Uzucapiune. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 3643/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 762/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător M. M.
Judecător C. S.
Grefier C. Simineț
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S. (fostă B.) I., domiciliată în com.Sânpaul, ..48, jud.M., împotriva sentinței civile nr.8698/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 01 octombrie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8698 din 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată Szakács I., în contradictoriu cu pârâții O. P. I. și O. I., având ca obiect uzucapiune.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit mențiunilor din cartea funciară nr. 257 Dileul Nou, imobilul de sub nr. top 503 arător și casă de cărămidă acoperită cu țiglă, grajd de la nr. administrativ nr. 48 în suprafață de 109 stj., respectiv 392 mp, formează proprietatea pârâților O. P. I. și O. I.. (B4-5) Aceștia au dobândit calitatea de proprietari prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu proprietarul tabular D. F. autentificat sub nr. 1090/1999. În cartea funciară, pârâții figurează drept proprietari numai asupra terenului de 250 mp, nefiind evidențiate vreun partaj sau o dezmembrare, având în vedere că suprafața totală a terenului este de 392 mp.
S-a reținut că reclamanta s-a prevalat în demersul său, potrivit principiului disponibilității de prevederile Codului civil, art. 1895-1899, ce reglementează uzucapiunea de la 10 la 20 de ani..Potrivit textelor invocate, uzucapiunea de 10 ani, pentru a produce efectele specifice trebuie să întrunească o . condiții: posesia să se întemeieze pe un just-titlu/justă cauză, să fie de bună credință, și să se exercite neîntrerupt în intervalul invocat, de 10 ani.
În această ordine instanța a analizat aceste condiții.În ceea ce privește existența unui just-titlu, instanța a constatat că reclamanta a invocat dobândirea bunului prin cumpărare de la fostul proprietar tabular încă din anul 1986. S-a reținut că reclamanta a recunoscut cu ocazia derulări unui litigiu ce s-a întins pe parcursul anilor 2003-2011 că nu a făcut demersuri pe cale administrativă pentru clarificarea și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză și că nu a promovat o acțiune împotriva proprietarului tabular pentru a obține un titlu valabil (cererea de recurs de la fila 3 în dosar nr._ al Curții de Apel M.). În cursul procedurii judiciare amintite, reclamanta a urmărit în contradictoriu cu fostul proprietar tabular D. F., cu actualii proprietari tabulari O. și cu creditorul ipotecar al bunului obținerea unui titlu asupra bunului (reconstituirea înscrisului sub semnătură privată încheiat cu D. F., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic) concomitent cu desființarea titlului pârâților, radierea acestora din cartea funciară din calitatea de proprietari.Acest demers a fost respins în parte irevocabil după parcurgerea unui al doilea ciclu procesual, prin menținerea Sentinței civile nr. 5908/2009 pronunțată în dosarul nr._ , fiind respinse atât apelul cât și recursul reclamantei (deciziile 289/30.11.2010 a Tribunalului M. și Decizia nr. 163/R/9.03.2011). Reclamanta a obținut în mod irevocabil exclusiv reconstituirea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu fostul proprietar tabular în 16.03.1986.
S-a reținut că justul titlu este un act al cărui scop este de a transfera proprietatea, dar care nu a reușit să o transfere, fiind ineficace. Condițiile justului-titlul dezvoltate de doctrina sunt: a) să existe un act translativ de proprietate (condiție impusă de lege în mod expres), b) actul translativ să fie ineficace (inapt să transfere proprietatea, să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar), c) actul translativ să fie real, d) să aibă dată certă.
S-a mai reținut că un înscris sub semnătură privată întocmit la 16.03.1986, sub imperiul Legii nr. 58/1974 care privește un imobil compus din teren și construcție nu poate fi calificat drept contract de vânzare-cumpărare, fiind doar o promisiune de vânzare, netranslativă de proprietate.Or, în sensul art. 1897 cod civil („Justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc”), așa încât o promisiune bilaterală nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte. Deci antecontractul de vânzare-cumpărare nu poate constitui just titlu, întrucât acesta nu transferă un drept de proprietate, nu dă naștere unei obligații de „a da", ci numai unei obligații de „a face”, părțile obligându-se ca în viitor să încheie un act de vânzare-cumpărare cu privire la imobil.
S-a reținut că acest act, încheiat de reclamantă cu terțul-proprietarul tabular la acel moment, a determinat doar o detenție precară în favoarea acesteia și a generat un drept de creanță care nu era apt prin el însuși că conducă la dobândirea proprietății, dar care justifică deținerea imobilului.Astfel, în materia antecontractelor de vânzare-cumpărare doctrina și practica au susținut constant că acestea nu pot constitui just-titlu în înțelesul art. 1895 și art. 1897 C civil având în vedere nevalabilitatea unui astfel de act apt să transfere proprietatea, condiție a justului-titlu.
S-a constatat și că titlul invocat de reclamantă emană de la adevăratul proprietar, or uzucapiunea de 10-20 ani presupune un intermediar între titularul real al dreptului și posesorul uzucapant de bună-credință, de la care emană titlul translativ de proprietate ineficace, ineficacitatea nefiind cunoscută de posesor. C. în situația unui act valabil, în mod evident acesta nu ar fi lovit de ineficacitate, ar fi apt să transfere proprietatea, nu s-ar mai impune invocarea uzucapiunii. Ar putea totuși constitui just-titlu un act juridic lovit de nulitate relativă care emană de la proprietar, însă în cauză convenția invocată este nulă absolut ca vânzare-cumpărare, doar în temeiul principiului conversiunii actelor juridice reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
În consecință, s-a reținut că întrucât contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamantă nu este apt să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, reclamanta nu poate justifica existența unui just-titlu (1897 C civil).Nefiind deci îndeplinită o condiție esențială din cele trei amintite, instanța apreciind că acestea trebuie întrunite cumulativ, nu a mai procedat la analiza celor două (posesia să fie de bună credință, și să se exercite neîntrerupt în intervalul invocat, de 10 ani ) fiind inutilă o astfel de analiză din perspectiva finalității demersului judiciar.În concluzie, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată avansate de reclamantă au rămas în sarcina acesteia, în raport de prevederile art. 274 C pr civilă, pârâtul nesolicitând cheltuieli de judecată, anterior închiderii dezbaterilor, ci numai cu ocazia concluziilor scrise (f.80) moment procesual la care instanța nu mai poate primi noi cereri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că înscrisul sub semnătură privată poate fi calificat drept contract de vânzare cumpărare, cel puțin cu privire la construcții deci poate constitui just titlu. De asemenea, s-a arătat că titlul invocat provine de la fostul proprietar și nu actualul proprietar așa cum a reținut greșit prima instanță. S-a mai arătat că imobilul formează proprietatea tabulară a pârâților care însă nu au folosit imobilul cumpărat. Reclamanta cu bună credință a folosit imobilul, pe baza unui just titlu, din 16 martie 1986, continuu, public, sub nume de proprietar și netulburat de nimeni.
Prin întâmpinarea formulată intimații au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă susținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. S-a mai susținut că părțile s-au mai judecat cu privire la terenul în litigiu iar pârâții au avut câștig de cauză.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și prin raportare la prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în înscris în cartea funciară nr. 257 Dileul Nou, imobilul de sub nr. top 503 arător și casă de cărămidă acoperită cu țiglă, grajd de la nr. administrativ nr. 48 în suprafață de 109 stj., respectiv 392 mp, imobil care actualmente apare înscris ca fiind proprietatea pârâților.
În cuprinsul cererii de recurs reclamanta a susținut că a folosit imobilul, pe baza unui just titlu, din 16 martie 1986, continuu, public, sub nume de proprietar și netulburat de nimeni.
Dacă reclamanta invocă uzucapiunea începând cu data de 16 martie 1986, aceasta poate invoca dobândirea dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu exclusiv în condițiile uzucapiunii reglementate de art. 28 din decretul 115/1938, având în vedere decizia nr. 86 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit, cu caracter de obligativitate că, legea veche, respectiv Decretul-lege 115/1938 ultraactivează în întregul ei în sensul că pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul decretului 115/1938 acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret chiar și după data intrării în vigoare a legii 7/1996.
În acest caz, părțile au avut cunoștință de faptul că în zona în care este situat imobilul, dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune presupune îndeplinirea anumitor condiții astfel încât nu este admisibil ca la acest moment să se aplice alt set de reguli, cu caracter retroactiv și care ar putea avea ca efect lipsirea pârâților de dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.
A admite posibilitatea reclamantei de a invoca uzucapiunea în alte condiții decât cele prevăzute de legiuitor pentru regiunile cu regim de carte funciară, tocmai în considerarea specificului acestei zone, ar însemna ca pârâților să li se aplice norme juridice lipsite de previzibilitate.
După . legii 7/1996 se poate invoca uzucapiunea în temeiul art.1895 C Civil, însă dacă termenul de prescripție începe să curgă după începând cu data de 04.10.1999, așa cum a precizat reclamanta în fața primei instanțe (f.50 dosar fond), atunci nu se poate reține că reclamanta a folosit timp de 10 ani netulburată imobilul și sub nume de proprietar, în condițiile în care din anul 2003 se află în proces cu proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu, proprietari care și-au înscris dreptul lor de proprietate în cartea funciară la data de 11.10.1999 și au opus reclamantei în proces dreptul lor de proprietate tabular.
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, față de temeiul de drept indicat de reclamantă, tribunalul în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I. împotriva sentinței civile nr. 8698/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S. I., domiciliată în com.Sânpaul, ..48, jud.M., împotriva sentinței civile nr.8698/26.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Președinte, A. A.-B. | Judecător, M. M. | Judecător, C. S. |
Grefier, C. Simineț |
Red. C.S.
Tehred. C.S./21.10.2013/ 2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2261/2013. Tribunalul MUREŞ | Actiune in regres. Decizia nr. 280/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
