Contestaţie la executare. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 860/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 860/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător L. D.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea apelului declarat de contestatorul – apelant S. S., cu domiciliul în Tg M., . nr. 10, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2840/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10 decembrie când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de azi, 18 decembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2840 din 4.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. Ș. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 27.03.2014, intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._ (f.4) și somația nr. 26/_ /_ (f.3), in dosarul de executare nr. 26/_ /_, pentru suma de_ lei, reprezentând sume datorate cu titlu de impozit pe venituri din activități independente, diferențe de impozit anual de regularizat, TVA, contribuții de asigurări sociale de sănătate.
S-a reținut că prin contestația la executare formulată, contestatorul menționează faptul că titlul executoriu a fost emis în baza deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2013, contestată la emitent la data de 26.02.2014 fără a primi un răspuns.
Instanța a constatat că, în fapt, se contestă obligația de plată a acestei sume, astfel că instanța a avut în vedere, raportat la dispozițiile art. 205 și urm. din OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală, faptul că un astfel de motiv nu poate fi analizat pe calea contestației întrucât, astfel, este contestat chiar actul administrativ fiscal, pentru care legea a prevăzut o procedură specială de atac. Potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
S-a mai reținut că potrivit art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, în cadrul procedurii de executare silită îndreptate împotriva actelor de executare silită, debitorul nu poate invoca apărări de fond cu privire la nelegalitatea și netemeinicia titlului de creanță devenit titlul executoriu, dacă pentru acesta legea prevede o cale specială de atac. Art. 110 alin. 3 din același act normativ statuează în sensul că „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, enumerând printre astfel de titluri decizia de impunere (lit. a) si declarația fiscală (lit. b), precum și decizia referitoare la obligații de plată accesorii (lit. c).
În speță, cum a fost emisă la data de 31.12.2013, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ (f.8) pentru suma de_ lei, act administrativ fiscal instanța a reținut că decizia mai sus menționată reprezintă titlu de creanță care, conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, devine titlu executorii la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Aceste acte administrative fiscale, comunicate contestatoarei puteau fi contestate pe calea procedurii prevăzută în dispozițiile art. 205 și urm. din OG 92/2003.
Instanța a avut în vedere totuși faptul că contestatorul nu a neepuizat toate etapele căii de atac speciale prevăzute de C.proc.fisc coroborat cu Legea 554/2004. Astfel, potrivit art. 8 din legea 554/2004 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.” Or, contestatoarea nu a făcut dovada unui astfel de demers. În cadrul acestei proceduri se va verifica dacă aceste obligații au fost stabilite în mod corect în sarcina contestatorului sau nu, instanța investită cu soluționarea contestației la executare neputând să aibă în vedere decât dacă executarea se desfășoară conform procedurilor legale și pentru creanțe certe, lichide și exigibile.
S-a mai reținut cum caracterul datorat sau nedatorat al sumelor, față de existența sau data achitării este o chestiune de legalitate a emiterii deciziilor de calcul si nu poate forma obiectul contestației la executare, ci doar al contestației administrative ce poate fi urmată ulterior de o cale de atac la instanța de contencios administrativ. Cât timp pe calea procedurii speciale nu a fost desființat titlul de creanță ce stă la baza executării nu poate fi pusă în discuție certitudinea creanței, iar cât privește condiția exigibilității creanței se constată că și această este îndeplinită față de dispozițiile art. 111 alin.2 Cod procedură fiscală.
Totodată, s-a reținut că, în mod just a apreciat intimata că odată ce titlul executoriu a fost emis în conformitate cu titlurile de creanță, este conform acestor titluri, reprezentat de deciziile de impunere sus menționate, iar formele de executare au fost îndeplinite potrivit dispozițiilor art. 141 și urm Cod procedură fiscală.
Pe de altă parte, referitor la argumentul contestatorului în legătură cu necunoașterea provenienței, sumelor s-a apreciat că nu are suport real, întrucât contestatorul însuși a învederat faptul că a atacat la emitent decizia la data de 26.02.2014.
În ceea ce privește ilegalitatea compensării prin decizia privind compensarea obligațiilor fiscale (f.103), instanța a observat că și acest argument ține tot de caracterul nedatorat al sumelor, fiind o chestiune de legalitate a emiterii deciziilor de calcul si nu poate forma obiectul contestației la executare, ci doar al contestației administrative ce poate fi urmată ulterior de o cale de atac la instanța de contencios administrativ.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat neîntemeiată contestația la executare și a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul S. Ș. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul arată că titlul executor nr._ a fost contestat la intimată dar nu a primit nici un răspuns.
S-a susținut că prima instanță nu a analizat unele motive și a reținut greșit unele aspecte. Astfel, s-a menționat că din mai 2010 este pensionar și nu desfășoară nici o activitate și prin urmare s-a impus greșit în sarcina sa suma de 1852 lei cu titlu de impozit pe venituri din activitate independentă.
În privința TVA-ului s-a menționat că din sentința nr. 712 din 17.02.2014 rezultă că TVA-ul s-a stabilit în baza documentului referat 5000/26.09.2011 care nu constituie titlu executor iar raportul de inspecție și procesul verbal ce a stat la baza stabilirii TVA-ului nu i s-au comunicat.
Cu privire la Contribuția de asigurări de sănătate în sumă de 757 lei, s-a menționat că deciziile de impunere prin care s-a stabilit suma de 3064 au fost contestate și Tribunalul M. a anulat toate formele de executare prin urmare și debitul accesoriu de 757 lei.
S-a mai menționat că intimata nu a făcut referire la sumele încasate prin poprire sau compensarea unor datorii reciproce.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Intimata a precizat faptul că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică menționându-se că chiar dacă împotriva actului administrativ fiscal, respectiv decizia de calcul accesorii, a fost depusă de către debitor contestație, potrivit prevederilor art. 215, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, introducerea contestației pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, astfel in mod corect s-a demarat executarea silita împotriva contestatorului.
S-a mai menționat referitor la apărările contestatorului privind creanța că prima instanță în mod justificat le-a apreciat ca inadmisibile având în vedere disp. art. 172 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
Urmare a faptului că sumele din actele de executare contestate nu au fost achitate, intimata a considerat că prin acțiunile întreprinse, organul fiscal în mod corect a demarat executarea silită.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 27.03.2014, intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._ și somația nr. 26/_ /_, în dosarul de executare nr. 26/_ /_, pentru suma de_ lei, reprezentând sume datorate cu titlu de impozit pe venituri din activități independente, diferențe de impozit anual de regularizat, TVA, contribuții de asigurări sociale de sănătate, în baza deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2013.
Apelantul contestator a menționat faptul că a atacat decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2013, la data de 26.02.2014 fără a primi un răspuns.
Executarea silită este legală chiar dacă s-a demarat în condițiile existenței unei contestații împotriva titlului executor întrucât potrivit art 215 alin 1 din Codul de procedură fiscală ,, Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.”
Apelantul a mai criticat soluția primei instanțe susținând că în privința TVA-ului acesta s-a stabilit în baza documentului referat 5000/26.09.2011 care nu constituie titlu executor iar raportul de inspecție și procesul verbal ce a stat la baza stabilirii TVA-ului nu i s-au comunicat.
Executarea silită s-a demarat în baza deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2013, ce constituie titlu executor iar legalitatea emiterii acesteia poate fi analizată doar în cadrul contestației formulată împotriva sa având în vedere dispozițiile art. 172 alin.3 din Codul de procedură fiscală care prevăd că ,, Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Cu privire la accesoriile pentru contribuția de asigurări de sănătate în sumă de 757 lei, în cuprinsul deciziei nr. 124/2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_, s-a reținut că deciziile de impunere privind plata CAS cu nr. 6267.1 și 6267.3 din 30.06.2013 - menționate în anexa deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr._/31.12.2013 (f.68 dosar fond)ca fiind la baza sumelor calculate ca accesorii prin această decizie- au fost anulate prin decizia nr.120/2014 a CAS.
Potrivit art.47 alin.2 din Codul de procedură fiscală ,,Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare.”
În consecință, având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul în baza în baza art.480 alin 1 din Codul procedură civilă, va admite apelul formulat de contestatorul S. Ș. împotriva sentinței civile nr.2840 din 4.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, va schimba în parte sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. Ș. în sensul că anulează actele și formele de executare emise pentru suma de 755 lei ce reprezintă dobânzi și penalități calculate pentru debitul de 2050 lei ce reprezintă contribuție CAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul S. Ș., cu domiciliul în Tg M., . nr. 10, jud. M., CNP_, împotriva sentinței civile nr.2840 din 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. Ș. în sensul că anulează actele și formele de executare emise pentru suma de 755 lei ce reprezintă dobânzi și penalități calculate pentru debitul de 2050 lei ce reprezintă contribuție CAS.
Fără cale de atac.
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 18.12.2015.
Președinte, C. S. | Judecător, L. D. | |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. C.S./11.01.2016
Jud. fond: C. T.
Listat: M.V. /12.01.2016
4 exemplare/4 pagini
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 859/2015. Tribunalul MUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 856/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
