Anulare act. Decizia nr. 836/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1644/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 836/2013
Ședința publică de la 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I.
Judecător: A. B.
Judecător: C. M.
Grefier: D. C.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții I. A. și I. M. cu domiciliul în Zau de Câmpie, ., . și S.C. V. România S.A. cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 280 din 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei S.C. V. România S.A., domnul avocat F. E., lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată încheiat de către grefierul de ședință la data de 17octombrie 2013, procesul-verbal privind modificarea componenței completului de judecată, respectiv prin care s-a dispus înlocuirea doamnei judecător A. A. B. care se află la seminar, cu domnul judecător C. M. care figurează pe planificarea de permanență din data de 17 octombrie 2013.
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 14 octombrie_ o cerere din partea recurenților I. A. și I. M. prin care se solicită trimiterea cauzei la Tribunalul Specializat M., tribunal competent să soluționeze cauza potrivit prevederilor art. 37 alin.3 din Legea nr. 304/2004.
Reprezentantul recurentei S.C. V. România S.A. invocă excepția necompetenței Tribunalului M. și solicită declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Specializat M..
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 280 din 26.03.2013 a Judecătoriei Luduș s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții I. A. și I. M. împotriva pârâtelor S.C. V. România S.A. – Sediul central și S.C. V. România S.A. – Sucursala Luduș și:
- s-au constatat abuzive și nule clauzele din convenția de credit nr._/21.03.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze, pe care le desființează:
- pct.5 lit. a) Comision de risc din Condițiile speciale ale convenției;
- pct.3.5 comisionul de risc din condițiile generale ale convenției;
- pct.3 lit. d) din Condițiile speciale ale convenției de credit referitoare la data ajustării dobânzii;
- pct.3.10 din secțiunea a 3-a a condițiilor generale ale convenției de credit referitoare la dobânda anuală efectivă (D.).
- s-a constatat că prin act adițional, pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral convenția de credit, în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare.
- s-au constatat abuzive și nule clauzele din actul adițional la convenția de credit nr._/31.01.2008 încheiată între părți prin care a fost introdus în convenție comisionul de administrare.
- s-a dispus înlăturarea din înlăturarea din convenția de credit nr._/21.03.2008 și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și de administrare.
- au fost obligate pârâtele să plătească, în solidar, reclamantei contravaloarea comisionului de risc transformat în comision de administrare în sumă de 1504,53 CHF achitat de reclamantă, începând cu noiembrie 2009 și până la data introducerii acțiunii, respectiv 07.11.2012.
- au fost obligate pârâtele în solidar, să plătească reclamantei dobânzi legale aferente sumelor pe care le-a plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit până la data restituirii efective.
- au fost obligat pârâtele pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. – Sucursala Luduș ca, în termen de 30 de zile de la data la care sentința civilă va rămâne irevocabilă, să pună la dispoziția reclamantei un proiect de act adițional la convenția de credit și un nou grafic de rambursare a creditului care să fie conforme cu cele dispuse
- au fost obligat pârâtele pârâtele să plătească, în solidar, suma de 3.000 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții și pârâta S.C. V. România S.A. – Sediul Central.
Prin recursul declarat de reclamanți s-a cerut ca în urma admiterii acestuia să se modifice în parte hotărârea în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea căii de atac s-a arătat că în mod greșit judecătoria a respins cererea lor de obligare a băncii să restituie sumele percepute cu titlu de comision de risc și comision de administrare, pe perioada cuprinsă între înregistrarea acțiunii și data plății efective. S-a susținut că prima instanță a constatat caracterul abuziv al clauzelor care prevedeau obligația plății acestor comisioane însă nu a dispus restituirea lor, aceste sume reprezentând sume nedatorate, care conform art. 1092 cod civil trebuie restituite.
Prin recursul declarat de pârâta S.C. V. România S.A. – Sediul Central s-a cerut modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii exercitate de reclamanți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că judecătoria a aplicat greșit legea, în esență art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 969 Cod civil și art. II alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010. De asemenea instanța în mod eronat a înlăturat de la aplicare nemijlocită legislația comunitară, Directiva nr. 93/13/CEE.
S-a mai susținut că instanța a preluat în motivare pasaje largi din conținutul altor hotărâri judecătorești pronunțate în alte dosare, în aceeași materie.
În al patrulea rând s-a susținut că unele argumente sunt străine de natura pricinii, instanța făcând trimitere la dispoziții ale Codului civil deși acțiunea a fost întemeiată pe legislația specială ( Legea nr. 193/2000 ).
Intimații nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 17 octombrie 2013 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului M.-secția civilă invocată de reprezentantul recurentei S.C. V. România S.A. și a reținut cauza spre soluționare asupra acestui aspect.
Examinând excepția necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune derivând din contractul de credit nr._ din 21 martie 2008 încheiat între părțile din dosar, contract cu natură comercială, respectiv încheiat cu o societate comercială în exercitarea obiectului său de activitate.
Ca o consecință, având în vedere și prevederile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011 conform cărora competența de soluționare a litigiilor cu profesioniști revine completelor sau tribunalelor specializate în materia litigiilor cu profesioniști, tribunalul apreciază că prezentul recurs este de competența Tribunalului Specializat M..
Pentru aceste motive, în baza art. 2, lit. d) și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. în soluționarea celor două recursuri și va dispune declinarea soluționării acestora în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței Tribunalului M. și în consecință:
Declină în favoarea Tribunalului Specializat M. competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții I. A. și I. M. cu domiciliul în Zau de Câmpie, ., . și S.C. V. România S.A. cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 280 din 26 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Luduș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 octombrie 2013
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, C. M. |
Grefier, D. C. |
Red.AB
Tehnored.23.01.2014/CDG/2 ex.
Jud.fond.M. Neamtu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 700/2013.... → |
|---|
