotărâri emise de Comisa județeană M..
Se susține că referitor la solicitarea formulată de RNP Romsilva privind introducerea în cauză a Statului R. în calitate de titular al dreptului se arată că ,calitatea procesuală a Statului R., prin prisma prevederilor art. 11 alin.1 lit. a ,b,c și alin. 2 alin.1 ,3, 4, 5 din Legea nr. 213/ 1998 .
În ceea ce privește justificarea interesului promovări acțiunii de către RNP Romsilva, se arată că această instituție deține un drept de administrare a fondului forestier național, potrivit prevederilor Legii nr. 47/2008, Legea nr. 213/1998 și ale HG nr. 229/2009, iar în ceea ce privește dreptul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva de a promova acțiuni proprii privind constatarea nulității absolute a unor acte de reconstituire considerate ca nelegale și faptul că R. are calitatea procesuală activă de a formula o astfel de acțiune este dovedită de decizia nr. 15/ 2011 pronunțată în recurs în Interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se mai arată de către recurentă că prin Hotărârea nr. 259/ 23.04.2012 a Comisiei județene s-a hotărât aprobarea propunerilor formulate cu adresa nr. 726/04.023.2008 a Comisiei locale Chiheru de Jos, cu toate că șeful Ocolului Silvic Sovata a refuzat semnarea anexei, întrucât amplasamentele înscrise în această anexă, în UP III –Niraju M., sunt proprietatea statului roman. În aceste condiții, se apreciază că ambele Comisii au nesocotit motivele de refuz ale deținătorului legal ca și dispozițiile legal invocate în motivele de refuz, respectiv dispozițiile art. 24 alin.5 din titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Prin hotărârea nr. 259/ 23.04.2008 a Comisiei Județene M. s-au validat nelegal în vederea punerii în posesie a unor suprafețe de teren forestier exceptate de la reconstituire.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. Cod de procedură civilă.
Reclamanta R. Națională a Pădurilor –ROMSILVA a formulat de asemeni recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, solicitând casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și admiterea cererii introductive.
Se arată în motivarea recursului că în mod nelegal a apreciat instanța de fond că cererea dedusă judecății este inadmisibilă, soluția pronunțată fiind rezultatul unei interpretări eronate a prevederilor art. III din Legea nr. 167/1997, instanța tinzând a nu recunoaște că o hotărâre adoptată de C. Județeană nu este un act de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate.
Se mai susține că eronat a reținut instanța de fond considerentele deciziei civile nr. 403/13.05.2010 a tribunalului M., aceasta nefiind relevantă n ceea ce privește o practică constantă a instanțelor în această materie, iar pe de altă parte că eronat s-au reținut și cel dispuse prin Decizia nr. 15/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât necesitatea respectării legii impune atacarea unor hotărâri de validare și reconstituirea, ulterior adoptării lor, iar în lipsa plângerii, calea de atac este o acțiune în constatarea nulității absolute.
În consecință, se susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motivele contradictorii și străine de natura cauzei, actul judiciar dedus judecății au fost greșit interpretate, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, toate aceste fiind motive de modificare a sentinței atacate.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, în raport de obiectul acesteia, se susține că în mod greșit a admis instanța de fond această excepție, ceea ce constituie un motiv de casare a hotărârii . Referirile instanței de fond la practica în materie a Tribunalului M. este nerelevantă, întrucât în fapt se face trimitere la o singură hotărâre de acest gen, în condițiile în care, Tribunalul M., în mod constant a reținut că astfel de acțiuni nu sunt inadmisibile .
În același sens se susține că, față de temeiurile reținute în hotărârea instanței de fond, în fapt s-a respins ca tardivă acțiunea arătându-se în acest sens că nu a fost exercitată în termen plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar.
Recurenta susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legilor fondului funciar, întrucât ,în opinia recurentei, fără nici o îndoială fiind evident că hotărârile emise de comisiile județene de fond funciar intră în categoria actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât nu se poate accepta că, împotriva acestor hotărâri nu se poate formula decât calea de atac a plângerii reglementată de art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, întrucât, chiar dacă de regulă calea de atac împotriva acestei hotărâri rămâne plângerea, pe cale de excepție, împotriva acestor hotărâri se poate promova o acțiune în constatare nulității ; în caz contrar, se susține că orice hotărâre a comisiei județene, descoperită ulterior ca fiind dată cu încălcare legii ar rămâne la adăpost de cenzură.
Se arată în consecință că, în cauza pendinte a fost atacată o hotărâre ilegală a Comisiei județene de fond funciar, care contrar celor reținute de instanța de fond reprezintă act de reconstituire a dreptului de proprietate a dreptului de proprietate și a cărui nulitate poate fi invocată în instanță.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm., art. 304 pct. 7,8 și 9, art. 312 alin.1, 2, 3 și 5, art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimata C. L. de Fond Funciar Chiherul de Jos a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de RNP Romsilva - Direcția Silvică M., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin întâmpinare că hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală . Astfel, s-a omis de către recurentă a se menționa că propunerea formulată de către intimată prin adresa nr. 726/04.03.2012 a avut a avut la bază sentința civilă nr. 1880/23.11.201 a Judecătoriei Reghin, rămasă irevocabilă, hotărâre prin care s-a dispus obligarea pârâtei RNP Romsilva la predarea către intimați a suprafeței de 23,32 ha teren pădure, în vederea punerii în posesie a persoanelor înscrise în anexa nr. 37, conform Hotărârii nr. 295/ 23.04.2008 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor M.. Se susține de către intimată că prezentul demers judiciar reprezintă o încercare a reclamantei RNP Romsilva de a evita invocarea excepției tardivității formulării unei plângeri împotriva hotărârii a Comisie județene de fond funciar. În consecință ,se arată că justificat a apreciat instanța de fond că indiferent de denumirea dată unei astfel de acțiuni, aceasta nu poate fi admisă decât prin raportare la prevederile art. 53-59 din Legea nr. 18/1991.
De asemeni, se mai arată și că hotărârea atacată stabilește numai dreptul părților de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 23,31 ha teren cu vegetație forestieră fără a stabilii amplasamentul exact al suprafețelor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind respingerea propunerii formulate de C. L. Chiheru de Jos, aceasta fost formulată în virtutea atribuțiilor ce revin acesteia potrivit Legii nr. 18/1991 și a dispozițiilor cuprinse în hotărâre judecătorească mai sus menționată. În consecință, recurenta urmărește ca prin promovare acestei cereri să evite punerea în aplicare a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești.
Deși se face referire în memoriul de recurs la calitatea procesuală a Statului R. și la modalitatea în care acesta a fost introdus în cauză, tribunalul arată că aceste aspecte sunt excedentare soluției date de instanța de fond, care nu a negat prin hotărârea atacată nici procedura în care S. R. a intervenit în proces și nici calitatea procesuală a acestuia.
În declarația de recurs se face o expunere foarte detaliată că privire la justificarea promovării acțiunii de către RNP ca și o detaliată prezentare a textelor de lege și a deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la calitatea procesuală a RNP Romsilva, dar, după cum mai sus s-a arătat, raportat la economia cauzei ,acestea reprezintă niște divagații, întrucât în cauză nu s-a pus în discuție calitatea procesuală a RNP Romsilva și nici nu s-a soluționat cauza ca urmarea unei eventuale lipse de interes în promovarea acțiunii.
Recurenta RNP – Romsilva, prin Direcția Silvică M. a formulat concluzii scrise față de recursul declarat de S. R., solicitând admiterea acestuia și reiterând susținerile expuse prin propriul recurs.
Prin concluzii scrise, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Se arată prin aceste concluzii că raportat la motivele invocate în cerere dedusă judecății, aceasta reprezintă în fapt o plângere împotriva hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M..
Se mai arată că, potrivit art. III din Legea nr. 167/1997, pot fi atacate cu cerere în nulitate doar actele de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate, nu și hotărârile comisiilor județene, iar raportat la sancțiunea nulității absolute, se arată că aceasta poate fi invocată doar în ceea ce privește nerespectare la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general, ori în speță nu poate fi reținută încălcarea unui asemenea interes .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor expuse prin cele două recursuri, a apărărilor expuse prin întâmpinarea formulată de C. locală de fond funciar Chiheru de Jos, a considerentelor expuse prin concluziile scris și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea cu care reclamanta recurentă R. Națională a Pădurilor Romsilva a investit instanța, s-a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 259/23.04.2008 a Comisie Județene pentru stabilirea dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor M., fiind invocate prevederile art. II alin.1 lit. 1 pct. vi și alin.2 din Legea nr. 169/1997 -, petitele următoare ale acțiunii fiind subsidiare celui mai sus menționat.
Cererea nu a fost analizată pe fond de către instanța investită cu soluționarea cauzei, consecință a admiterii excepției inadmisibilității.
Sub acest aspect, tribunalul constată că, deși R. Națională a Pădurilor nu are calitatea de parte în procedura de reconstituirea a dreptului de proprietate (ceea ce a și generat o practică neunitară legată de calitatea procesuală a aceste entități în a promova acțiuni întemeiate pe prevederile Legii nr.169/1997) aceasta are reprezentanți desemnați în cadrul Comisiilor de fond funciar constituite la nivel local și județean.
Totodată, tribunalul reține că, deși prin decizia nr. 15/2001 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că RNP are calitatea procesuală de a solicita anularea Hotărârilor comisiilor județene de fond funciar în procedura reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991 cât și în acțiunile privitoare la anularea actelor de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate potrivit prevederilor Legii nr. 167/1997, după cum corect a arătat instanța de fond având în vedere caracterul actului atacat, emis de o autoritate cu caracter administrativ jurisdicțional într-o procedură specială, nu reiese din această hotărâre că reclamantei recurente i se recunoaște un drept de a ataca, la alegere, hotărârile Comisiilor județene de fond funciar cu plângere sau cu acțiune în constatarea nulității.
Chiar dacă, după cum s-a arătat, practica judiciară în ceea ce privește recunoașterea calității reclamantei recurente calității reclamantei recurente de a promova plângerii în temeiul art.53 din Lege nr. 18/1991 nu a fost unitară, tribunalul apreciază că acest fapt nu reprezintă o justificare pentru a nu se urma procedura de a se ataca cu plângere Hotărârea comisiei județene, cu atât mai mult cu cât și în ceea ce privește formularea de către RNP a unor cerere de anulare a actelor de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate a fost la fel de neunitară în a le accepta calitatea procesuală activă .
În declarația de recurs s-a susținut că instanța de fond ar fi calificat greșit din punct de vedere juridic natura hotărârii date de comisia județeană de fond funciar în procedura de restituire, dar este o critică decurgând din neînțelegerea considerentului avut în vedere de instanță ,care nu a apreciat că nu ar fi posibilă exercitarea unei cereri în constatare nulității absolute ci că o astfel de cerere se impune a fi subsidiară unei plângeri reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Este nefundat și argumentul prezentat de recurentă, potrivit căruia cererea lor este justificată prin prisma faptului că după împlinirea termenului de 30 de zile în care ar fi putu promovată plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată Asupra Terenurilor s-ar fi descoperit motive care să atragă nulitatea acestui act ,în condițiile în care, după cum constant s-a susținut, încă din fața instanței de fond, reprezentanții reclamantei recurente din comisii s-au opus emiterii hotărârii, în considerarea faptului că terenul validat este proprietate publică de stat, prin urmare nu se poate vorbii de motive care să atragă nulitatea invite după expirare termenului de exercitare a plângerii .
Excepția inadmisibilității a fost invocată prin prisma faptului că nu a fost urmată procedura reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, reclamanta răspunzând excepției prin invocare unei situații excepționale, respectiv prin faptul că în cauză s-a solicitat direct constatare nulității absolute prin raportare la ivirea după expirarea termenului de formulare a plângerii a unor motive care ar atrage o aste de nulitate, însă, după cum mai sus s-a arătat, aceste motive au fost invocate chiar de către reprezentanții reclamantei recurente chiar din cursul procedurii administrative ce s-a finalizat cu emitere hotărârii, după cum mai sus s-a arătat.
În consecință, tribunalul apreciază că nu sunt fondate motivele invocate de această recurentă în cale de atac.
În ceea ce privește recursul declarat de S. roman, tribunalul constată că instanța de fond, în soluționarea cererii de intervenție a acestuia au fost avute în vedere aceleași argumente, respectiv faptul că nu a fost formulată anterior plângere împotriva Hotărârii emise de C. județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M..
Sub acest aspect, chiar dacă aparent concluzia instanței de fond poate fi argumentată, tribunalul arată că, consecință a cererii de arătare a titularului dreptului concretizată în formularea unei cereri de intervenție în nume propriu, acțiunea statului R. trebuie analizată în mod distinct de cea a RNP Romsilva .
În acest sens, tribunalul arată că terțul neparticipant la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, care se consideră vătămat într-un drept al său, are la dispoziție calea acțiunii de drept comun în constatarea nulității absolute, prevăzute de art. III din Legea nr.167/1997, deci o acțiune de drept civil.
Tribunalul arată că, actele emise de persoanele juridice implicate în procedura de restituire a terenurilor prevăzută de Legea nr.18/1991 sunt supuse regimului de drept privat, în cadrul raporturilor juridice desfășurat sub imperiul legii, autoritățile statului desemnate de lege (C. locală și C. județeană) prezentându-se în simpla calitate de persoane juridice, adică de titulari de drepturi și obligații civile.
Prin urmare, chiar dacă comisiile implicate în procedura de reconstituire sunt autorități ale statului, S. ca entitate are calitatea de terț față de actele de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, atunci când, așa cum s-a invocat în cauză, s-a dispus cu privire la un imobil aflat în domeniul public al statului .
Prin cele de mai sus, tribunalul nu afirmă sau constată că terenul care a făcut obiect validării constituie proprietate publică a statului, ci arată că ,raportat la invocarea acestui motiv de nulitate a hotărârii emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S., care urmărește să-și apere dreptul de proprietate are calitate de terț .
Revenind la motivul pentru care instanța de fond a respins și cererea Statului roman, respectiv faptul că nu a fost urmată în cauză procedura plângerii reglementată de art. 53 din legea nr. 18/1991, tribunal apreciază că nu pot fi aplicate prin analogie argumentele avute în vedere referitor la acțiunea formulată de RNP.
În primul rând, trebuie observat că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost comunicată reprezentanților RNP – fila 8 dosar fond (și anume Direcției Silvice M.), prin urmare aceasta avea posibilitatea de a de formula plângerea reglementată de textul de lege mai sus menționat, iar pe de altă parte, raportat la argumentele arătate anterior, referitoare la faptul că statul nu a fost parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, devin incidente în cauză prevederile art. 63 din legea nr. 18/1991, referitoare la judecarea cererilor de constatare a nulității potrivit dreptului comun.
În consecință, tribunalul apreciază că cererea de intervenție în nume propriu a statului roman nu este inadmisibilă, în mod eronat instanța de fond dispunând admiterea acestei excepții .
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează a respinge ca nefundat recursul declarat de RNP Romsilva, iar în ceea ce privește recursul declarat de S. roman, constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin.1, 2 3 și 5 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va casa în parte hotărârea pronunțată de instanța de fond și va trimitere în rejudecare primei instanța cererea de intervenție a Statului R. spre a fi analizată pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta RNP - Romsilva, cu sediul în Tg M. ,.. 6, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 755/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de intervenientul în interes propriu S. R. – prin Ministerul Finanțelor – prin D.G.F.P. M., cu sediul în Tg M., .. 1-3, jud. M. împotriva aceleiași hotărâri.
Casează în parte sentința civilă nr. 755/25.06.2013 și dispune trimiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de S. R., spre rejudecare la Judecătoria Reghin.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored./MM/04.04.2014
Jud. fond: A. M.
Listat: M.V. 07.04.2014
2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 633/2013. Tribunalul MUREŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 780/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
