Grăniţuire. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 164/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 164/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. A.-B.
Judecător V. S.
Judecător P. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul Zichișan V., cu domiciliul în loc. Luduș, ., jud. M., având CNP_, împotriva Sentinței civile nr. 719/2014, pronunțată de Judecătoria Luduș, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 25 iunie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 2 iulie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul Zichișan V., în contradictoriu cu pârâții B. N., B. M., C. N., și C. M., având ca obiect „grănițuire”.
Reclamantul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, în favoarea pârâților B. N. și B. M. și în cuantum de 700 lei, în favoarea pârâților C. N. și C. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, referitor la petitul privind stabilirea liniei de hotar între terenul reclamantului și terenurile subsemnaților, că acestea au fost delimitate cu ocazia punerii în executare a S.civ. nr.6869/1999 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dos. nr.2224/1998 prin procesul-verbal din 30.04.2010 întocmit de B. H. E..
Sentința civilă mai sus invocată a avut ca obiect sistarea indiviziunii terenului înscris în CF 2164 Luduș, prin formarea CF 2164/1 Luduș pentru . 772/7/12/2 în suprafață de 1188 mp, proprietari D. I. și D. Letiția, în prezent proprietatea pârâților C. și ieșirea din indiviziune a terenurilor înscrise în CF 2165 prin formarea CF 2165/1 cu . 1/2 în suprafață de 1097 mp, proprietari pârâții B..
Titlul în baza căruia s-a înscris dreptul nostru de proprietate în CF 2164/1 și 2165/1 îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare prin care soții D. au vândut pârâților C. terenul în suprafață de 1188 mp, iar pentru pârâții B., terenul a fost înscris în baza Ordinului Prefectului nr.54/1996 și a contractului de vânzare-cumpărare din 30.11.1991. Ulterior, pentru suprafața de 400 mp din terenul cumpărat li s-a constituit dreptul de proprietate prin TP nr._/1994.
Terenurile astfel delimitate, au fost îngrădite cu garduri respectându-se linia de separație a terenurilor indicată de expertul topo care a fost prezent la executarea Sentinței civile.
Prin interogatoriu, reclamantul a recunoscut că în anul 1992, după decesul tatălui său, s-a mutat în imobilul de la nr.67, că la acea dată terenurile erau delimitate cu garduri, de la stradă până la jumătatea lungimii lor spre pârâul Ludusel.
După punerea în executare a S.civ.6869/1999, gardurile existente s-au păstrat și s-a continuat construirea acestora pe toată lungimea cu respectarea măsurătorilor efectuate de expert.
De la acea dată și până în prezent, pârâții nu au mutat gardurile, dar cu toate acestea, reclamantul susține că i-au ocupat fâșii din terenul aferent imobilului situat pe ..67.
Nici prin expertiza topo dispusă și efectuată în cauză de ing. P. A., nu s-a constatat că, pârâții i-ar fi încălcat proprietatea reclamantului prin mutarea gardurilor spre interiorul proprietății acestuia.
Totodată, expertul a precizat că datele din CF nr.2165, nr. 2164 și 703 nu corespund cu măsurătorile din teren, deoarece antecesorul reclamantului a făcut în timpul vieții mai multe înstrăinări la vedere din terenul său intravilan, iar baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 1200 mp, teren care se identifică cu o parte din terenul pe care-l deține în intravilan.
Din măsurătorile efectuate de expertul topo s-au constatat diferențe, în minus, față de suprafețele înscrise în CF și în cazul terenurilor proprietatea pârâților, prin urmare, nici aceștia nu dețin efectiv întreaga suprafață de teren menționată în cărțile funciare.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat, în raport de probele administrate în cauză, că limitele terenurilor sunt corect delimitate, așa cum au fost stabilite cu ocazia punerii în executare a S.civ. nr.6869/1999, limite care nu au fost modificate niciodată, ele existând în forma actuală la data achiziționării terenurilor.
S-a apreciat că nici petitul privind revendicarea de la pârâți a terenului în suprafață de 847 mp nu a fost dovedită cu probele administrate în cauză, astfel încât și acest petit a fost respins.
Celelalte trei petite privind demolarea gardurilor, obligarea subsemnaților la suportarea costurilor edificării de noi garduri și la daune cominatorii fiind accesorii la petitele principale, urmează soarta acestora, astfel încât au fost respinse.
Instanța a mai dispus obligarea reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, în favoarea pârâților B. N. și B. M. și la 700 lei, cu același titlu în favoarea pârâților C. N. și C. M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Zichișan V. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii liniei de hotar care desparte proprietatea reclamantului - imobil situat în Luduș, ., județul M., înscris în CF nr. 2164 Luduș, nr. top. 772/7/12/1, în suprafață de 2845 mp - de proprietatea pârâților de rând 1, la Nord - imobil situat în Luduș, .. 67/A, județul M., înscris în CF nr. 2165 Luduș, nr. top 772/7/11/2 - și de proprietatea pârâților de rând 2 la Sud - imobil situat în Luduș, .. 65, județul M., înscris în CF 2164 Luduș, nr. top. 772/7/12/2; ca urmare a stabilirii liniei de hotar, să oblige pârâții la respectarea dreptului de proprietate și posesie al reclamantului asupra terenului, întrucât au ocupat abuziv fâșii din terenul reclamantului, atât în partea de Nord, cât și în partea de Sud, în total suprafața de 847 mp; să oblige pârâții de rând 1 și 2 la demolarea gardurilor ridicate fără consimțământul reclamantului, fără autorizație, pe terenul reclamantului, iar în caz de refuz, reclamantul să fie îndrituit la demolarea acestuia, pe cheltuiala pârâților; să oblige pârâții la suportarea a ½ din costurile edificării unor garduri despărțitoare dintre terenuri, în urma stabilirii liniei de hotar; să oblige pârâții la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii judecătorești, până la executarea obligațiilor solicitate.
Intimații au formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 14.05.2015 solicitând în principal recalificarea căii de atac, din apel în recurs; constatarea tardivității recursului; pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 26.05.2015 calea de atac a fost recalificată din apel în recurs pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen de judecată.
La termenul de judecată din data de 25.06.2015 instanța de recurs a pus în discuție excepția tardivității invocată prin încheiere, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Asupra acestei excepții, se rețin următoarele:
Litigiul pendinte a debutat la data de 06.08.2012, dată la care cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Zichișan V., în contradictoriu cu pârâții B. N., B. M., C. N., și C. M. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș, sub nr._ .
Din punct de vedre al normelor de procedură civilă aplicabile litigiului, la momentul înregistrării acțiunii erau în vigoare prevederile Codului de procedură civilă din 1865.
Pe parcursul derulării litigiului în fața prime instanțe a intrat în vigoare Noul Cod de procedură civilă; potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”, potrivit al.2 „procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.2.
În raport de aceste norme tranzitorii este evident că litigiul pendinte a fost și rămâne guvernat în continuare, din punct de vedere al normelor de drept procesual aplicabile, de Vechiul Cod de procedură civilă, sub toate aspectele, implicit în privința termenului de exercitare a căilor de atac.
Astfel, potrivit art.301 „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Se constată că dintr-o eroare a primei instanțe aceasta a indicat termenul de exercitare a căii de atac ca fiind de 30 de zile de la comunicare, însă această eroare nu este de natură a modifica în vreun fel prevederea legală anterior invocată, cu caracter imperativ, având în vedere că ne aflăm în prezența unui termen legal și nu a unui termen judecătoresc, stabilit de instanță pe parcursul procesului.
Sancțiunea ce intervine în caz de nerespectare a unui termen legal este decăderea, deoarece potrivit prevederilor art. 103 al 1 din V. Cod de procedură civilă „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
În combaterea excepției invocate de intimați recurentul a arătat în esență că în ceea ce îl privește, termenul de exercitare a căii de atac nu a început să curgă, deoarece comunicarea hotărârii s-a realizat la sediul profesional al avocatului care l-a reprezentat pe parcursul derulării litigiului.
În privința reprezentantului său legal, a arătat reclamantul că, de comun acord, contractul de asistență juridică a fost desființat anterior pronunțării hotărârii atacate, conform înscrisului existent la f.160 din dosarul de fond, astfel încât comunicarea hotărârii nu a fost realizată în mod legal la sediul profesional al avocatului.
În considerarea acestor apărări instanța constată că într-adevăr susținerile reclamantului referitoare la comunicarea hotărârii în modalitatea invocată de reclamant, sunt reale.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare de la f.199 din dosarul cauzei hotărârea a fost comunicată reclamantului Zichișan V. la sediul cabinetului avocațial, la data de 05.02.2015.
Această modalitate de comunicare a avut în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul și-a ales domiciliul procesual la sediul cabinetului avocațial situat în Luduș, ./2 jud. M..
Reține tribunalul că potrivit art.93 V. Cod de procedură civilă „în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții”.
Potrivit art.98 V. Cod de procedură civilă „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.”
Deși apărările recurentului se referă la încetarea contractului de asistență juridică tribunalul apreciază că această chestiune este distinctă și se impune a fi analizată separat de cea a alegerii de domiciliu, prin prisma efectelor și reglementărilor diferite.
Încetarea raporturilor contractuale dintre avocat și clientul său nu interferează în nici un fel, cu domiciliul procesual pe care partea a înțeles să și-l aleagă la sediul avocatului său, iar încetarea contractului nu produce efecte asupra alegerii de domiciliu în lipsa unor mențiuni exprese în acest sens.
În condițiile în care reclamantul nu a înțeles să aducă la cunoștința instanței și a părții adverse schimbarea de domiciliu, în condițiile art.98 V. Cod de procedură civilă, apărările sale referitoare la modalitatea de comunicare a hotărârii nu vor fi primite, iar comunicarea realizată la domiciliul procesuale ales va fi apreciată ca valabilă.
De altfel, reclamantul însuși, în cuprinsul considerentelor apelului declarat arată că: „sentința apelată ne-a fost comunicată poștal la data de 05.02.2014,așa cum rezultă din fila de comunicare pe care o anexăm în copie”.
Astfel, în condițiile în care reclamantul însuși recunoaște în mod expres primirea comunicării la data de 05.02.2014, apărările sale la nevalabilitatea comunicării nu pot fi primite nici pentru aceste considerente.
Constatând că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data 05.02.2014, iar calea de atac a fost înregistrată la data de 06.03.2015, fiind depusă la oficiul poștal în data de 03.03.2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile, tribunalul constată că apelul a fost declarat cu depășirea termenului legal, motiv pentru care excepția tardivității apare ca întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința recursului declarat ca tardiv.
Reținând incidența în cauză a prevederilor art.274 V. Cod de procedură civilă, tribunalul va obliga recurentul Zichișan V. la plata cheltuielilor de judecată din recurs astfel: în favoarea intimaților B. N. și B. M. va plăti suma de 500 lei iar în favoarea intimaților C. N. și C. M. va plăti suma de 500 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimații B. N., cu domiciliul în loc. Luduș, ., jud. M., B. M., cu domiciliul în loc. Luduș, ., jud. M., C. N. cu domiciliul în loc. Luduș, ./A, jud. M. și C. M. cu domiciliul în loc. Luduș, ./A, jud. M..
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul Zichișan V. cu domiciliul în loc. Luduș, ., jud. M., având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 719 din 07.11.2014, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .
Obligă recurentul Zichișan V. la plata cheltuielilor de judecată din recurs astfel: în favoarea intimaților B. N. și B. M. va plăti suma de 500 lei iar în favoarea intimaților C. N. și C. M. va plăti suma de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2015.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, V. S. | Judecător, P. M. |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 02 Iulie 2015
Redactat/tehnoredactat/A.A.B./03.07.2015
Listat C.M.P./07.07.2015/2 exemplare
Judecator fond A.-C. H.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
