Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2574/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 215/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. T.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta S.C. R.C.S. & R.D.S. S.A., cu sediul procesual ales în Tg.-M., ., nr. 71, jud. M., CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 8470 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelanta, prin declarația de apel a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, fila 5 dosar.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția Civilă, raportat la natura titlului care formează temei al acțiunii și la calitatea de profesionist a părții apelante, excepție față de care reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 816/CC din 10 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul T. A.; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 29 lei reprezentând debit principal și suma de 32,39 lei cu titlu de penalități de întârziere. Au fost respinse în rest celelalte pretenții ale reclamantei și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată de obligare a pârâtului la plata clauzei penale în cuantum de 582,13 lei, reprezentând contravaloarea echipamentelor predate în custodie și nerestituite. A mai solicitat apelanta, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică desfășurată la data de 16.04.2015, instanța a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prezenta pricină poartă între o societate comercială și o persoană fizică, cea dintâi având în mod evident calitatea de comerciant, în sensul vechiului Cod comercial. În actuala reglementare, societatea comercială are calitatea de profesionist.
Mai mult decât atât, raportul juridic dintre părți, dedus judecății, își are originea într-o convenție de furnizare a serviciilor de televiziune încheiată între apelantă și intimat (fiind în discuție neplata unor facturi restante emise în temeiul acestui contract, precum și a unor echipamente predate clientului și nerestituite). Convenția discutată este în mod evident corespunzătoare obiectului de activitate al apelantei.
Nu în ultimul rând, obiectul principal al cauzei de față este reprezentat tocmai de acțiunea în pretenții declanșată de apelanta reclamantă pentru recuperarea pretinselor sume de bani neachitate de intimatul pârât în temeiul prevederilor contractuale stabilite prin acordul de voință al părților.
Prin urmare, litigiul ce se desfășoară între părți este un litigiu comercial (potrivit vechii reglementări, incidente în cauză), întrucât operațiunea juridică pusă în discuție este un fapt de comerț, atât obiectiv, cât și subiectiv, în sensul art. 3 pct. 5 și art. 4 coroborat cu art. 56 din vechiul Cod comercial.
În atare condiții, judecata realizată de către prima instanță, fiind vorba despre o cerere cu valoare redusă, s-a făcut în conformitate cu normele de competență materială instituite de art. 1027 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar apelul declarat de reclamantă este de competența tribunalului.
Însă datorită specificității litigiului de față, caracterului comercial al acestuia, competența materială de soluționare a cauzei în calea de atac nu aparține Tribunalului M. – Secția civilă, ci Tribunalului Specializat M., constituit, între altele, pentru a judeca acest tip de cauze. Pentru a hotărî astfel, avem în vedere și dispozițiile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011, dar și prevederile art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care fac referire la modul în care trebuie abordată necompetența materială.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 2 lit. d și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a apelului formulat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 8470 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ /201, în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de apelanta ., cu sediul procesual ales în Tg-M., ., nr. 71, jud. M., CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 8470 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._ .
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi, 16 aprilie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, G. O. |
Red. P.M./Dact. P.M.
22.04.2015/2 ex.
Judecător fond: G. C. U.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul MUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
