Contestaţie la executare. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 280/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/2015
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. B.
Grefier: C. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5076 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ /2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2015, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 aprilie 2015, apoi pentru data de 07 mai 2015 și respectiv 14 mai 2015, încheierile menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5076 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ /2013, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea O. D. I., în contradictoriu cu intimata Ministerul Finantelor Publice - AJFP M. și pe cale de consecință, s-a dispus anularea Somației nr 26/_ /_ si a Titlului executoriu nr._, emise de intimată in dosarul execuțional nr._/26/_ /_. S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contributii de asigurări sociale de sănătate, precum si obligatiile de plata cu titlu de contributii de asigurări sociale pentru anul 2014 - fila 34 din dosar, emisa la data de 07.03.2014, s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligatia de plata privind CASS, cu termen de plata la data de 25.03.2014, in cuantum de 141 lei.
Potrivit chitanței aflata la fila 40 din dosar, la data de 21.03.2014, contestatoarea achita aceasta contributie la sănătate în cuantumul specificat.
În baza Deciziei de impunere, la data de 29.04.2014 intimata emite somația si Titlul executoriu pentru aceeași suma de 141 lei, care sunt contestate in prezenta cauza.
La solicitarea expresa a instanței, de a preciza intimata daca plata făcută de contestatoare reprezintă obligatia înscrisă in Titlul executoriu si in somatia amintita, sau reprezintă o alta plata, caz in care sa se expliciteze ce anume datorii s-au stins prin aceasta plata, intimata, prin răspunsul aflat la fila 43 din dosar, precizează ca prin plata efectuata s-au stins obligații mai vechi ale contestatoarei, fără a menționa care sunt acestea.
În continuare, intimata a arătat ca suma plătită de intimata a stins in parte obligații de plata aferente anilor 2012 si 2013 si această imputație a plății se datorează faptului că, la data de 03.01.2014, CAS M. a efectuat „o corectie cu privire la contributia de asigurări de sănătate datorata de către contestatoare, corecție din care au rezultat obligații de plata in plus, față de obligatiile initiale, cu termene de plata 20.07, 30.11, 21.12, pentru anul 2012 și 25.03, 22.04, 20.06, 25.09, 20.12, pentru anul 2013.”
Cu privire la somația nr._/30.05.2014 si titlul executoriu nr._/30.05.2014, arata intimata ca acestea au fost emise in baza deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2013, emisa ca urmare a neplății la termen a obligațiilor fiscale. De menționat ca aceasta decizie nu a fost depusa la dosar, deși instanța a solicitat expres întreg dosarul execuțional al contestatoarei.
Analizând actele de executare descrise mai sus, instanța de fond a constatat ca susținerile intimatei sunt, atât nedovedite, cât si confuze, aceasta emițând acte contradictorii si necunoscând cu exactitate unde anume ajung banii contribuabililor si ce anume obligații se sting prin plata voluntara făcută de aceștia.
Astfel, se observa ca Somația nr. 26/_ /_, a fost emisa in baza Titlului executoriu nr._/29.04.2014 (fila 31); Titlul executoriu nr._/29.04.2014 a fost emis in baza Doc._/07.03.2014, iar in cadrul acestuia se menționează că termenul legal de plata este 25.03.2014 (fila 32); Doc._/07.03.2014, este de fapt Decizia de impunere pentru anul 2014, nr._/07.03.2014, unde se arata ca suma de 141 lei, cu termen de plata la data de 25.03.2014 reprezintă plata CASS (fila 34).
La fila 40 este depusa chitanța pentru suma de 141 lei achitata de contestatoare, unde se menționează ca plata reprezintă contribuție la sănătate in cuantumul specificat.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de intimată, ce reprezintă dosarul execuțional in baza căruia a fost emis titlul executoriu atacat, nu rezulta o alta proveniență sau mod de calcul sau o alta perioada pentru care a fost calculata suma de 141 lei, decât cea expusa anterior, si anume, ca fiind contributie de asigurări de sănătate aferente trim. I 2014 si achitate in consecință, de contestatoare.
Pentru această obligație fiscala a fost emis Titlul executoriu si somația, aceasta obligație a fost achitata de contestatoare, iar explicațiile confuze ale intimatei nu dovedesc o stare de fapt contrara.
Coroborând aceasta constatare cu faptul ca, la data emiterii titlului executoriu si a somatiei atacate in prezentul dosar (29.04.2014), trebuia sa se cunoască cu exactitate de către intimata ce obligații vechi de plata ar fi avut contestatoarea, in ce cuantum, pentru ce perioada, explicația, nedovedita, a intimatei, ca suma plătită de contestatoare acoperă parțial niște obligații vechi, neindividualizate si necomunicate, atât contestatoarei, cât si instanței, apare evident faptul ca plata făcută de contestatoare acoperă exact suma înscrisă in somație si in titlu, pentru ca o alta suma de plata nu a putut fi dovedita de intimata.
În drept, potrivit art. 622, alin. 2 C. pr. civ., in cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita.
De asemenea, potrivit art. 632 C. pr. civ „executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar față de art. 711 C. pr. civ. „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
S-a mai reținut că potrivit art. 712, alin. 2 se prevede că „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Se poate observa astfel, că în cadrul executării silite există posibilitatea formulării unei contestații la executare propriu-zise, iar în cadrul acesteia, în situația în care titlul executoriu nu reprezintă o hotărâre judecătorească, se pot invoca apărări de fond prin care să se conteste valabilitatea acestui titlu.
Prin cererea de față contestatorul a susținut că titlul executoriu atacat nu este valabil, iar intimata, nu a reușit sa producă dovada, in sensul că acest titlu executoriu a fost emis in mod legal.
Instanța nu poate verifica valabilitatea acestui titlu executoriu, in condițiile in care organul de la care emana - intimata din prezenta cauza - nu poate oferi o explicație pertinenta cu privire la ce anume reprezintă suma de 141 lei, modul de calcul al acestei sume, perioada pentru care s-a calculat acest accesoriu de 141 lei.
Mai mult, la data emiterii somației si titlului executoriu atacate in prezenta cauza, contestatoarea a produs dovada ca suma de executat era deja achitata.
Astfel, instanța a constatat ca titlul executoriu a fost emis cu încălcarea legii, pentru o suma deja achitata de contestatoare, motiv pentru care judecătoria a admis contestația formulata si a dispus anularea Somației înregistrate sub numărul 26/_ /_ si a Titlului executoriu nr._, emise de intimata in dosarul execuțional nr._/26/_ /_.
Deoarece contestația la executare a fost soluționata, astfel cum s-a explicitat mai sus, capătul de cerere privind suspendarea executării silite, pana la soluționarea contestației la executare, a fost respins, ca rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., solicitând admiterea căii de atac, anularea sentinței civile atacate și în consecință, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivarea apelului formulat, apelanta a reiterat, în esență, argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării formulate cu ocazia judecății fondului, precum și în cuprinsul celorlalte note, concluzii, depuse în fața primei instanțe. S-a reluat explicația furnizată în fața judecătoriei referitoare la proveniența sumei de bani imputate contestatoarei, arătându-se la că aceasta figura în baza de date cu mai multe restanțe la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, cu referire implicită la imputația plății realizate de contestatoare la data de 21.03.2014 (fila 40 din dosarul de fond), s-a susținut că aceasta a stins obligații fiscale mai vechi, nicidecum obligația fiscală aferentă trimestrului I al anului 2014 cu termen de plată la data de 25.03.2014, fiind aplicabile din acest punct de vedere prevederile art. 115 alin. 1 lit. e din OG nr. 92/2003. În acest sens, s-a arătat că sumele mai vechi au rezultat în urma unei corecții efectuate de către CAS M. cu privire la datoriile contestatoarei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, corecție realizată la data de 03.01.2014 și prin care s-au introdus în evidențe mai multe sume scadente la diferite date pe parcursul anilor 2012 și 2013.
Împotriva apelului declarat, a formulat întâmpinare contestatoarea O. D. I., solicitând respingerea căii de atac și menținerea hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării, contestatoarea a apreciat că este corectă sentința primei instanțe, suma pretinsă prin titlul executoriu și somația contestate fiind în fapt o plată nedatorată, întrucât debitul cu pricina, aferent trimestrului I al anului 2014 fusese achitat anterior emiterii titlului executoriu aflat în discuție. Afirmațiile din cuprinsul apelului nu au fost dovedite pe parcursul dezbaterilor.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de intimata apelantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Judecătoria a făcut o analiză corectă a probelor administrate, pronunțându-se asupra cererii în întregul ei, soluționând toate chestiunile care îi cădeau în sarcină, iar interpretarea dată dispozițiilor legale care reglementează punerea în executare a creanțelor fiscale și eventual, imputația plății creanțelor bugetare, este și ea corectă.
Nu găsim nicio critică aptă să fie invocată din oficiu, iar motivele de apel formulate de apelată în sprijinul poziției sale procesuale sunt neîntemeiate in corpore, ele nefiind în măsură să conducă nici măcar la admiterea în parte a căii de atac. De altfel, argumentele aduse de acestea au mai fost analizate și respinse de prima instanță, prezentul apel nefiind altceva decât o reiterare a apărărilor formulate de pârâtă în fața primei instanțe.
Constatăm că practic, singura critică veritabilă formulată în apel vizează modalitatea în care prima instanță a apreciat că debitul în cuantum de 141 lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate aferentă trimestrului I al anului 2014 a fost achitat și stins prin plata în cuantum de 141 lei făcută de contestatoare la data de 21.03.2014, probată cu chitanța aflată la fila 40 din dosarul de fond.
Suntem de acord cu susținerile de principiu ale apelantei, privitor la modul în care trebuie interpretate dispozițiile art. 115 alin. 1 din OG nr. 92/2003, în materia ordinii stingerii datoriilor fiscale (implicit în materia modului în care se face imputația plății). Potrivit acestui text legal,
Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat o eșalonare la plată, precum și dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlinește în luna curentă, precum și obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate;
b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonarea, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;
d) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
Prin urmare, de principiu debitorul nu are posibilitatea legală de a alege decât tipul de creanță fiscală pe care dorește să îl plătească (spre exemplu, taxă pe valoarea adăugată, impozit pe venit, contribuție la asigurările de sănătate etc.), dar nu are și un drept de dispoziție cu privire la vechimea creanței de un anumit tip pe care să o stingă. Odată ales tipul de creanță pe care debitorul dorește să îl plătească, potrivit acestui text de lege stingerea operează în ordinea vechimii, de unde rezultă că mai întâi se va stinge creanța cea mai veche. Ca atare, imputația plății este un proces automat.
Pe de altă parte însă, pentru ca imputați plății să opereze asupra pretinselor sume mai vechi și pentru ca o asemenea operațiune să fie consfințită și acceptată ca atare de către o instanță de judecată, ea trebuie probată în mod convingător. Și sarcina probei aparține celui care afirmă că printr-o anumită plată s-au stins creanțe mai vechi, în speță persoana cu pricina fiind intimata apelantă DGRFP B. – AJFP M..
Or, pe baza documentelor de la dosar nu se poate stabili legalitatea unei astfel de imputații a plății cum este cea pretinsă de apelantă, întrucât nu s-a adus niciun fel de probă veritabilă a acestei împrejurări. Depunerea la dosarul de fond, la fila 46, a unei „situații analitice debite plăți solduri” pentru debitorul O. D. I. nu îndeplinește minimele exigențe de ordin probatoriu ale acestor așa-zise debite mai vechi stinse prin plata în cuantum de 141 lei, efectuată la data de 21.03.2014, mai ales dacă ținem seama de explicațiile furnizate de aceeași parte împricinată în notele scrise aflate la filele 43-45 din dosarul de fond. Acea fișă menționată anterior nu are niciun fel de valoare juridică, ea nu reprezintă decât un simplu tabel sintetic, emanând tot de la intimata apelantă și care practic nu reprezintă altceva decât un document pentru uz intern al instituției. O probă acceptabilă din punct de vedere juridic ar fi fost depunerea titlurilor de creanță fiscală a căror stingere s-a susținut că s-a făcut prin plata respectivă, însoțită de explicații complete ale mecanismelor și rațiunilor pentru care s-a ajuns la concluzia că tocmai acele debite sunt cele stinse. În schimb, în ipoteza de față, intimata apelantă s-a limitat a afirma că prin plata făcută de contestatoare s-au stins debite mai vechi, fără a se arăta care au fost acele debite și totodată, s-a făcut trimitere la o așa-zisă corecție efectuată la data de 03.01.2014 de către CAS M. cu privire la datoriile contestatoarei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate și prin care s-au introdus în evidențe mai multe sume scadente la diferite date pe parcursul anilor 2012 și 2013. Desigur că nu s-au depus niciun fel de documente care să ateste efectuarea respectivei corecții și nici nu s-a prezentat titlul de creanță fiscală prin care corecția respectivă a fost făcută, pentru ca instanța să aibă o anumită certitudine cu privire la legalitatea ei.
Pe cale de consecință, deși constatăm că de principiu, imputația plății făcută asupra unor debite mai vechi este nu doar permisă ci și obligatorie, odată de debitorul a ales categoria de creanțe fiscale pe care dorește să de plătească, în cazul concret dedus spre soluționare apelanta intimată nu a reușit să facă proba acestei imputații pe care a afirmat-o atât în fața primei instanțe, cât și în calea de atac.
Pentru considerentele mai sus expuse, reținând că în lipsa unei probe convingătoare a imputației plății concluziile la care a ajuns prima instanță sunt corecte, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 5076 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ /2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5076 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ /2013.
Definitivă.
Pronunțată azi 14 mai 2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, P. M. | Judecător, A. B., Pentru membrul completului de judecată, aflat în concediu de odihnă, semnează președintele completului, P. M. | |
Grefier, C. D. |
Red. P.M./Dact. P.M.
29.06.2014/2 ex.
Judecător fond: C. I. F.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul MUREŞ | Cereri. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
