Contestaţie la executare. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 6328/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 201/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta Direcția Generată Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4560 din data de 30 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 16 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentinței civile nr. 4560/30.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M., a fost admisă contestația la executare formulata de contestatoarea N. M., fiind anulat titlul executoriu nr._/22.04.2014 și somația nr._/22.04.2014 emise de intimata DGRFP Brasov-Administratia Județeană a Finanțelor Publice M..
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, s-a dispus restituirea către contestatoare la rămânerea definitivă hotărârii a sumei de 29 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitata cu chitanța TGM_/02.06.2014, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că titlul executoriu atacat a fost emis în baza titlului de creanță reprezentat de decizia nr._/30.06.2012.
F. de neconcordantele existente între titlul executoriu contestat unde suma de 351 lei este menționată ca reprezentând contribuția de asigurări de sănătate fără a se indica perioada de plata și scadența si susținerile intimatei din întâmpinare în sensul ca suma de 351 lei ar reprezenta restul de plată la acea data din Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/30.06.2012 in urma corecțiilor efectuate de CAS M., prima instanță a reținut că suma de 351 lei nu reprezintă o creanță certă și nu a fost emis un titlu de creanță (rezultat in urma corecțiilor) care să fi fost comunicat contestatoarei si care sa devina titlu executoriu la data expirării obligației de plata, astfel cum prevăd dispozițiile art.141 din OG nr.92/2003 Republicată privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel DGRFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a reluat în mod fidel susținerile formulate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, arătând în esență că, în pofida celor reținute de prima instanță, suma contestată a fost individualizată prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/30.06.2012 emisă de CAS M., act devenit Titlu executoriu potrivit dispozițiilor art. 141 Cod procedură fiscală. S-a apreciat astfel că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada contrară celor reținute de prima instanță.
Totodată, apelanta a solicitat exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă. În acest sens, s-a arătat că DGRFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. nu se află în culpă procesuală și nici nu a determinat efectuarea acestor cheltuieli prin atitudinea adoptată în cursul procesului. Astfel, nu pot fi reținute aspecte privind comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Apelanta a mai apreciat că nu este îndeplinită nici condiția ca partea care solicită cheltuielile să fi câștigat în mod irevocabil procesul.
Atât prin întâmpinarea comunicată, cât și prin atitudinea procesuală adoptată în fața instanței, intimata NASALEAN M., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 466-482 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat:
1)
Potrivit art. 87 din O.G. 92/2003, decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 și trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Decizia de impunere constituie titlu de creanță, aceasta devenind conform art. 137 alin. 2 din O.G. 92/2003 titlu executoriu „la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod stabilit de lege”.
Deși a afirmat că titlul executoriu a fost emis în baza Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/30.06.2012 in urma corecțiilor efectuate de către CAS M., apelanta nu a depus la dosar, titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat și nici dovada comunicării acestuia către intimata-contestatoare.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut faptul că suma de 351 lei nu reprezintă o creanță certă si nu a fost emis un titlu de creanță (rezultat in urma corecțiilor) care sa fie comunicat contestatoarei si care sa devina titlu executoriu la data expirării obligației de plată.
În acest context, tribunalul revine și arată că Potrivit art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin.6 Cod procedură fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 din același cod, din care rezultă că deciziile de impunere sunt acte administrativ-fiscale, fiind supuse cerinței comunicării potrivit art. 44 Cod procedură fiscală, rezultă că nu poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o decizie de impunere, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă. În același timp, potrivit art. 88 lit. c Codul de procedură fiscală, sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Potrivit art. 111 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Pentru stabilirea scadentei în funcție de data comunicării devin incidente dispozițiile art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală, conform cărora actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: 2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face, conform art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Din interpretarea textelor legale mai sus evidențiate, reiese că s-a stabilit o regulă pentru organul fiscal de a respecta ordinea în folosirea procedurii de comunicare, iar cea prin publicitate trebuie să rămână subsidiară față de celelalte trei, pentru cazul în care comunicarea nu se poate realiza prin una din acestea.
Așadar, se poate lesne observa că principiul de drept ce trebuie respectat cu prioritate este cel al comunicării efective către contribuabil a titlului de creanță („primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură”, „remiterea, sub semnătură”, „prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia”).
Comunicarea actului prin forma anunțului colectiv reprezintă doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
În prezenta cauză, apelanta nu a făcut însă dovada faptului că Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/30.06.2012 ar fi fost comunicată intimatei prin vreuna din modalitățile de comunicare prevăzute de comunicare reglementate la art. 44 Cod procedură fiscală.
2)
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces a reclamantei este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, ceea ce înseamnă că atunci când pretențiile ce formează obiectul acțiunii sunt admise, instanța trebuie să acorde celui care a câștigat procesul, cheltuielile de judecată.
Pârâta-intimată nu a recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, astfel că este evidentă culpa sa procesuală, neputându-se face aplicarea dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă, referitoare la scutirea sa la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, culpa procesuală a pârâtei există chiar și atunci când nu a fost stabilit că aceasta și-ar fi exercitat în mod abuziv drepturile procesuale, acordarea cheltuielilor de judecată neputând fi asimilată cu sancționarea exercitării de o maniera abuzivă a drepturilor procesuale conform art. 12 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel nu sunt întemeiate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge prezentul apel, conform dispozitivului.
Având în vedere și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanță va obliga apelantul să plătească în favoarea intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă ce reprezintă contravaloarea onorariului avocațial conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței civile nr. 4560/30.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Obligă pe apelanta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. să plătească intimatei N. M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./E.O.
Listat/S.D./ 4 ex./11.06.2015
Jud. fond. S. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
