Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 114/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă nr. 114
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. L.
Judecător R. I.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă K. P., cu domiciliul în Tg M., ./A, . - reprezentantă legală a minorei O. Maia Li, împotriva rezoluției fără număr sau dată, pronunțată Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul convențional al recurentei, domnul avocat M. H. I., lipsă fiind recurenta K. P., intimatul O. M. și reprezentantul legal al intimatului I. G. al Poliției de Frontieră.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Instanța dă citire încheierii pronunțată în Camera de Consiliu în data de 20 aprilie 2015 prin care s-a admis declarația de abținere formulată de domnul judecător O. E.. De asemenea, pune în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Reprezentantul recurentei, așa cum a arătat expres și în cuprinsul căii de atac, apreciază că această cale de atac este supusă regulilor privind procedura necontencioasă din vechiul cod de procedură civilă în condițiile în care cererea în sine avea un caracter necontencios, respectiv eliberarea transcrierii ședinței de judecată în privința acestei cauze. În aceste condiții, din perspectiva prevederilor 231 apreciază că cererea are o atare natură necontencioasă iar art.337 din vechiul cod de procedură civilă aplicabil prezentului litigiu prevede că soluția dată în primă instanță în cauzele de natură necontencioasă este recursul, motiv pentru care a și formulat recursul.
Instanța, pentru a se pronunța asupra recalificării căii de atac, constată că este necesar a se acvira dosarul nr._ 12 al Judecătoriei Tg. M., sens în care pune în discuție emiterea unei adrese pentru acvirarea dosarului indicat.
Reprezentantul recurentei arată că dosarul este la arhiva Tribunalului M. – Arhiva Civilă, în apel, nefiind motivată încă hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se proceda, prin grija grefierului de ședință, la acvirarea dosarului nr._ 12 al Judecătoriei Tg. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă mandatarul convențional al recurentei, domnul avocat M. H. I., lipsă fiind recurenta K. P., intimatul O. M. și reprezentantul legal al intimatului I. G. al Poliției de Frontieră.
Se constată atașat, pe cale scurtă, dosarul nr._ 12 al Judecătoriei Tg. M. în care a fost emisă rezoluția atacată, dosar care urmează a fi restituit Arhivei Civile a Tribunalului M. după terminarea ședinței de judecată.
Instanța, deliberând asupra recalificării căii de atac, constată că recursul este calea de atac astfel cum s-a declarat, având în vedere în acest sens precizările formulate de recurentă prin avocat privind temeiul de drept ale cererii pe care a formulat-o la prima instanță și înregistrată la data de 22.12.2014, cerere în raport de care s-a emis rezoluția atacată. De asemenea, pune în discuție admisibilitatea căii de atac formulată împotriva rezoluției emise în ceea ce privește cererea înregistrată în data de 22.12.2014.
Reprezentantul recurentei arată că solicitarea de a se elibera o transcriere a înregistrării audio a ședinței de judecată privitor la cele discutate în dosar, reprezintă o cerere necontencioasă care nu stabilește urmărirea unui drept față de o altă persoană. Ca și comparație, apreciază că atât cererile de legalizare, de investire cu formulă executorie, de restituire a cauțiunii prezintă solicitări de aceeași natură ca și prezenta. Potrivit prevederilor vechiului cod de procedură civilă, instanța pronunță o încheiere în privința solicitărilor de această natură, încheiere care poate fi atacată cu recurs. Din punctul său de vedere, faptul că nu s-a dat o încheiere care să fie comunicată și ulterior atacată cu recurs, nu constituie un motiv de inadmisibilitate, este o chestiune mai mult formală. Mai arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, unește cu fondul cauzei aspectul privind admisibilitatea căii de atac, constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra recursului, urmând a se pronunța asupra recursului în situația în care se va constata admisibil recursul.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și schimbarea în întregime a soluției date de prima instanță reprezentând rezoluția de respingere a cererii formulate. A indicat că motivul respingerii solicitării, respectiv acela al inexistenței unei prevederi în vechiul cod de procedură civilă care să permită eliberarea unor astfel de transcrieri, nu constituie un temei suficient pentru a se pronunța o astfel de soluție. Arată că potrivit art.13 alin.3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în forma aflată în vigoare la momentul inițierii litigiului dedus judecății, la cerere, părțile pot primi o copie de pe transcrierea înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului. În momentul punerii în aplicare a noului cod de procedură civilă care nu este aplicabil prezentului litigiu, conținutul acestui articol a fost modificat însă aceea modificare urmărea practic punerea în aplicare a prevederilor cuprinse în noul cod de procedură civilă care nu mai reglementează eliberarea unei transcrieri a ședinței de judecată ci eliberarea unei copii electronice pe un suport CD sau alte suporturi. Acest litigiu este reglementat de vechiul cod de procedură civilă iar art.332 din vechiul Cod de procedură civilă prevede că astfel de cereri de natură necontencioasă se adresează instanței, completului care a soluționat pe fond litigiul. Din dosarul de fond rezultă că s-a pronunțat o hotărâre pe fond care nu a fost atacată, este irevocabilă iar ulterior, recurenta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale în sensul inserării a unei sintagme în cuprinsul dispozitivului, o mențiune privind posibilitatea minorei de a călători în străinătate ”neînsoțită”, acest cuvânt ”neînsoțită” lipsind din dispozitiv. Cerea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă pe motivul că o astfel de solicitare concretă nu a fost formulată niciodată în dosar. S-a susținut că în ședința din data de 05 iunie 2014, recurenta, acordându-i-se cuvântul personal după ce reprezentanta sa convențională a pus concluzii, a solicitat în mod expres acest lucru, de a se pronunța hotărârea sub această formă. Practic singura modalitate de a dovedi faptul că o solicitare de această natură a fost formulată era transcrierea ședinței de judecată întrucât, din păcate, nici în caietul grefierului nu apare aceea solicitare. S-a obținut notele de pe notele grefierului dar nu apare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat împotriva rezoluției din dosarul nr._ 12 prin care s-a respins cererea reclamantei din data de 22.12.2014 de eliberare a transcrierii ședinței de judecată din data de 05.06.2014 constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2014 reclamanta K. P. a solicitat eliberarea transcrierii ședinței de judecată de la termenul din 05.06.2014 al dosarului_ 12.
Prin rezoluția consemnată pe chiar cererea formulată, judecătorul cauzei a dispus respingerea cererii conform dispozițiilor aplicabile Cod procedură civilă care nu prevăd posibilitatea transcrierii ședințelor de judecată.
Împotriva acestei rezoluții a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea rezoluției fără număr sau dată pronunțată în dosarul_ 12 al Judecătoriei Tîrgu-M., aplicată pe cererea formulată de către recurentă, înregistrată la data de 22.12.2014, în sensul admiterii cererii de eliberare a unei transcrieri a ședinței de judecată din data de 05.06.2014 a completului C13, în privința cauzei ce face obiectul acestui dosar.
În motivarea cererii de recurs recurenta arată că a formulat cererea pentru eliberarea transcrierii ședinței de judecată deoarece la data de 24.11.2014 a depus o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 3932/25.09.2014 pronunțată în dosarul_ 12 al Judecătoriei Tîrgu-M. în sensul includerii și a sintagmei „ori neînsoțită” în alineatul 7 al dispozitivului. Prin încheierea criticată prima instanță a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată având în vedere faptul că o astfel de solicitare nu a fost formulată în fața primei instanțe, aspect contestat de recurenta din prezenta cauză care arată că la termenul din 05.06.2014 a solicitat personal ca minora să aibă dreptul de a părăsi teritoriul țării atât însoțită de mamă sau de o altă persoană cât și neînsoțită, cerere ce a fost pusă în discuția părților, aspect ce rezultă din transcriptul înregistrării audio a ședinței de judecată.
Privitor la admisibilitatea căii de atac pendinte, recurenta arată că față de natura cererii formulate solicitarea sa este supusă procedurii necontencioase reglementate de art. 331 și următoarele Cod procedură civilă, cerere ce presupune mijlocirea instanței fără a urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, care se adresează completului de judecată investit cu soluționarea cauzei, astfel că este admisibilă calea de atac față de prevederile art. 336 Cod procedură civilă iar recurenta este în imposibilitate fizică de a indica numărul și data hotărârii recurate, rezoluția nepurtând un număr sau o dată fiind aplicată olograf pe cererea formulată de recurentă.
Privitor la motivele de recurs, recurenta invocă dispozițiile art. 54 alin. 1 lit. h Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești art. 13 alin. 3 Legea 304/2004 și art. 3 Cod procedură civilă, precum și principiul general conform căruia ceea ce nu este interzis este permis iar obținerea unei transcrieri a înregistrării audio a ședinței constituie un component important al dreptului la un proces echitabil, recurenta având nevoie de transcrierea solicitată pentru a-și dovedi susținerile privitoare la cele discutate în ședința de judecată de la acel termen, chestiuni hotărâtoare și deosebit de relevante, de care depinde soluția ce se va da în privința apelului declarat de recurentă împotriva încheierii din 04.12.2014 pronunțată în dosarul_ 12 al Judecătoriei Tîrgu-M..
Intimatul I. G. al Poliției de Frontieră a depus la data de 24 martie 2015 întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de cererea recurentei, excepție pe care o motivează arătând că prin recursul decalrat recurenta se îndreaptă împotriva însăși instanței de judecată, solicitând modificarea rezoluției atacate, intimatul neavând calitatea de subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la fondul cauzei intimatul invocă dispozițiile art. 30 alin. 1, 3 și 5 Legea 248/2005 și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței, recurenta a depus la dosarul cauzei chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei (f. 12).
La termenul din 14 mai 2015 instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac formulată împotriva rezoluției emise în ceea ce privește cererea înregistrată la data de 22.12.2014, excepție ce a fost unită cu fondul la același termen de judecată.
Analizând aspectul admisibilității căii de atac cu prioritate, tribunalul apreciază că în cauză calea de atac este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 255 Cod procedură civilă hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc "sentințe", iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii", toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății se numesc "încheieri".
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Potrivit dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești eliberarea de certificatelor și copiilor de pe acte, la fel ca și cererea de eliberare a transcrierii înregistrării audio a ședinței de judecată reprezintă o activitate administrativă ce nu implică exercițiul autorității judecătorești, astfel că modul de soluționare a unor astfel de cereri nu este supus căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Căile de atac prevăzute de normele procesuale reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părțile interesate sau procurorul au posibilitatea de a solicita și obține desființarea hotărârilor judecătorești nelegale sau netemeinice și reprezintă un remediu posibil și necesar față de erorile judiciare care se pot săvârși, așa încât dezînvestirea instanței care a pronunțat hotărârea nu semnifică și încheierea procesului, prin exercitarea căii de atac, partea nu urmărește atât anularea hotărârii, cât, mai ales, obținerea unei noi hotărâri, cu desăvârșită eficacitate și efectivitate, repunând în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate.
Din perspectiva întinderii efectelor pe care le declanșează și le dezvoltă, căile de atac pot readuce în discuție lucrul judecat în întregul lui, în fapt și în drept, prin caracterul lor devolutiv, sau pot redeclanșa doar analiza parțială a hotărârii înzestrate cu această calitate încă de la pronunțarea ei.
Față de aceste caracteristici ale căilor de atac în general, recursul fiind una dintre căile de atac prevăzute de lege, după cum anterior s-a arătat, reținem că în cauză rezoluția judecătorului cauzei în soluționarea unei cereri ce nu vizează statuarea asupra unui drept al unei părți ci o operațiune administrativă, precum este cea de eliberarea a unor certificate sau copii ale actelor din dosar, nu este susceptibilă a fi atacată cu vreuna dintre căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Astfel, reținem că în cauză recursul declarat de reclamanta K. P. împotriva rezoluției prin care a fost soluționată cererea de eliberare a unei transcrieri a ședinței de judecată este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
Faptul că recurenta urmează să folosească înscrisul a cărui eliberare a solicitat-o într-un proces aflat pe rolul instanțelor nu conferă cererii sale un caracter procesual fie el și necontencios, pentru a justifica admisibilitatea căii de atac promovate, întrucât mijloacele de probă în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată sunt cele prevăzute de lege iar obținerea și administrarea probelor în cadrul unui proces civil este de asemenea prevăzută de Codul de procedură civilă, condiții în care recurenta, deși susține că în cazul refuzului de a i se elibera transcrierea solicitat este lipsită de posibilitatea de a-și proba susținerile făcute într-o cauză aflată pe rolul instanței, are mijloacele necesare de a-și proba aceste susțineri cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste motive, tribunalul urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta K. P., cu domiciliul în Tg M., ./A, . împotriva rezoluției din dosarul nr._ 12 prin care s-a respins cererea reclamantei din data de 22.12.2014 de eliberare a transcrierii ședinței de judecată din data de 05.06.2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | Judecător, R. I. |
Grefier, A. E. C. |
Red.M.L./Dact. ML
Tehnored.A.E.C.
2 ex./07.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
