Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 17/2015
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul V. A., cu domiciliul în Livezeni, nr. 37, apt. 10, jud. M., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 4337 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantului, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că este legal sesizată cu soluționarea apelului declarat apelantul V. A., împotriva sentinței civile nr. 4337 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ . Totodată, instanța verificând din oficiu competența stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. De asemenea, constată că apelantul deși legal citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 dosar însă, nu s-a depus dovada achitării taxei, invocă, din oficiu excepția netimbrării apelului și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 4337 din data de 15 octombrie 2014 pronmunțată de Judecătoria Târgu M. s-a respins plângerea formulată de petentul V. A. împotriva încheierii de respingere nr._ din 13.05.2014 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că prin ererea de înscriere depusă la O.C.P.I. M. în data de 07.04.2014 petentul a solicitat întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._-C1-U4 Târgu M., situat în ., ., în baza actului de adjudecare din dosarul execuțional nr. 394/E/2011 din 16.07.2013 al B.E.J. V. M. A., formându-se dosarul nr._/2014 al OCPI M..
S-a pronunțat încheierea de respingere nr._/07.04.2014, motivându-se că, deși i s-a solicitat prin nota de completare, petentul a omis să depună decizia de impunere și să facă dovada achitării impozitului, conform Codului fiscal, soluție atacată de petent cu cerere de reexaminare. Răspunsul la această cerere a fost încheierea de respingere nr._/13.05.2014, în prezent atacată în prezentul dosar.
Cauza face obiectul unei proceduri necontencioase, judecată în temeiul art. 31 din Legea nr. 7/1996 republicată, potrivit procedurii instituite de art. 527 și următoarele Cod de procedură civilă, O.C.P.I. M. neavând calitate procesuală pasivă potrivit celor reținute în decizia nr. 72/2007 a I.C.C.J.
Instanța a apreciat că soluțiile pronunțate în cadrul încheierilor indicate mai sus sunt legale și temeinice, pentru următoarele motive:
Ca urmare a solicitării formulate de petent, de întabulare a dreptului său de proprietate dobândit prin adjudecare, registratorul a comunicat acestuia obligația de a depune decizia de impunere și, respectiv, dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate, obligație neîndeplinită de petent.
Instanța a considerat, în concordanță cu cele reținute în cadrul încheierilor atacate, că pentru a se putea înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, petentul trebuia să dovedească achitarea impozitului aferent transferului dreptului de proprietate, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, respectiv raportat la dispozițiile art. 77 1 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003).
Astfel, la alin. 1 al textului legal citat se prevede: „La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit […]”. Pe de altă parte, alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, prevăd excepțiile de la dispozițiile alin. 1, anume „ a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale; b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți. (3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii.[...]”.
Cazurile de excepție sunt de strictă interpretare, astfel că, de vreme ce nu se enumeră situația unui bun adjudecat la licitație, este evident că și în acest caz trebuie să se facă dovada achitării impozitului cuvenit pentru transferul dreptului de proprietate.
Mai mult, teza finală a alin. 6 din cadrul aceluiași articol impune: „Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
În concret, petentul nu a contestat faptul că impozitul pe transferul dreptului de proprietate trebuie achitat, ci faptul că această obligație i-ar incumba lui, în contextul în care contribuabil este considerat cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate. Este de necontestat faptul că obligația de a achita impozitul revine acestei persoane, însă acest lucru nu schimbă faptul că întabularea dreptului de proprietate a dobânditorului este condiționată de dovada efectuării respectivei plăți.
Chiar dacă obligația de plată incumbă persoanei din patrimoniul căreia este înstrăinat bunul, impozitul respectiv poate fi achitat și de o altă persoană interesată, potrivit disp. art. 114 alin. 26 din OG 92/2003, republicată, care prevăd: „În situația în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispozițiile art. 1.472 și 1.474 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”
S-a considerat că din faptul că obligația declarării venitului obținut din transferul dreptului de proprietate si obligația plății impozitului revine contribuabilului, nu se poate concluziona că înscrierea dreptului de proprietate ar fi condiționată de dovada plății impozitului doar atunci când ar fi solicitată de persoana din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate, iar nu și atunci când este solicitată de dobânditor pentru că prevederile art 77 1 alin 6 teza finală impun în mod necesar soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului, fără a se face distincții.
Instanța a apreciat că este real faptul că această condiționare a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară de plata impozitului aferent transferului dreptului de proprietate este de natură să restrangă exercitarea dreptului fundamental de proprietate privată garantat de art. 44 din Constitutie și art. 1 Protocol 1 din CEDO, atâta timp cât, deși opozabil fără înscriere în condițiile dobândirii acestuia prin vânzare silită potrivit art. 887 alin. 2 C. civ. (de vreme ce urmărirea bunului imobil a fost notată în cartea funciară), dreptul dobânditorului nu poate fi înstrăinat fără înscrierea prealabilă în cartea funciară.
S-a reținut însă că potrivit chiar dispozitiilor Convenției, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 paragraf 2, legislația internă poate reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general și poate asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor atâta vreme cât se menține un just echilibru între ingerința în dreptul garantat de Convenție și scopul legitim urmărit prin instituirea normei interne.
Judecătoria a considerat că dispozițiile legale analizate mai sus impun doar o limitare temporară și minimă în privința unuia dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv cel al dispoziției, limitare care există numai până la plata de către titular a unei sume rezonabile și previzibile și pe care are posibilitatea să o recupereze de la adevăratul debitor al obligației de plată a impozitului, respectiv de la contribuabil.
Împotriva hotărârii a declarat apel petentul cerând schimbarea în tot a acestiea în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară.
În motivarea căii de atac s-a arătat că actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate și trebuie înscris în cartea funciară. S-a invocat faptul că potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal contribuabilul este cel ținut la plata impozitului iar acesta este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmemebrărimntele acestuia.
S-a susținut că prin respingerea cererii sale de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului s-a adus atingere dreptului său de proprietate, ocrotit atât de Constituția României cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Deliberând asupra excepției netimbrării apelului invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prin rezoluția instanței din data de 10.12.2014, aflată la fila 5 din dosarul de apel și s-a stabilit în sarcina apelantului obligația de a achita cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă exercitării căii de atac, suma de 25 lei.
Obligația achitării acestei taxe de timbru a fost comunicată prin poștă apelantului, prin citația dovada aflată la fila 7 din dosar, actele fiind depuse la cutia poștală a locuinței indicate de apelant în chiar declarația de apel formulată.
După acest moment, în derularea procedurii în prezenta cale de atac, apelantul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, motiv pentru care, în aceste împrejurări, cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite de instanța de apel nu mai poate fi pus în discuție.
Totodată, se constată că apelantul nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa de instanța de judecată, obligația de plată fiindu-i comunicată în timp util.
Or, potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Consecința neplății taxei judiciare de timbru în cazul concret este reglementată de art. 470 alin. 3 teza I din codul de procedură civilă și constă în nulitatea cererii de apel formulate.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 470 alin. 2 și alin. 3 teza I din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel invocată din oficiu și va anula ca netimbrat apelul formulat de petent împotriva sentinței civile nr. 4337 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului și în consecință:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantul V. A., cu domiciliul în Livezeni, nr. 37, apt. 10, jud. M., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 4337 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2014.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, G. O. |
Red AB/Teh GO
Primit 23.01.2015
Predat 26.01.2015
Jud fondCristina D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
