Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 891/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILA Nr. 891/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător P. M.
Grefier D. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea ., cu sediul în Tg.M., ., nr.116/18/4, jud. M., CUI nr.RO1200562, împotriva sentinței civile nr. 3272 din data de 25 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3272 pronunțată la data de 25 iunie 2015 în dosar nr._, Judecătoria Tîrgu-M. a respins contestația la executare formulata de către contestatoarea . in contradictoriu cu intimatul ANAF- - DGRFP BRASOV- Administrația Finanțelor Publice Tg. M..
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut incidența prevederilor art. 712 alin. 2 C. Proc. Civ. ( respectiv art. 172 alin. 3 OG nr. 92/2003 modificata), ale art. 141 alin. 2 și art. 205 Cod de procedura fiscala. Din actele dosarului de executare comunicate de intimată a reținut că titlul executoriu nr._/27.08.2014 ( f. 5) care a stat la baza declansarii executarii silite si a emiterii somatiei contestate a fost emis in baza titlului de creanta reprezentat de decizia nr. 1144/15.04.2014 si a doua hotărâri judecatoresti ( f. 37, 38). Titlul de creanta a fost comunicat cu respectarea dispozitiilor art. 44 C. proc. fiscala contestatoarei-contribuabil de vreme ce aceasta a formulat contestatie in contencios administrativ. Atacarea titlului de creanta nu are ca efect suspendarea de drept a executării creantei fiscale respective, lucru care se obtine doar in conditiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, contestatoarea neintelegând să formuleze cerere de suspendare a executării actului administrativ fiscal. Astfel, fata de data comunicării deciziei de impunere, a reținut că in mod corect s-a procedat la emiterea titlului executoriu ( in temeiul art. 110, 111 C. proc. fiscala), fiind respectate dispozitiile legale cu privire la emiterea titlului in baza caruia s-a demarat executarea silita, orice aparari vizând legalitatea si temeinicia titlului de creanta ( de ex. imprejurarea ca suma stabilita nu este datorata pentru ca societatea nu desfasoara activitate) sunt fara relevanta, ele putând fi analizate doar in cadrul procedurii de contencios administrativ. In ceea ce privește a doua critică, instanța a reținut că intimata nu contestă existenta unui lung sir de procese intre părți, din care, o parte din soluțiile pronunțate sunt favorabile contestatoarei, fiind stabilită întoarcerea executării silite pentru sume care depășesc debitul supus urmării silite in prezentul dosar. Cu toate acestea, instanța a apreciat ca pentru a se putea aplica regulile compensării legale sau judecătorești, trebuie stabilit in mod cert si concomitent creanțele reciproce dintre părți, deoarece începând cu anul 2004 in sarcina contestatoarei s-au stabilit succesiv mai multe creanțe fiscale ( si accesorii) din care doar o parte au fost executate si doar cu privire la o parte s-a dispus întoarcerea executării silite. Contestatoarei, care a inteles sa invoce compensarea, ii revenea conformitate cu art. 249 C. proc. civ. sarcina probei in a demonstra balanța relațiilor dintre părți si numai printr-o atitudine unitara ( adică cu privire la toate pretențiile reciproce invocate de-a lungul timpului) si concreta a părților se va stabili daca se impune, respectiv limitele in care ar trebui să se procedeze la o compensare intre părți, in sens contrar existând riscul încălcării regulilor prevăzute de lege in materia compensării.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel contestatoare prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației la executare, respectiv a anulării somației nr. 26/_ /_ din 27.08.2014 și a titlului executoriu nr._ din 27.08.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că se contestă suma aferentă impozitului pe profit în cuantum de 2.406 lei având la bază Decizia de impunere nr. 1144/15.04.2014, în mod real neavând o activitate care să genereze obligații fiscale, actele de executare silită nepermițând a se identifica temeiurile, justificările fiscale și resorturile complete și corecte ale executării silite, fiind încălcate prevederile art. 143-145 C. pr. fiscală, prima instanță netratând aceste aspecte. Hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria A.-I. și Tîrgu S. nu sunt reglementate sub aspectul punerii lor în executare, intimata adoptând o poziție defensivă de emitere a noi decizii de impunere pentru aceleași sume, fragmentând suma identificată, urmărindu-se anihilarea celor două hotărâri judecătorești. S-a mai încălcat un alt înscris emanând de la intimată, respectiv Decizia nr. 278.519 din 15.03.2013 în cadrul căreia s-a recunoscut și acceptat că se impune încetarea executării silite, executată fiind nelegal o sumă ce depășește 1.000.000 lei. Reglarea fișei fiscale se impunea a fi realizată cu începere de la data emiterii actelor de executare silită fiscală anulate cu caracter retroactiv, iar apoi în ordine succesivă până în prezent, fiind evident că sumele urmărite nu sunt certe. Certitudinea sumelor este îndoielnică și în privința cheltuielilor de judecată de 100 lei și 150 lei deoarece au fost prevăzute de hotărâri judecătorești pronunțate în recurs. Decizia nr. 1144/15.04.2014 este contestată în dosarul nr._ al Tribunalului M., impunându-se suspendarea judecății prezentului proces. Mai invocă că prima instanță nu a analizat motivul de nulitate absolută ce poate invoca oricând, constând în nesemnarea actelor de executare silită de conducătorul instituției intimate. Mai invocă dispozițiile adoptate de instanțele din A.-I. în dosarul nr._, deciziile de compensare nu pot căpăta nici un fel de ascendență în raport de hotărârile judecătorești pronunțate și care au tranșat modul în care întoarcerea executării silite de putea produce, instanța din A. I. nesfiindu-se să analizeze realitatea și certitudinea creanței afirmativ urmărite, după cum nu s-a sfiit nici să constate inexistența titlului de creanță, instanța nu este un simplu înregistrator de cereri, aspectele invocate putând fi analizate de către instanță.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că sentința atacată este legală și temeinică, fiind motivată potrivit art. 425 alin. 1 lit. b C. pr. civ. Arată că au fost respectat prevederile art. 141 C. pr. fiscală la emiterea titlului executoriu, invocând și cuprinsul adresei nr._/1621/03.03.2015 a Serviciului Colectare Executare Silită Persoane Juridice și Serviciul Evidență pe Plătitor Persoane Juridice. Prin decizia de impunere nr. 1144/15.04.2014 s-a îndreptat eroarea materială constatată în stingerea accesoriilor aferente impozitului pe profit cu suma de 2.406 lei, aspecte corelate cu punerea în executare a Sentinței civile nr. 114/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu S.. Reglarea evidenței pe plătitor nu poate interveni în mod unilateral în lipsa documentelor contabile care stau la baza efectuării unui punctaj de conformitate între evidența contabilă și evidența pe plătitor, fiind necesară implicarea contestatoarei în acest sens, iar declarațiile fiscale, plățile efectuate și sentințele instanțelor au fost înregistrate în evidența pe plătitor ce a fost pusă la dispoziția reprezentantului legal al societății de fiecare dată când a fost solicitată. În privința sumei de 100 lei arată că reprezintă cheltuieli de judecată stabilite prin hotărâri judecătorești penale. Au fost respectate prevederile legale privitoare la executarea silită.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Corect a reținut prima instanță că executarea silită dedusă judecății a fost derulată cu respectarea prevederilor legale cuprinse în OG nr. 92/2003. Astfel, Tribunalul constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 143-145 din OG nr. 92/2003 invocate de către apelantă, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței executare silit fiind determinat prin raportare la existența titlului de creanță constând în decizia de impunere nr. 1144/15.04.2014 și hotărârile judecătorești menționate.
Aspectele invocate de către apelantă referitoare la rolul instanței de judecată și la îndreptățirea acesteia de a analizata toate apărările de fond formulate, inclusiv cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate de către alte instanțe de judecată din alte județe, nu pot fi reținute de către Tribunal deoarece sunt interzise de către prevederile legale aplicabile. Este vorba despre incidența dispozițiilor art. 172 alin. 3 și art. 205 din OG nr. 92/2003. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac instituite de Codul de procedură penală, iar împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de stabilire a accesoriilor emisă de intimată se poate exercita contestația prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003, acesta fiind cadrul legal în care apelantul își exercită pe deplin dreptul de apărare.
Singura instanță îndreptățită a se pronunța asupra acestei categorii de apărări și critici este instanța de contencios administrativ și fiscal învestită de altfel în cadrul dosarului nr._ .
O altă critică nefondată a apelantei este aceea că în mod greșit prima instanță nu a analizat motivul de nulitate absolută ce poate fi invocat oricând constând în necomunicarea sentințelor penale menționate în cuprinsul titlului executoriu.
Netemeinicia acestei critici este constată de către Tribunal prin prisma prevederilor art. 712 alin. 3 din codul de procedură civilă care impun pentru contestator obligația de a respecta termenul de introducere al contestației în privința tuturor motivelor noi contestație, respectiv invocate ulterior legalei sesizări a instanței.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 C. pr. civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de contestatoarea . împotriva sentinței civile nr. 3272 din data de 25 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea ., cu sediul în Tg.M., ., nr.116/18/4, jud. M., CUI nr.RO1200562, împotriva sentinței civile nr. 3272 din data de 25 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi, 23 decembrie 2015.
Președinte, A. T. | Judecător, P. M. | |
Grefier, D. C. |
Red./Tehnorted.AT/4ex./25.01.2016.
Jud. fond: AL B..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 560/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 707/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
