Contestaţie la executare. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/2015
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: M. L.
Grefier: C. M. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP M., cu sediul în Tg.-M., .. 1-3, județul M., împotriva încheierii civile din data de 06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de Codul de procedură civilă, acesta fiind motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că s-a depus întâmpinare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Se constată depusă o cerere de amânare din partea intimatului P. M., care arată că solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei, având în vedere faptul că acesta are apărător ales în cauză, respectiv d-na avocat C. A. J., intimatul nefăcând dovada rezilierii contractului de asistență juridică, iar împuternicirea d-nei avocat se regăsește la fila 10 din dosarul de apel, atașată întâmpinării pe care intimatul a depus-o împotriva apelului declarat de către AJFP M..
Instanța pune în discuție rămânerea fără obiect a apelului, față de împrejurarea că până la judecarea acestei căi de atac a fost soluționată în primă instanță, prin sentința civilă nr. 5565/19.12.2014 a Judecătoriei Tg. M., pricina în care s-a suspendat executarea silită, sens în care instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ 14, s-a admis cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorul P. M., în contradictoriu cu intimata A. - D. B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și pe cale de consecință, s-a dispus suspendarea executării silite din dosarul execuțional al intimatei în care a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._/10.03.2014 referitoare la contestator, până la soluționarea contestației la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că, urmare a punerii în executare a dispozițiilor din titlul executoriu (care nu este o hotărâre judecătorească, ci un titlu executoriu fiscal) s-a procedat la poprirea veniturilor realizate de către contestator la . și . SRL, venituri din care contestatorul a arătat că se întreține. Pe de altă parte, în speță sunt îndeplinite și condițiile formale prevăzute de art. 718 Cod procedură civilă, în sensul că cererea de suspendare este legal timbrată, iar contestatorul a achitat cauțiunea stabilită în sarcina sa prin rezoluția din 03.06.2014.
Împotriva acestei încheieri civile a declarat apel pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP M., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea hotărârii atacate și respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În motivare, apelanta a apreciat că hotărârea criticată este netemeinică și lipsită de argumente legale suficiente, instanța de fond nearătând în concret motivele pe care se sprijină adoptarea soluției atacate. A învederat apelanta, că judecătoria nu a motivat în niciun fel soluția adoptată, întrucât deși a depus cauțiunea stabilită, contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru suspendarea executării. A mai apreciat apelanta, că existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza și în vederea executării legii. De asemenea, această măsură s-ar justifica numai dacă actul de executare în litigiu ar produce un prejudiciu greu de înlăturat.
Împotriva prezentului apel a formulat întâmpinare contestatorul P. M., solicitând respingerea căii de atac declarate.
În motivare, acesta a arătat, în esență, că apelanta confundă condițiile de acordare a suspendării executării în cadrul contestației la executare silită cu cele de acordare a suspendării în cadrul acțiunii în contencios administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă fiind condiții cerute prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La termenul din data de 08.01.2015, tribunalul a ridicat problema rămânerii fără obiect a apelului, față de împrejurarea că până la judecarea acestei căi de atac a fost soluționată în primă instanță, prin sentința civilă nr. 5565/19.12.2014 a Judecătoriei Tg. M., pricina în care s-a suspendat executarea silită.
Cercetând cu prioritate această chestiune, a rămânerii fără obiect a apelului, tribunalul apreciază că o asemenea situație juridică a fost creată și conduce la respingerea consecutivă a căii de atac, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, constatăm că prin încheierea civilă din data de 06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ 14, s-a admis cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatorul P. M., în contradictoriu cu intimata A. - D. B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și pe cale de consecință, s-a dispus suspendarea executării silite din dosarul execuțional al intimatei în care a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._/10.03.2014 referitoare la contestator, până la soluționarea contestației la executare.
Între timp, prin sentința civilă nr. 5565 din data de 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M., s-a soluționat în primă instanță contestația la executare formulată de către contestatorul P. M., respingându-se cererea de chemare în judecată. Această pricină nu reprezenta altceva decât procesul de fond în cadrul căruia s-a dispus suspendarea executării silite.
Pentru a se stabili dacă în acest context faptic prezentul apel a rămas sau nu a rămas fără obiect, se impune să cercetăm momentul până la care își produce efectele hotărârea judecătoriei de suspendare a executării silite. Cu alte cuvinte, se impune să stabilim dacă exprimarea legiuitorului potrivit căreia suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea contestației le executare are în vedere soluționarea în primă instanță a acesteia ori soluționarea definitivă, adică epuizarea căilor de atac ordinare.
În acest sens, potrivit art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Prin această soluție legislativă, legiuitorul nu face decât a reia, în esență, vechea reglementare conținută în art. 403 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căreia până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Ca atare, putem aprecia că s-a păstrat și viziunea legiuitorului despre efectele acestei măsuri procesuale, însă prin noul Cod de procedură civilă nu s-a curmat discuția doctrinară și jurisprudențială referitoare la momentul până la care durează suspendarea executării silite dispuse de către prima instanță învestită cu soluționarea contestației la executare.
În fapt, durata întinderii efectelor suspendării executării silite nu este lăsată la aprecierea instanței, ca rezultat al deliberării proprii. Dimpotrivă, durata întinderii efectelor suspendării executării silite a fost stabilită de către legiuitor prin textul legal sus-menționat (art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă) și este o chestiune de interpretare a normei juridice. Este adevărat că, așa cum s-a arătat mai sus, acest text de lege nu distinge după cum este vorba de soluționarea contestației în primă instanță sau într-o cale de atac, însă acesta nu poate constitui un impediment pentru interpretul normei, care trebuie să apeleze la o . metode de interpretare: sistematică, logică, restrictivă ș.a.
Apreciem că dispozițiile art. 718 alin. 1 din codul de procedură civilă trebuie interpretate în sensul că suspendarea executării silite produce efecte până la soluționarea contestației în primă instanță, interpretare decurgând din prevederile art. 718 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 713 alin. 1 și cu cele ale art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Pornind de la aceste texte de lege și aplicându-le hotărârii judecătorești pe care prima instanță a pronunțat-o asupra contestației la executare introduse de contestator, concluzionăm că sentința cu pricina (în cazul de față sentința civilă nr. 5565 din data de 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M.) are caracter executoriu, deci produce toate efectele ei specifice de la data pronunțării ei, împrejurare în care dispoziția de suspendare a executării silite poate opera doar până la pronunțarea acestei hotărâri în primă instanță. În cazul în care s-ar admite că dispoziția de suspendare a executării silite poate produce efecte și ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță, consecințele ar fi de încălcare a acestui efect al hotărârii pronunțate în primă instanță, efect ce îi este conferit de dispozițiile mai sus amintite.
Într-o asemenea situație, s-ar ajunge la consecința potrivit căreia instanței de control judiciar i-ar fi opozabilă o măsură procesuală luată de către prima instanță. Dar mai important de atât, s-ar putea ajunge la situații lipsite de logică, generate tocmai de înlăturarea efectelor specifice caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate de instanța de executare.
Spre exemplu, într-o primă ipoteză teoretică, similară celei din speță, dacă prima instanță a admis cererea de suspendare a executării silite, dar ulterior a respins contestația la executare, consecința logică a caracterului executoriu al hotărârii pronunțate în fond asupra contestației la executare ar impune ca executarea silită anterior suspendată să poată fi continuată. Dacă am aprecia că dimpotrivă, executarea silită este în continuare suspendată ca urmare a admiterii cererii de suspendare, care ar produce efecte până la soluționarea definitivă a pricinii, atunci ar fi complet anihilate chiar dispozițiile hotărârii prin care instanța de executare a dat dezlegarea în fond a procesului. Or, o asemenea soluție apare nu doar ca ilogică, ci chiar absurdă, întrucât ar însemna, în afară de înlăturarea caracterului executoriu al hotărârii de primă instanță pronunțate de instanța de executare, să acordăm prevalență unei încheieri de ședință interlocutorii (încheiere intermediară în cadrul ansamblului procesual), în care instanța doar „pipăie fondul” și face o cercetare superficială, în fața unei veritabile hotărâri judecătorești de fond, în care soluția este rezultatul unui examen care prin excelență este mult mai aprofundat. Totodată, contestatorul căruia i se respinge contestația la executare în fond, dar care beneficiase de suspendarea executării silite în această etapă procesuală, are remedii de ordin procesual la dispoziție și în calea de atac pentru a provoca o examinare a necesității punerii în executare imediată a hotărârii de primă instanță.
Tot cu titlu de exemplu, trebuie să ne imaginăm și situația inversă, aceea în care după admiterea cererii de suspendare a executării silite, prima instanță admite și contestația la executare, desființând însăși executarea silită sau numai unele dintre actele de executare întocmite. Într-o asemenea situație, tot caracterul executoriu al hotărârii de fond pronunțate de instanța de executare trebuie să aibă prevalență, în esență pentru aceleași rațiuni expuse în paragraful anterior, iar punerea în aplicare a acestei reguli este din nou suficientă pentru a rezolva contextul juridic creat. Astfel, într-o atare împrejurare, este totalmente inutil a aprecia că încheierea de suspendare a executării silite rămâne în ființă, întrucât de vreme ce executarea silită însăși a fost anulată sau au fost anulate numai anumite acte de executare contestate, în virtutea caracterului executoriu al hotărârii de primă instanță procedură executării silite se oprește în mod obligatoriu (în cazul anulării executării silite însăși) sau în tot cazul, executarea nu mai poate fi desfășurată în temeiul actelor de executare anulate (în cazul anulării numai a unora din actele de executare silită).
Prin urmare, în ambele ipoteze teoretice care pot să apară, interpretarea legii în sensul că încheierea de suspendare a executării silite își produce efectele numai până la soluționarea în fond a pricinii este susținută și de consecințele juridice pe care o asemenea soluție le anticipează.
Revenind la problema ivită în prezenta speță, decurgând din împrejurarea că până la judecarea prezentului apel declarat împotriva încheierii de suspendare a executării silite a fost soluționată în fond contestația la executare în care s-a dispus suspendarea și văzând interpretarea legală prezentată mai sus, în sensul că încheierea de suspendare a executării silite își încetează efectele juridice la data soluționării contestației la executare în fond, tribunalul apreciază că prezenta cale de atac poartă asupra unei hotărâri judecătorești care nu mai produce efecte și prin urmare, este rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință, vom respinge ca rămas fără obiect apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP M., împotriva încheierii civile din data de 06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămas fără obiect apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, județul M., împotriva încheierii civile din data de 06 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ 14.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 ianuarie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
Red. P.M./Dact. P.M.
13.01.2015/2 ex.
Judecător fond: A. L. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 19/2015.... → |
|---|
