Contestaţie la executare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5243/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2015
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.-B.
Judecător: R. I.
Judecător: A. B.
Grefier: S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. cu sediul în comuna B., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8281 din data de 20 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 28 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8281 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. în contradictoriu cu intimatele Ț. I. și B. E. iar contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că prin contestația la executare formulată contestatoarea a solicitat anularea executării silite înseși, motivat de faptul că titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită nu poate fi adus la îndeplinire, nici voluntar și nici pe cale de executare silită, deoarece terenul pe care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietatea, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate (. cum se arată în hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu) nu se găsește în fapt pe teritoriul comunei contestatoare.
În cauză instanța a reținut că titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită în dosarul nr. 71/E/2013 al Biroul executorului judecătoresc Szekely Szabolcs este sentința civilă nr. 7965 din_ pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul_ *, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 485 din_ pronunțată de Tribunalul M.. Astfel, fiind o hotărâre judecătorească, s-a considerat că împotriva titlului executoriu nu pot fi invocate apărări de fond, cum sunt, în esență, toate motivele pe care este întemeiată contestația la executare, acestea fiind inadmisibile conform interpretării per a contrario a art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
În orice caz, chiar și raportat la temeinicia motivelor invocate în sprijinul contestației la executare, instanța a reținut că în cele din urmă hotărârea judecătorească, sentința civilă nr. 7965 din_ pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul_ *, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 485 din_ pronunțată de Tribunalul M. a fost pusă efectiv în executare, intimatele fiind puse în posesie, așa cum rezultă din procesul-verbal de executare din_ întocmit de executorul judecătoresc (filele 82-83).
În consecință, instanța a respins contestația la executare fiind neîntemeiată. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul este partea care a căzut în pretenții este contestatoarea, ținând cont de faptul că acesteia îi aparține culpa procesuală în declanșarea procesului, instanța a obligat-o pe aceasta la plata către intimate a cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea . în urma admiterii acestuia, în principal, să se caseze hotărârea și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar să se modifice hotărârea în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea prin care instanța a respins contestația la executare este nelegală și netemeinică fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 312 alin. 3 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, urmând a se face aplicare aart. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Raportat la motivul de casre prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, s-a arătat că prima instanță nu a făcut referire la elementele de fapt și de drept care ar fi putut justifica soluția de respingere a contestației la executare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. Noțiunea de proces echitabil presupune să se analizeze în mod real chestiunile care au fost supuse judecății.
Prima instanță avea astfel obligația de a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile contestatoarei.
În al doilea rând s-a subliniat că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, neanalizând toate criticile formulate în cadrul contestației la executare.
Astfel, s-a criticat onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 1.700 lei, apreciat ca exagerat de mareînsă această critică nu a fost analizată.
De asemenea la dta de 22 august 2013 s-a depus la dosar o precizare a contestației la executare prin care se cerea să se constate că este imposibilă executarea silită și astfel trebuie să se dispună încetarea acesteia însă nici această solicitare nu a fost analizată.
În al treilea rând s-a susținut că există o imposibilitate obiectivă de se pune în executare sentința civilă nr. 7965/24.10.2011.
Prima instanță a considerat că pe calea contestației la executare nu se pot face apărări de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească. S-a constestat însă poziționarea terenului în suprafață de 9,87 ha pe teritoriul administrativ al comunei Pogăceaua, așa cum s-a stabilit prin procesul verbal de executare din data de 22 noiembrie 2014 și nu prin sentința civilă nr. 7965/24.10.2011. Prin această hotărâre s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor două intimate asupra terenului de 9,87 ha situat pe teritoriul administrativ al comunei B., în . teren nu se află însă în . . această situație astfel că puteau declara recurs împotriva hotărârii prin care să critice poziționarea terenului în . așa cum au cerut prin cererea de chemare în judecată, în . fost informate în mai multe rânduri că amplasamentele terenurilor deținute de antecesorii lor sunt libere astfel că dreptul de proprietate putea fi reconstituit pe vechile amplasamente.
Intimatele au depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar criticile aduse acesteia de către recurentă sunt nefondate.
Intimatele au precizat că recurenta încearcă prin declararea recursului să se sustragă de la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu cu intenția ca terenul respectiv să fie atribuit altor persoane.
Susținerea recurentei, conform căreia terenul în suprafață de 9,87 ha s-ar afla pe teritoriul adminsitrativ al comunei Pogăceaua, nu este fondată. Prin concluziile raportului de expertiză judiciară topografică din 2009 s-a stabilit de către expert că „suprafața de 68,94 ha situată în . A 969 reprezintă o pășune situată pe teritoriul adminstrativ al comunei B. și suprafața de 9,87 ha este inclusă în această . unor persoane”. Prin decizia civilă nr. 485/2012 a Tribunalului M. s-a respins ca nefondat recursul declarat de C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor fiind înlăturate susținerile recurentei conform cărora s-a identificat greșit terenul, acesta fiind pe teritoriul administrativ al altei comune.
Din toate înscrisurile depuse la dosar reiese că terenul respectiv este la dispoziția Comisiei Locale B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor încă din anul 2001 când s-a aprobat printr-un ordin al prefectului județului M. trecerea islazului . 189,74 ha de la . B., din acest islaz făcând parte și terenul de 9,87 ha.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în limitele declarației de recurs precum și din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat.
Criticile aduse hotărârii sunt nefondate și nu pot conduce la casarea sau modificarea acesteia.
Chiar dacă motivarea primei instanțe nu este amplă aceasta a răspuns criticilor formulate prin contestația la executare arătând că acestea sunt inadmisibile pe calea contestației la executare, inadmisibilitate prevăzută de art. 399 alin. 3 Cod de procedură civilă.
De fapt prin criticile formulate se încearcă repunerea în discuție a chestiunilor soluționate irevocabil de instanțele de judecată prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate. S-a invocat astfel că instanțele s-au pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut, hotărârile s-au pronunțat cu aplicarea greșită a legii, că terenul solicitat de contestatoare nu se află pe raza administrativă a comunei B. ci a comunei Pogăceaua.
În această situație aprecierea judecătoriei, că aceste critici sunt inadmisibile pe calea contestației la executare, este întemeiată.
Singura critică asupra căreia instanța de fond nu a făcut referire este cea legală de cuantumul onorariului judecătoresc în faza de executare silită. Acesta aspect nu poate însă conduce la casarea hotărârii neputându-se considera că nu a fost cercetat fondul cauzei.
Prin contestația la executare s-au adus în principal critici titlului executoriu, chiar dacă nu s-a formulat în mod expres o contestație la titlu. Deși s-a susținut constant că demersul juridic al contestatoarei privește executarea silită înseși, din motivare reiese că principalele critici vizează titlul executoriu. Toate aceste critici au fost analizate și au fost considerate în .>
Critica referitoare la cheltuielile de judecată din faza executării silite este nefondată. Un onorariu avocațial de 1.700 lei în faza executării silite pentru asigurarea asistenței juridice într-o contestație la executare prin care se tinde la oprirea executării silite, nu este exagerat. Litigiul privește un imobil în suprafață de 9,87 ha astfel că valoarea obiectului cauzei este mare, reflectându-se în onorariul avocațial achitat.
Urmează astfel ca în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat de contestatoare.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă recurenta va fi obligată la plata către intimate a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în comuna B., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8281 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Obligă recurenta la plata către intimatele Ț. I. și B. E. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2015.
Președinte, A. A.-B. Fiind plecată în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței I. D. L. | Judecător, R. I. | Judecător, A. B. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./A.B.
Listat/S.D./2 ex./17.07.2015
Jud. fond. F. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
