Pretenţii. Sentința nr. 406/2015. Tribunalul MUREŞ

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 12 martie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 19 martie 2015, 2 aprilie 2015, respectiv 9 aprilie 2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din 06 octombrie 2014, reclamantul I. de stat în construcții a solicitat obligarea pârâtei . plata sumei de_,77 lei reprezentând cote ce se fac venit la bugetul consolidat al statului reprezentând după cum urmează:_,76 lei diferență contravaloare cotă de 0,1% din valoarea finală a investiției, 1765,26 lei penalități de întârziere de 0,15% pe zi aplicată cotei de 0,1% datorată conform autorizației de construcție,_,52 lei penalități de întârziere de 0,15 % pe zi aplicată cotei de 0,1% la diferența de cotă datorată după regularizare,_,35 lei contravaloarea cotei de 0,7% din cheltuielile pentru lucrările de construcție executate și_,88 lei penalități de întârziere de 0,15 % pe zi aplicate cotei de 0,7% fără a se depăși suma datorată.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâta în calitate de investitor a solicitat primăriei comunei Acățari emiterea unei autorizații de construire fiind emisă autorizația de construire nr. 25/15.12.2010, valoarea estimată a investiției fiind de_ lei. Odată cu finalizarea construcției, pârâta prin reprezentant a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 4919 din 20.05.2013 prin acesta fiind stabilită valoarea lucrărilor executate la suma de_ lei.

Față de dispozițiile art. 267 alin. 14 lit. b Legea 571/2003 privind codul fiscal, ale art. 30 din Legea 50/1991, și art. 40 Legea 10/1995, pârâta avea obligația ca odată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor să vireze cota de 0,1 % din valoarea lucrărilor autorizate, lunar, pe parcursul efectuării investițiilor avea obligația de a vira o cotă de 0,7 % din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor, iar la data recepției de terminarea lucrării - în termen de 15 zile de la finalizarea lucrărilor avea obligația de a comunica reclamantului valoarea finală a investiției și de a regulariza taxele și cotele legale.

L a acțiune reclamanta a anexat în corespondența părților, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 4919 din 20.05.2013 (f. 12), comunicarea privind încheierea execuției lucrărilor (f. 14), ordin de plată 3 din 20.09.2011 (f. 15), autorizație de construire nr. 25 din 15 decembrie 201 (f. 16), extras din norme metodologice din 12 octombrie 2009 (f. 18), sentința civilă nr. 3014 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar_ (f. 20), sentința civilă nr. 3990 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ (f. 22), sentința civilă nr. 1975 din 16 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ (f. 25), sentința civilă nr. 1735 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosar_ (f. 28).

La data de 07 noiembrie 2014 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea în parte a acțiunii formulate de reclamant, la nivelul sumei totale solicitate prin acțiune, respectiv_,77 lei, constatarea nelegalei aplicări a procentelor de 0,1 % și respectiv 0,7 % asupra sumelor aferente amenajărilor exterioare, platforme și drumuri, care nu intră în categoria construcțiilor; pronunțarea unei hotărâri care să consfințească înțelegerea părților cu privire la achitarea sumelor datorate reclamantei, în mod eșalonat, după stabilirea exactă a sumelor datorate.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că anterior promovării acțiunii pendinte, pârâta a purtat o . discuții cu reclamanta și au fost întreprinse o . demersuri pentru reglementarea sumelor solicitate de reclamantă. Urmare a adreselor transmise de către reclamantă, pârâta s-a adresat acesteia în repetate rânduri solicitând lămuriri cu privire la sumele calculate. În aceleași corespondențe pârâta a arătat că există incertitudini asupra sumelor stabilite de către reclamantă, respectiv erori în ce privește stabilirea cotei de 0,7 % și 0,1 % cu consecințe directe asupra calculului accesoriilor/penalităților. Pârâta mai arată că nu a refuzat niciodată plata sumelor datorate însă condiționat de o stabilire legală și exactă a acestora.

Pârâta mai arată că deși valoarea investițiilor apare stabilită în procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ca fiind de_ lei, această sumă include și investiții ce nu intră în sfera de reglementare a construcțiilor pentru care este obligatorie stabilirea celor două cote. Valoarea totală a investițiilor la care se referă procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și la care s-a raportat reclamantul în stabilirea sumelor solicitate cuprinde și valoarea amenajărilor exterioare, platforme și drumuri de acces. Din totalul sumei aferente întregii investiții pe care reclamantul a luat-o în considerare la calculul celor două cote, rezultă că suma de_ lei reprezintă suma aferentă amenajării drumului de acces, ce nu face parte din lucrările de construcții asupra cărora se aplică cele două cote. Suma față de care trebuie aplicate cele două cote este rezultatul scăderii valorii aferente drumului de acces și trebuie raportată la rezultatul obținut prin excluderea acestei valori aferente amenajării drumului de acces iar penalitățile calculate se vor aplica la valorile obținute în mod legal. Pârâta mai arată că față de disponibilitatea sa de a achita sumele datorate și calculate în mod legal, trebuie să se aprecieze asupra faptului că penalitățile vor trebui calculate de la data comunicării noilor valori neexistând o culpă a pârâtei în achitarea acestor sume atâta vreme cât reclamanta nu a emis calculul corect asupra sumelor datorate și mai mult, toate solicitările transmise de pârâtă în sensul reglementării sumelor datorate au rămas fără nici un răspuns. Se mai arată în întâmpinare că textele legale invocate de reclamantă fac referire la lucrările autorizate și cheltuielile realizate pentru executarea construcțiilor astfel că studiind autorizația de construire eliberată pentru respectiva construcție și anexată de reclamantă la dosar se observă că a fost autorizată construcția unei hale industriale, extindere fabrica de cabluri și nu amenajare drum de acces.

Pârâta face referire în întâmpinarea depusă și la necesitatea unei prognoze a cheltuielilor pentru asigurarea unui flux de numerar care să permită desfășurarea activităților curente și continuarea programelor începute de aceasta, astfel încât în opinia pârâtei este necesar să se prevadă o perioadă de plată pentru sumele pe care reclamanta le va calcula în mod corect, situația nefiind cauzată de culpa pârâtei care a făcut toate demersurile pentru reglementarea situației și evitarea ajungerii în instanță.

În aceste condiții pârâta își manifestă întregul sprijin în stabilirea sumelor aferente valorii totale a construcțiilor asupra cărora să se aplice cele două cote li înaintează o propunere de plată care după acceptarea de către reclamantă să fie inclusă într-o hotărâre de expedient.

Referitor la cheltuielile de judecată, pârâta arată că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care a recunoscut pretențiile reclamantei încă se află în imposibilitatea de a le achita ca urmare a incertitudinii și nelegalei stabiliri a acestora, neexistând punere de drept în întârziere față de încercările repetate ale pârâtei de a lămuri situație acestor sume și a faptului că și-a exprimat întotdeauna în sensul îndeplinirii obligațiilor de plată corect stabilite.

La întâmpinare pârâta a anexat în copie corespondența purtată cu reclamantul (f. 45), anexa 1 la recepția lucrărilor (f. 48), certificat constatator (f. 50).

La data de 21 noiembrie 2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care reiterează susținerile din cuprinsul acțiunii introductive de instanță și mai arată că anterior promovării acțiunii a notificat pârâtei de mai multe ori obligația de plată a diferențelor și penalităților de întârziere însă pârâta a stat în pasivitate de la data de 04.09.2012 și nu a întreprins nici un demers pentru a stinge litigiul pe cale amiabilă prin efectuarea de plăți în contul autorizației de construire. Referitor la calculul cotelor, reclamantul arată că recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice desemnat de emitentul autorizației de construire iar beneficiarul autorizației are obligația de a regulariza taxa pentru autorizație potrivit legii și odată cu aceasta și a celorlalte cote prevăzute de lege. Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, recepția fiind obligatorie pentru toate tipurile de lucrări autorizate.

Privitor la cererea pârâtei de eșalonare a plății, reclamantul arată că potrivit OUG 12/2013 pentru o astfel de măsură contribuabilul trebuie să îndeplinească o . condiții iar pârâta nu a depus dovezi cu privire la îndeplinirea acestora, mai mult pârâta fiind „rău platnic” deoarece de-a lungul celor 4 ani de la începerea lucrărilor de construcții și până la finalizarea acestora a tergiversat plata cotelor datorate bugetului de stat.

La data de 23.12.2014 pârâta a depus note de ședință prin care arată că prin întâmpinarea depusă a propus o eșalonare a sumelor datorate după reglementarea acestora iar în cazul în care instanța ar aprecia că în cauză se impune respectarea dispozițiilor OUG 12/2013 anexează actele necesare din care rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text și a reiterat susținerile din întâmpinare cu privire la legalitatea calculării cotelor pretinse de reclamant.

La dosar au mai fost depuse în copie autorizația de construire nr. 25/15 decembrie 2010 (f. 111), anexa 1 la recepția lucrărilor (f. 113), planuri (f. 115), fragmente din proiect (f. 116), devizul general privind cheltuielile necesare realizării (f. 140).

La data de 06 martie 2015 pârâta a depus precizare asupra temeiului de drept ce reglementează întreaga situație arătând că face trimitere la art. 30 Legea 50/1991 și art. 40 Legea 10/1995 și arată că autorizația de construire a fost emisă pentru construcție hală industrială extindere fabrică de cabluri iar nu amenajare drum de acces.

La precizare pârâta anexează în copie procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (f. 146), iar la termenul din 12 martie 2015 a depus la solicitarea instanței, în copie contractul de antrepriză generală nr. 70/09.04.2013 (f. 156) și parte din documentația depusă pentru autorizarea construcției.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin autorizația de construire nr. 25 din 15 decembrie 2010 a fost autorizată construirea în beneficiul pârâtei a unei hale industriale extindere fabrică de cabluri, din autorizație făcând parte și documentația tehnică și avizele menționate în cuprinsul autorizației. Valoarea lucrărilor a fost estimată la suma de_ lei.

Potrivit dispozițiilor art. 30 Legea 50/1991 „(1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepția celor prevăzute la art. 3 lit. b) și a lăcașurilor de cult.

(2) Virarea sumelor stabilite conform dispozițiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcții, județene, respectiv al municipiului București, după caz, o dată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Disponibilitățile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor și au aceeași destinație.

(3) C. stabilită la alin. (1) se aplică și diferențelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepția la terminarea lucrărilor.”

Astfel, cota de 0,1 % din valoarea lucrărilor autorizate (_ lei în cauza dedusă judecății) trebuia virată de către pârâtă odată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor. Având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada transmiterii înștiințării privind data începerii lucrărilor, potrivit tezei finale a art. 7 alin. 8 Legea 50/1991 respectiv „data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizației.”această dată se va considera a fi data de 16 decembrie 2010, dată la care pârâta trebuia să vireze în contul reclamantului suma de 6.083 lei reprezentând cota de 0,1 % din valoarea lucrării autorizate. Potrivit OP 3 din 20 septembrie 2011 pârâta a virat în contul reclamantului suma de 4317,74 lei la data de 20 septembrie 2011, deci o sumă mai mică decât cea datorată (cu 1.765,26 lei mai puțin decât suma datorată) și cu o întârziere de 278 de zile pentru care pârâta datorează potrivit alin. 2 al art. 20 Legea 50/1991 penalități de 0,15 % pe zi fără a se depăși suma datorată, respectiv în speță cuantumul penalităților ridicându-se la suma de 1800,5 lei, pârâta datorează pentru plata cu întârziere a sumei de 4317,74 lei penalități de întârziere.

Reținem că starea de fapt descrisă până în acest moment nu a fost contestată de pârâtă însă reclamantul nu a pretins pârâtei achitarea cu titlu de penalități de întârziere a sumei de 1800,5 lei aferentă sumei de 4317,74 lei parte din cota de 0,1 % din valoarea construcției autorizate achitată cu întârziere, astfel că nefiind pretinsă, pârâta nu va fi obligată la plata acestei sume.

Cu privire la diferența de 1765,26 lei rest de plată din cota de 0,1 % din valoarea autorizată a construcțiilor, reținem că această diferență nu a fost achitată nici până la promovarea acțiunii pendinte și nu a fost achitată nici în cursul procesului, aspect de asemenea necontestat de către pârâtă, astfel că aceasta va fi obligată la plata sumei de 1765,26 lei rest de plată din cota de 0,1 % din valoarea autorizată a construcțiilor și potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 Legea 50/1991 pârâta va fi obligată și la plata penalităților de întârziere aferente acestei sume, respectiv suma de 1765,26 lei.

Reținem de asemenea că valabilitatea autorizației de construire nr. 25/15 decembrie 2010 a fost prelungită până la data de 16.07.2013 cu mențiunea că după această dată o nouă prelungire nu mai este posibilă fiind necesară obținerea de către solicitant a unei noi autorizații în condițiile legii.

Potrivit procesului-verbal nr. 4919 din 20.05.2013 a fost efectuată recepția la terminarea lucrărilor de construire a unei hale industriale, extindere fabrica de cabluri – Acățari județul M., recepție la care au participat și reprezentanții pârâtei valoarea declarată a investiției fiind, potrivit procesului-verbal de_ lei. La data de 12.06.2013 pârâta a notificat reclamantului încheierea execuției lucrărilor, cu menționarea valorii lucrării potrivit autorizației de construire.

Potrivit alin. 3 din art. 30 Legea 50/1991 cota de 0,1 % se aplică și diferențelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepția la terminarea lucrărilor. Astfel, potrivit valorii declarate în cuprinsul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, pârâta avea obligația de a vira cota de 0,1 % din diferența de valoare a lucrării.

Reținem că pârâta invocă în apărare faptul că din valoarea menționată în cuprinsul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrării ar trebui scăzută valoarea aferentă amenajării drumului de acces care nu face parte din lucrările de construcții asupra cărora se aplică cotele prevăzute de lege.

Instanța nu va primi această apărare, reținând că potrivit dispozițiilor legale anterior menționate cotele prevăzute de lege se calculează la valoarea lucrărilor autorizate cu excepția celor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 și a lăcașurilor de cult. Reținem că excepția prevăzută de lege se referă numai la lăcașurile de cult și la lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate iar pârâta nu a invocat că în cauză ar fi aplicabilă această excepție, drumul de acces nefiind evident încadrabil în această categorie de exceptare de la obligația plății cotelor legale. Mai mult decât atât, în planurile construcției autorizate sunt prevăzute căile de acces (f. 136 lit. B și f. 182), care de asemenea au fost incluse în documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire și care face parte integrantă din aceasta. Față de această constatare, apreciem că apărarea pârâtei că sumele aferente realizării căilor de acces nu ar trebui cuprinse în valoarea finală, actualizată la care se va calcula diferența de cote este nefondată și este înlăturată de instanță pentru motivele anterior expuse.

În aceste condiții de fapt, reținem că valoarea finală a construcției este de_ lei, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, valoare la care urmează a se calcula cotele prevăzute de lege. Astfel, raportat la această valoare pârâta datorează o diferență de cotă de 0,1 % în sumă de_,76 lei (sumă pretinsă de reclamant prin acțiunea pendinte) la care se adaugă penalități de întârziere în sumă de_,58 lei (0,15 % pe zi de întârziere, din care reclamantul a pretins numai suma de_,62 lei, sumă la plata căreia pârâta urmează a fi obligată).

Potrivit art. 40 Legea 10/1995 „Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către I. de S. în Construcții - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, cu excepția proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele din proprietate. Calculul și virarea sumelor respective se fac eșalonat, concomitent cu plata prestațiilor. I. de S. în Construcții - I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuțiilor, potrivit prevederilor legale, și virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, care îl utilizează pentru:

a) elaborarea reglementărilor tehnice în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, precum și a cercetărilor, testărilor, documentațiilor, studiilor, auditului, băncilor de date și realizării de prototipuri necesare fundamentării reglementărilor specifice domeniului. Tipurile de reglementări și de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobat prin hotărâre a Guvernului;

b) executarea prin Compania Națională de Investiții - "C.N.I." - S.A. a unor lucrări de intervenție în primă urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinței esențiale de rezistență și stabilitate, a prevenirii și atenuării efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremure de pământ, inundații, alunecări de teren, tasări și/sau prăbușiri de teren și, după caz, pentru expertizarea și proiectarea lucrărilor necesare. Criteriile și modul de alocare a sumelor se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.

Cheltuielile necesare efectuării activității de atestare tehnico-profesională a specialiștilor în construcții se suportă de către partea interesată.

Disponibilitățile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor și au aceeași destinație.

Cheltuielile necesare certificării calității produselor și procedeelor, eliberării de agremente tehnice pentru noile materiale, procedee și echipamente, autorizării și acreditării laboratoarelor, verificării proiectelor și execuției lucrărilor de construcții, conducerii și asigurării calității, verificărilor metrologice, recepției lucrărilor, urmăririi comportării în exploatare și intervenții în timp, precum și postutilizării construcțiilor se suportă de către factorii interesați, cu excepția cheltuielilor efectuate potrivit alin. 1 lit. b).”

Față de această dispoziție legală reținem că pârâta avea obligația de a vira lunar, către reclamant o cotă de 0,7 % din cheltuielile pentru executarea lucrărilor (fiind avute în vedere sumele cheltuite în luna anterioară pentru realizarea lucrărilor), dispoziția legală având ca finalitate eșalonarea plății cotei de 0,7 % din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor.

Odată cu recepția la terminarea lucrărilor, pârâta avea obligația, prevăzută de dispozițiile art. 267 alin. 14 lit. b Legea 571/2003, de a regulariza taxele și cotele legale, inclusiv a cotei de 0,7 % din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor.

În aceste condiții, reținem că pârâta avea obligația ca la data de 20.05.2013 să achite cota de 0,7 % din valoarea de_ lei, respectiv suma de_,348 lei sumă care nu a fost achitată nici până în prezent, astfel că, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, pârâta are obligația achitării și a penalităților de întârziere aferente acestei sume, de 0,15 % pe zi de întârziere, respectiv suma de_.02 lei din care reclamantul a pretins dosar_,88 lei, sumă la plata căreia va fi obligată pârâta.

În ce privește cheltuielile de judecată, reținem că reclamantul deși a solicitat nu a probat cheltuielile de judecată, astfel încât va respinge această solicitare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII pentru I. REGIONAL ÎN CONSTRUCȚII CENTRU cu sediul în B., Calea București, nr. 10D, județul B., pentru I. Județean în Construcții M., în contradictoriu cu pârâtul .> cu sediul în Tîrgu-M., ., județul M..