Contestaţie la executare. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5826/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice B.- Administrația Finanțelor Publice M., cu sediul în Târgu M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4980 din data de 19 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 16 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4980/19.11.2014 pronunțată în dosarul nr. _ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul J. J. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și s-a dispus anularea procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/_/09.04.2014 și procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6430/_/09.04.2014 emise de către intimată, fiind respinsă în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut instanța că prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6430/_/09.04.2014 încheiat de executorii fiscali ai intimatei la data de 09.04.2014, s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunului mobil autoturism Dacia L. berlina, având numărul de înmatriculare_, și nr. de identificare UU1LSDEJH35888031, aflată în proprietatea contestatorului, pentru stingerea unor creanțe fiscale în cumul total de 12.910 lei, reprezentând impozit pe venituri din profesii liberale, contribuții la asigurările sociale de stat, contribuții de sănătate, dobânzi și penalități pentru neplata la termenul scadent a acestora.
A mai reținut instanța că prin procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/_ din data de 09.04.2014, contestatorul a fost desemnat în calitate de administrator sechestru a bunului cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurator mai sus menționat.
Față de solicitarea formulată de contestator, de anulare a tuturor formelor de executare, instanța, având în vedere prevederile art. 711 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, a arăta că se poate realiza o distincție între contestația la executare propriu-zisă – prin intermediul căreia se contestă executarea silită însăși, precum și orice act de executare, săvârșit cu prilejul executării silite, solicitându-se instanței anularea întregii executării sau a actului nelegal, și contestația la titlu – atunci când se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește valabilitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.
A arătat instanța că raporta la criticile aduse prin intermediul contestației la executare, este investită să soluționeze o contestație la executare propriu-zisă, în cadrul căreia, în condițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
A arătat instanța că potrivit prevederilor art. 712 alin 2 Cod de procedură civilă și ale art. 172 alin (3) din Codul de procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Astfel s-a arătat că, în ceea ce privește verificarea titlului executoriu sub aspectul legalității și temeiniciei modului de stabilire a sumelor datorate cu titlu de creanțe fiscale înscrise în acesta, contestatorul are deschisă calea de atac împotriva deciziilor de impunere, astfel încât în cadrul prezentei contestații la executare nu pot fi analizate criticile aduse de către contestator raportat la legalitatea și întinderea creanțelor stabilite de intimată .
Analizând în cauză doar respectarea condițiilor procedurale cu privire la îndeplinirea actelor de executare silită, prin prisma prevederilor art. 44 și art. 145 alin.1 Cod de procedură fiscală, instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosar de către intimată a reieșit că s-a efectuat înștiințarea contestatorului cu privire la actele de executare emise împotriva sa, inclusiv despre măsura instituirii sechestrului asigurator și a desemnării administratorului sechestru, astfel încât susținerile acestuia vizând nelegalitatea în ansamblul a procedurilor de executare silită instituite împotriva sa și care să atragă o eventuală anulare a tuturor formelor de executare, fiind neîntemeiate.
Criticile aduse de contestator cu privire la nelegalitatea procesului verbal de sechestru au fost examinate prin prisma prevederilor art. 152 lit. g, ale art. 46 din OG nr. 92/2003 și cele ale art. 174-179 Cod de procedură civilă, concluzionându-se că acestor acte le sunt aplicabile sancțiunile ce intervin în caz de încălcare a normelor legale edictate pentru emiterea lor valabilă.
A arătat instanța că procesul verbal de sechestru trebuie să conțină mențiunile prevăzute de art. 152 din OG nr. 92/2003, a căror lipsă - cu excepția celor indicate în mod expres la art. 46 din O.G. nr.92/2003 republicată - este sancționată cu nulitatea relativă, care intervine în situația producerii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Relativ la procesul –verbal de sechestru contestat în cauză, s-a reținut că deși acesta conține mențiunile a căror lipsă este sancționată în mod expres de prevederile art. 46 alin 1 din OG nr. 92/2003 republicată cu nulitatea absolută, în cuprinsul acestuia nu este indicată valoarea estimată a bunului mobil sechestrat, astfel cum o cere dispoziția cuprinsă în art. 152 lit. „g” din OG nr. 92/2003. A concluzionat instanța că vătămarea produsă și care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de executare contestat, constă în faptul că prin neindicarea valorii bunului sechestrat nu poate fi făcută o verificare a legalității și oportunității instituirii măsurii sechestrului asigurator prin prisma dispozițiilor art. 151 alin (7) din OG nr. 92/2003 rep. potrivit cărora “bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite”.
Instanța a precizat că se impune și anularea procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/_/09.04.2014, în aplicarea principiului accesoriun sequitur principale, având în vederea faptul că existența valabilă a acestuia depinde de existența valabilă a procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6430/_/09.04.2014.
Instanța a aprecia că este neîntemeiată cerere contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, prin raportate la prevederile derogatorii cuprinse în art. 45 lit. “f” din OG nr. 80/2013, și având în vedere de asemenea că în cauză contestatorul a beneficiat de ajutor public judiciar în forma scutirii de la plata taxei de timbru .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a contestației la executare.
Se arată prin memoriul de apel că în mod nejustificat a reținut instanța de fond că se justifică anularea procesului- verbal de sechestru întrucât nu se face mențiune în cuprinsul acestuia cu privire la valoarea estimată a bunului sechestrat, întrucât potrivit prevederilor art. 152 lit. h din OG nr. 92/2003, s-a înscris în acest proces verbal mențiunea privitoare la faptul că evaluarea bunului se va face înaintea începerii executării silite, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acest necesită cunoștințe de specialitate .
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă ,art. 717 și urm. Cod de procedură civilă .
Contestatorul intimat nu a formulat întâmpinare .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac potrivit prevederilor art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă ,tribunalul reține următoarele:
Criticile aduse prin contestația la executare introductivă s-au axat în principal pe apărie de fond împotriva titlului executoriu, cu privire la care instanța de fond a arăta cât nu pot forma obiectul unei contestații la executare propriu – zise, și care de altfel nu fac nici obiectul apelului declarat în cauză .
Singurele chestiuni invocate de către contestator circumscrise unei contestații la executare propriu-zise au privit înscrierea eronată în procesul verbal de sechestru a faptului că este vorba de un sechestru imobiliar în fapt sechestrul fiind instituit asupra unui bun mobil, faptul că nu ar fi fost semnat de către contestator procesul verbal de instituire a administratorului de sechestru astfel că acest înscris nu-i este opozabil, ca și a faptului că nu se justifica luarea unor măsuri asigurătorii, întrucât nu au fost soluționate contestațiile pe care le-a formulat în temeiul prevederilor Codului de procedură civilă .
Deși instanța de fond enumeră aceste critici aduse de contract, nu analizează nici una dintre ele, în schimb analizează procesul-verbal de sechestru prin prisma unor aspecte pe care contestatorul nu le-a formulat, contrar prevederilor art. 9 alin.2 Cod de procedură civilă ,potrivi cărora „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”, totodată fiind încălcat și dreptul la apărare al intimatei apelante, care nu a putut să formuleze apărări cu privire la chestiunile pe care instanța de fond le-a apreciat ca esențiale în soluționarea cauzei .
În calea de atac nu s-a critica însă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce fusese investită, astfel că instanța de apel se va pronunța în limitele efectului devolutiv în care a fost sesizată .
În această privință, tribunalul arată că, instanța de fond a reținut în cauză incidența prevederilor art. 152 li.t g din OG nr. 92/2003 făcând abstracție de faptul că deși într-adevăr, în cuprinsul procesului verbal de sechestru este necesară indicarea valorii estimative a bunurilor supuse sechestrului, după aprecierea executorului fiscal, prevederile art. 152 lit. h din același act normativ instituie o excepție, în sensul că evaluarea se va pute face înainte de începerea procedurii de valorificare – în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece aceste necesită cunoștințe de specialitate, în această situați fiind necesar a de face mențiune în acest sens .
Ori în cauză, în procesul verbal de sechestru există inserată o mențiune în sensul art. 152 lit. h din OG nr. 92/2003, astfel că este greșită concluzia la care a ajuns instanța de fond în ceea ce privește existența unei nulități a actului de executare .
În consecință ,tribunalul apreciază ca fondat apelul de sus judecății și în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 și 2 Cod de procedură civilă, dispunând admitere acestora ,va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a contestației la executare formulată de J. J. și menținerea procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6430/_/09.04.2014 și a procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/_/09.04.2014 ( cu mențiunea că în ceea ce privește acest proces verbal s-a reținut caracterul de accesorialitate față de procesul verbal de instituire a sechestrului )
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței civile nr. 4980/19.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M. și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că respinge integral contestația la executare formulată de J. J. și menține procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr._/_/09.04.2014 și procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6430/_/09.04.2014 emise de către DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2016.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./M.M.
Listat/S.D./28.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Sentința nr. 406/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
