Pensie întreţinere. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 282/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul B. E. M. (cu domiciliul în comuna Vânători, ., județul M. și CNP_), împotriva sentinței civile nr. 114 din data de 23 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 5 mai 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 12 mai 2015, respectiv 19 mai 2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 114 din data de 23 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 114 din 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Sighișoara s-a admis cererea formulată de reclamanta B. M. D. asistată de mama sa S. M. în contradictoriu cu pârâtul B. E. M. și pe cale de consecință s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere stabilite în sarcina pârâtului de la 150 lei lunar la 168 lei lunar la care se adaugă suma de 170 de euro echivalentul în lei la data plății, începând cu data de 28 noiembrie 2014 și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 743 din 25.10.2012 pronunțată în dosarul nr. 743/2012 de către Judecătoria Sighișoara s-a declarat desfăcută prin acordul soților căsătoria dintre numita S. M. și pârâtul B. E. M., consfințindu-se înțelegerea intervenită între cei doi de exercitare a autorității părintești cu privire la minora B. M. D. de către ambii părinți și de stabilire a locuinței minorei la mamă, cu obligarea la plată a pârâtului a pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar până la majoratul minorei.
Prima instanță constată că, la momentul pronunțării sentinței de divorț și a obligării acestuia la plata pensiei de întreținere în cuantum de 150 lei pârâtul nu realiza venituri de muncă, neavând un loc de muncă stabil, după cum acesta a susținut prin întâmpinare, în prezent fiind angajat la . Sighișoara, cu contract de muncă, având meseria de șofer autocamioane /mașini de mare tonaj, după cum reiese din adeverința de la fila 15 schimbându-se și împrejurările privitoare la minora în favoarea căreia pârâtul presta întreținere, acesta fiind în prezent elevă în clasa a XI-a, astfel încât în cauză art. 403 din cod civil are aplicabilitate.
A reținut prima instanță că pârâtul realizează venituri din muncă ce constau din salariul încasat în lei și diurna de deplasare în euro pentru deplasările în străinătate, prima instanță apreciind că nu se poate vorbi despre faptul că nu sunt permanente aceste diurne, sau că aceste diurne nu pot exista, având în vedere faptul că pârâtul a efectuat delegații în străinătate în fiecare lună de când acesta este angajat la ., respectiv din 14.02.2014. Deși societatea angajatoare a răspuns instanței faptul că nu se poate comunica un plan de activitate al angajatului pentru anul 2015, având în vedere că atât pârâtul cât și oricare alt angajat poate demisiona, se poate îmbolnăvi, poate fi dat afară pentru abateri disciplinare, poate avea concediu fără plată, etc., instanța constată că nu se poate ține seama de un asemenea răspuns pentru a se afirma că nu se știe dacă pârâtul va mai efectua sau nu curse în străinătate, întrucât dacă s-ar ține cont de o asemenea posibilitate, instanțele judecătorești ar fi în imposibilitatea de a stabili o pensie de întreținere în raport de veniturile pe care o parte le obține la o societate angajatoare, dat fiind caracterul aleatoriu al oricărui contract de muncă având în vedere premisele expuse de societatea la care pârâtul lucrează. Pe cale de consecință, având în vedere faptul că în toate lunile de la angajare pârâtul a desfășurat în baza contractului de muncă încheiat cu . Sighișoara delegații în străinătate, ținând cont de prevederile art. 55 alin 1 din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora sunt considerate venituri din salariu toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, prima instanță constată că diurna obținută de către pârât reprezintă un venit salarial în sensul articolului menționat, iar din coroborarea art. 527 alin. 2 Cod civil cu dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, rezultă în mod cert că această diurnă trebuie luată în considerare ca venit la stabilirea pensiei de întreținere. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că diurna reprezintă suma zilnică acordată în euro în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale și a transportului în interiorul localității în care angajatul își desfășoară activitatea, pe parcursul deplasării, prima instanță constată că prin încasarea acestei diurne pe timpul deplasării în străinătate pârâtul poate să economisească alte sume din celelalte venituri, sume ce ar fi destinate consumului zilnic de hrană, în virtutea contractului încheiat acesta având oricum obligația de a efectua aceste curse, astfel încât dacă această diurnă nu i-ar fi fost acordată el s-ar fi aflat în situația în care ar fi trebuit să își procure hrana din salariul în lei pe care îl încasează în baza contractului.
Având în vedere veniturile salariale nete în lei obținute de către reclamant pe ultimele 6 luni (iunie-noiembrie), prima instanță constată că media lunară a acestor venituri este de 674 lei iar veniturile obținute de către pârât în euro, ținând cont de considerentele expuse anterior legate de faptul că dacă pârâtul s-ar fi întors din delegație în lunile iunie și august acesta ar fi obținut venituri în euro și în aceste luni, însă dată fiind durata delegațiilor în lunile respective acesta s-a întors abia în iulie, respectiv august, astfel încât a obținut diurna în aceste luni cu toate că el a fost plecat în delegații în toate lunile, pentru a calcula media lunară a veniturilor obținute în euro prima instanță a ținut cont de suma tuturor veniturilor obținute în euro de la data angajării raportată la toate lunile de când este angajat pârâtul, obținându-se astfel un venit mediu lunar de 877 euro pe lună.
Pensia de întreținere este datorată pentru un copil până la o pătrime din venitul lunar net al debitorului, în cazul de față până la suma de 168 lei, respectiv 219 euro, însă ținându-se seama și de nevoia celui care o cere. Reclamanta B. M. D. are vârsta de 17 ani, fiind elevă la liceu în clasa a XI-a, astfel încât în analiza nevoilor sale trebuie să se țină cont pe lângă nevoile de hrană, îmbrăcăminte și altele necesare creșterii sale și de nevoile sale privind educarea și pregătirea sa pentru un viitor profesional. Cu toate acestea prima instanță a ținut cont de faptul că, potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, de unde reiese că această obligație nu aparține doar pârâtului, ci și mamei reclamantei, aceasta urmând a presta întreținerea în natură, dat fiind faptul că minora locuiește cu aceasta.
Astfel, prima instanță apreciază că obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere lunară în favoarea minorei în cuantum de 168 lei, la care se va adăuga cu același titlu suma de 170 euro lunar, este de natură a satisface nevoile reclamantei, putându-i-se asigura cele de trebuință creșterii, educării și formării sale necesare viitorului oricărui copil.
În ceea ce privește data de la care se va datora pensie de întreținere, aceasta este reprezentată de 28.11.2014, data pe care anterior repunerii pe rol instanța o stabilise ca fiind data pronunțării, după cum reclamanta a solicitat ca pensia să fie datorată de la această dată, dat fiind faptul că pârâtul achitase pensia de întreținere până la data respectivă. Cu toate acestea instanța constată că începând cu data de 28.11.2014 pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației sale până în prezent. Astfel, ținând cont de faptul că obligația de întreținere există permanent, părintele fiind obligat a presta întreținere copilului zi de zi, în cazul părintelui care nu o poate presta în natură aceasta urmând a fi prestată prin plata unei sume de bani, prima instanță a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere începând cu data de 28.11. 2014 - dată până la care acesta și-a îndeplinit obligația de întreținere - și până la majoratul minorei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul B. E. M. solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei, schimbarea parțială a sentinței civile atacate în sensul menținerii sumei de 168 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere stabilită de Judecătoria Sighișoara, de la data pronunțării hotărârii, 23.01.2015 și nu de la data de 28.11.2014 și înlăturarea sumei de 170 de euro lunar echivalent în lei la data plății începând de la data de 28.11.2014 și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni, stabilită de Judecătoria Sighișoara în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 114/2015, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că diurna și cheltuielile cu masa salariaților pe durata detașării și delegării nu vor intra în baza de clacul al impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale dacă nu depășesc limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a guvernului astfel că diurnele reprezentând cheltuieli efectuate cu deplasarea în străinătate în interes de serviciu, nu reprezintă venituri pentru munca desfășurată pentru societatea angajatoare, ci sunt cele necesare desfășurării obiective a atribuțiilor de serviciu, aspect față de care prima instanță în mod eronat a avut în vedere sumele obținute cu acest titlu de pârât ca fiind baza de calcul alături de veniturile nete obținute lunar pentru stabilirea întreținerii minorului.
Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei (f. 7, 8).
La data de 30 martie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și păstrarea hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării intimata arată că în cazul obligației de întreținere se stabilește în raport cu totalitatea mijloacelor debitorului, jurisprudența stabilind în mod constant că întinderea întreținerii trebuie stabilită ținând cont de toate veniturile debitorului care au caracter de continuitate, sumele avute în vedere fiind și în cazul de față venituri cu caracter permanent și nu întâmplător.
La data de 07 aprilie 2015 apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care reiterează susținerea din declarația de apel cu privire la diurnele pe care le încasează, menționând că acestea au o destinație specială și nu pot fi luate în considerare la stabilirea pensiei de întreținere, reprezentând cheltuieli efectuate cu deplasarea în străinătate în interes de serviciu deci nu reprezintă venituri pentru munca desfășurată pentru societatea angajatoare ci sunt cele necesare desfășurării efective a atribuțiilor de serviciu.
La dosar au mai fost depuse extras de cont al apelantului, și jurisprudență.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâtul B. E. M. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat normele legale incidente și probele administrate este și el ferit de critici. Judecătoria a utilizat în mod eficient probele administrate și le-a dat interpretarea potrivită circumstanțelor concrete ale cauzei astfel că Tribunalul își însușește în totalitate considerentele hotărârii atacate.
Apelantul și-a îndreptat criticile în principal către contestarea sumelor reprezentând diurnă pentru deplasarea în străinătate ca făcând parte din categoria veniturilor ce pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere a intimatei reclamante.
Sub acest aspect remarcăm că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, fiind ferită de critici, iar interpretarea dată de apelant dispozițiilor legale este făcută pro causa și total lipsită de pertinență. Potrivit dispozițiilor art.529 alin.2 Cod civil, nu se face nici o rezervă cu privire la veniturile părintelui care urmează a fi obligat la plata pensiei de întreținere pentru copiii săi, astfel încât, la calcularea pensiei de întreținere ce se stabilește de instanță trebuie luate în considerare toate veniturile care au caracter de continuitate, adică nu numai retribuția propriu-zisă, ci și sporul de vechime, indemnizația de conducere sau alt venit permanent. Sumele reprezentând diurna pentru deplasarea în străinătate se acordă angajaților care desfășoară activitate în afara țării, având deci caracter permanent, față de conținutul contractului de muncă, în speță apelantul pârât fiind șofer, astfel că în mod constant realizează activitate, fiind plecat din țară, iar din actele dosarului rezultă că acesta în mod constant realizează curse în afara țării, iar nu întâmplător. Mai mult, chiar dacă reprezintă echivalentul hranei și cazării pentru perioadele cât este plecat din țară, nu există motive pentru a nu fi considerate și aceste sume ca având caracter stabil, în condițiile în care oricărui debitor al obligației de întreținere ce nu face parte din aceeași categorie ca și apelantul pârât, i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat, în raport cu toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.
De asemenea, judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 529 din Codul civil, stabilind pensia de întreținere sub plafonul maximal prevăzut de lege, respectiv o pătrime din venitul mediu lunar al apelantului pârât, aprecierile primei instanțe cu privire la cuantificarea sumei stabilite cu titlu de pensie de întreținere din veniturile în euro realizate de apelantul pârât fiind de asemenea legale și temeinice.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, coroborat și cu argumentele înfățișate de prima instanță în motivarea soluției date, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârâtul B. E. M., împotriva sentinței civile nr. 114 din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Constatând culpa procesuală a apelantului, dispune obligarea acestuia la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat potrivit chitanței depuse la dosarul cauzei, pentru suma de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul B. E. M. (cu domiciliul în comuna Vânători, ., județul M. și CNP_), împotriva sentinței civile nr. 114 din data de 23 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Obligă apelantul B. E. M. la plata către intimata B. M. D., prin reprezentant legal S. M., a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 19 mai 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 26 Mai 2015
Red. ML/Dact. ML
2 ex. /09.06.2015
Judecător fond: A. D.
| ← Cerere necontencioasa. Sentința nr. 922/2015. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
