Contestaţie la executare. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 882/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 882/2015
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea ., având C._, cu sediul procesual ales în S. de M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3072 din data de 16.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 22 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3072/16.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulata de contestatorul ., prin reprezentant legal Primarul Comunei Santana de M. în contradictoriu cu intimata G. C. D..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 281/2008 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea civilă promovată de către intimată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază al acesteia în continuare, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea calității de funcționar public a reclamantei în cadrul Primăriei Comunei S. de M. sau până la modificarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații. Sentința civilă susmenționată a rămas definitivă prin nerecurare.
Potrivit art. 712 alin. 1 din codul de procedură civilă „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe calea contestației la executare motive de fapt sau de drept pe care le-ar putea opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Contestatoarea a invocat în fapt împrejurarea potrivit căreia prin Decizia nr. 1309/2012 emisă de Directorul Camerei de Conturi a Județului M. s-a constatat că prin acordarea drepturilor de mai sus au fost încălcate prevederile art. 1 alin. 2, art. 20 alin. 1 și art. 37 și 38 din Legea 284/2010, dispunându-se suspendarea plății acestor sume.
Referitor la motivele de fapt invocate, prima instanță a apreciat că acestea vizează fondul cauzei și ar repune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă, iar o soluție contrară ar aduce încălcări principiului autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel ., solicitând ca în urma judecării prezentului apel să se dispună admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțate în sensul admiterii contestației la executare formulate și în consecință, anularea încheierii nr. 7770/02.10.2014 a Judecătoriei Tg.-M. pronunțată în dosarul nr._/320/2014 de încuviințare a executării silite, precum și a tuturor actelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 317/2014 ăl B.E.J. C. C..
În dezvoltarea cererii de apel, apelanta a reluat în mod fidel și integral susținerile din acțiunea introductivă, concluzionând că în condițiile în care prin actele îndeplinite în cadrul dosarului execuțional se încearcă punerea în executare a aceleiași hotărâri, în urma încuviințării executării silite a acesteia, având în vedere constatările Camerei de Conturi a județului M. precum și faptul că cererea în instanță vizând anularea acestei decizii a fost respinsă ca nefondată, este obligată a solicita admiterea contestației la executare formulate și în consecință, anularea încheierii nr. 7770/02.10.2014 a Judecătoriei Tg.-M. pronunțată în dosarul nr._/320/2014 de încuviințare a executării silite precum și anularea tuturor actelor de executare silita îndeplinite în dosarul execuțional nr. 317/2014.
A mai arătat apelanta că prin sentința atacată în mod greșit a fost respinsă cererea introductivă, pentru motivele mai sus arătate, astfel cum au fost ele reținute și prin actele emise de Camera de Conturi a Județului M..
Deși legal citat, intimata G. C. D., nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nici nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 466-482 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat:
După cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr. 281/2008 din data de 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea civilă promovată de către intimată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază al acesteia în continuare, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea calității de funcționar public a reclamantei în cadrul Primăriei Comunei S. de M. sau până la modificarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații.
Prin art. 48 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate expres dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, în baza cărora au fost acordate drepturile respective, fiind astfel modificate condițiile legale de acordare a sporului.
Prin urmare, pentru perioada noiembrie 2013 – august 2014 (pentru care s-a declanșat executarea silită), indemnizația de dispozitiv nu mai avea suport legal pentru a fi acordată, în chiar cuprinsul sentinței 281/2008 menționându-se că aceasta se acordă doar „până la modificarea condițiilor legale de acordare”. Așadar, creanța a cărei executare silită s-a solicitat nu mai avea un caracter cert, lichid și exigibil.
Mai mult, în acest sens, prin Decizia 1601/9.12.2010, Curtea Constituțională a decis că obligația angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunțării hotărârii iar după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menționat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.
Potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 din Codul de procedură civilă (în vigoare la data soluționării cererii de încuviințare silită – sept. 2014), instanța respinge cererea de încuviințare atunci când creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Contrar celor reținute de prima instanță, prin intermediul contestației la executare, debitoarea nu invocă motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă împotriva hotărârii. Fără a aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești, contestatoarea invocă în fapt elemente ce împiedică executarea silită, datorită faptului că încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată fără a fi îndeplinite condițiile legale.
Art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă prevede în acest sens că: după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel sunt întemeiate, în temeiul art. 480 și 720 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite prezentul apel, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare formulată de . și a anulării Încheierii de încuviințare a executării silite nr. 770/02.10.2014 al Judecătoriei Tg. M. și a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 317/2014 al B. C. C., conform dispozitivului.
Având în vedere și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanța va obliga pe intimata G. C. D. să plătească apelantei . suma de 289,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de ., având C._, cu sediul procesual ales în S. de M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3072/16.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Târgu M. și în consecință:
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite contestația la executare formulată de . și dispune anularea Încheierii de încuviințare a executării silite nr. 770/02.10.2014 al Judecătoriei Tg. M. și a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 317/2014 al B. C. C..
Obligă pe intimata G. C. D. să plătească apelantei . suma de 189,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/EO/21.01.2016
2 ex.21.01.2016
Judecător fond G. C. U.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 248/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
