Contestaţie la executare. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 739/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 739
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător C. S.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de contestatorul H. M. I. S., cu CNP_ și cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1554 din 03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și cuvântul asupra excepției tardivității sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2015 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 18 noiembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
P. Sentința civilă 1554/3.04.2015 a Judecătoriei Tg M. pronunțată in dosar_ a fost respinsă ca neîntemeiată contestatia la executare formulata de catre contestatorul H. M. I. S. in contradictoriu cu intimatul C. SA CESTRIN prin Directia Regionala de drumuri si poduri Brasov.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contestația la executare de fata, contestatorul invoca faptul că, potrivit art.12 al.1 din O.G. 2/2001 daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ. A apreciat prima instanță că institutia dezincriminarii faptei contraventionale nu are aplicabilitate in prezenta speta deoarece obiectul executării silite nu îl reprezintă amenda contraventionala aplicata pentru o fapta dezincriminata, ci tariful de despagubire care are o alta natura juridica, nefiind o sanctiune contraventionala, principala sau complementara astfel cum rezultă din decizia 57/2012 a Curții Constituționale.
S-a apreciat că acest tarif de despăgubire este în concordanță cu norma generală în materie, reprezentată de dispozițiile art.3 din OG 2/2001, care permite stabilirea unor tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor. S-a reținut în continuare de prima instanță că în speță este indiferenta aparitia intre timp a Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 in ceea ce priveste executarea sumelor cu titlu de tarif de despagubire stabilite prin procese verbale de contraventie neatacate cu plângere contraventionala, de vreme ce prin art. II din acest act normativ se statueaza expres „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”, dispozitiile tranzitorii fiind extrem de clare.
În ceea ce privește procedura de executare silită, instanța a apreciat că actele de executare au fost realizate cu respectarea disp. art. 666 si urm. C. proc. Civ., contestatorului fiindu-i comunicată somația si înștiințarea aferenta ( f.3-5) împotriva cărora a formulat contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate.
În motivare a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu ar fi făcut dovada atacării proceselor verbale de contravenție deoarece contestatorul nu avea cum să le atace neavând cunoștință de existența acestora, actele nefiindu-i comunicate. Se arată că dovada comunicării procesului verbal de contravenție nu se află la dosar, dovada comunicată de creditoarea intimata referindu-se la un alt proces verbal. Se mai arată că martorul indicat în procesele verbale de comunicare nu este identificabil deoarece în procesul de afișare nu se menționează datele acestuia de identificare. Mai arată că procesul verbal de contravenție nu poarta semnătura olografă a agentului constatator neregularitate sancționată cu nulitatea absolută.
Intimata a depus întâmpinare fila 18 solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare arată că procesele verbale de contravenție au fost comunicate apelantului iar Decizia 6/16.02.2015 a ICCJ nu este aplicabilă deoarece a fost publicată după emiterea proceselor verbale contestate.
La termenul de judecată din 17.11.2015 instanța a invocat din oficiu tardivitatea apelului.
Analizând excepția invocată instanța o constată întemeiată pentru următoarele considerente.
Astfel cum rezulta din art 650 alin 3 C pr civ, termenul pentru formularea apelului este de 10 zile de la comunicarea sentinței atacate, termenul calculându-se conform art. 180-184 C pr civ..
Se reține că sentința atacată a fost comunicată apelantului în 19.06.2015 conform dovezii de la fila 67 dosar primă instanță, astfel că ultima zi în care putea fi formulat apelul era in 30.06.2015.
Se mai reține că apelul a fost expediat prin poșta de apelant, iar conform plicului de la fila 4 dosar apel, data depunerii la oficiul poștal este 1.07.2015.
În consecință, constatând ca apelul a fost depus de apelant la oficiul poștal ulterior expirării termenului pentru declararea acestuia, în baza art. 650 alin 3 și art. 185 C. pr. civ. va admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu și va respinge ca tardiv apelul formulat de contestator împotriva sentinței civile nr. 1554 din 03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția tardivității.
Respinge, ca tardiv, apelul formulat de contestatorul H. M. I. S., cu CNP_ și cu domiciliul în Tg. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1554 din 03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Fără cale de atac.
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 18.11.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. E. C. |
Red.D.L.
Tehnored.A.E.C.
5 ex./07.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 740/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 735/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
