Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 202/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 202/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea apelul formulat de apelantul-pârât V. L. S. cu CNP_ și cu domiciliul în . jud. M., împotriva sentinței civile nr. 746/20.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș.
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 14 aprilie 2015, din partea intimatei Peterlăceanu M. M., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnat în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2015, când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de azi, 16 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 746/20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamanta pârâtă reconvențional P. M. M. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional V. L. S. și în consecința s-a constata compunerea masei partajabile ca fiind formată din imobilul înscris în CF nr._ Sânger, cu nr. top. 1101/42 și nr. cad. C1 1101/42, în valoare de 68.488,80 lei, mobilă camere (în fiecare cameră este mobilier + pat), mobilă bucătărie (mobila de bucătărie, colțar si masă cu scaune), combina frigorifica, cuptor cu microunde, aragaz, aspirator, fier de călcat, bunuri mobile în valoare totală de 3.650 lei, suma de 570 lei rezultată în urma vânzării autoturismului marca Dacia, suma de 3500 lei rezultată în urma vânzării contractului de economisire creditare, încheiat cu ., în valoare totală de 76.208,8 lei asupra cărora părțile sunt coproprietare în cote de 1/2 părți reclamanta pârâtă reconvențional și 1/2 părți pârâtul reclamant reconvențional.
Prin aceeași hotărâre instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuire tuturor bunurilor care compun masa partajabilă către pârâtul reclamant reconvențional, cu obligarea corelativă a acestuia la plata unei sulte în valoare de 38.104,40 lei ; totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional V. L. S. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional P. M. M. și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 244/17 martie 2011 a Judecătoriei Luduș a fost desfăcută căsătorie părților.
Cu privire la bunurile care compun masa partajabilă, instanța a constat că în cursul anului 2000 părțile au achiziționat un autoturism marca Dacia, vândut de către pârâtul reclamant reconvențional cu suma de 570 lei, valoare care nu a fost contestată de nici una din părți.
A mai constat instanța că la data de 26.05.2003 părțile au dobândit în coproprietate devălmașă, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 768 din 26.05.2003 de către notarul public G. P., imobilul teren în suprafață de 1440 mp pe care este edificată o casa de locuit acoperită cu țigla, 2 camera, bucătărie, antreu, și anexe gospodărești, 1 bucătărie din pământ, grajd din pământ situate administrativ în . (fostul nr. 539), jud. M. înscris în CF nr._ Sânger, cu nr. top. 1101/42 si nr. cad. C1 1101/42. Cu privire la acest imobil a mai constatat instanța că în timpul căsătoriei au fost realizate o . investiții și anume: a fost modificată bucătăria care astfel a devenit sufragerie; s-au construit :o bucătărie noua; un hol mic de legătură, 1 pivniță, 1 garaj; a fost montată centrala termică cu toate instalațiile termice, au fost efectuate lucrări de greluit pereții, zugrăvit cu vopsea lavabilă, au fost montate: parchet laminat in imobil ,gresie si faianța in baie si parțial in bucătărie, obiecte sanitare in baie, geamuri termopan, ușa la intrare din termopan și uși la intrare din lemn de brad. Instanța a constat că aceste investiții nu au fost contestate de părți.
În ceea ce privește valoarea imobilului teren pe care este edificată casa de locuit, având în vedere lucrarea de specialitate efectuată în cauză, s-a reținut că este de 68.488,80 lei, din care_ lei reprezintă valoarea casei de locuit,_ lei reprezintă valoarea anexelor gospodărești, iar suma de_,8 lei reprezintă valoarea terenului în suprafață de 1440 mp.
A mai constata instanța că imobilul a fost achiziționat de către părți cu bani proveniți de la un credit încheiat la data de 28.05.2003 cu Banca Comercială Română, credit care după separarea în fapt a părților, respectiv luna martie 2011 a fost achitat integral de pârâtul reclamant reconvențional,
Relativ la bunurile mobile, s-a constatat că acestea sunt reprezentate de: mobilă camere, mobilă bucătărie (mobila de bucătărie, colțar si masă cu scaune), combina frigorifica, cuptor cu microunde, aragaz, aspirator, fier de călcat a căror valoare se ridică la suma de 3.650 lei, valoare care nu a fost contestată de nici una din părți.
Nu a fost cuprins în masa bunurilor partajabile și calculatorul menționat de reclamantă în cererea introductivă, întrucât in probele administrate a reieșit că aceste este bun propriu al fiice părților.
A mai reținut instanța că în anul 1997 părțile au încheiat cu . din Cluj N., un contract de economisire creditare, contract pe care pârâtul reclamant reconvențional în data de 25.03.2011 l-a vândut cu suma de 3500 lei, iar din probele administrate a reieșit că ratele achitate în timp pentru derularea acestui contract s-au achitat de către părți iar din luna septembrie 2010 și până în luna martie 2011 ratele de 400 lei au fost achitate de pârâtul reclamant reconvențional.
Instanța a mai arăta că în prezent toate bunurile ce fac obiectul prezentei cauze se află în posesia pârâtului reclamant reconvențional împrejurare necontestată de nici una din părți și că părțile au contribuit în cote egale de 1/2 parte la dobândire acestor bunuri.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 983 Cod civil, s-a constatat compunerea masei partajabile, după cum mai sus s-a arătat, cu precizarea că, întrucât contractul de economisire cu . fost încheiat în timpul căsătorie suma obținută de pârât reclamant reconvențional cu ocazia vânzării acestui contract, chiar dacă a avut loc după desfacerea căsătoriei, reprezintă un bun comun și nu un bun propriu.
A mai arătat instanța privitor la cererea de obligare a reclamantei pârâte reconvenționale la restituirea în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a cotei de ½ părți din suma totală depusă la BCR în valoare de_ lei în contul creditului acordat, conform contractului de credit 192/F/ la data de 28.05.2003, că această sumă nu exista în patrimoniul soților la data desfacerii căsătorie, ci fusese folosită de către părți la achiziționarea imobilului în anul 2003. Sub acest aspect s-a arătat că, împrejurare că pârâtul reclamant reconvențional a achitat o parte din ratele aferente acestui credit după desfacerea căsătoriei putea constitui doar o împrejurare care poate fi avută în vedere la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, ori în cauză părțile au solicita să se constate contribuții egale.
În privința împărțirii bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei ,în temeiul prevederilor art. 983 alin. 2 și art. 987 Cod Procedura Civila, instanța a dispus atribuirea întregii mase partajabile către pârâtului reclamant reconvențional, având în vedere înțelegere părților, cu stabilire obligația corelativ a acestui de a achita o sultă către reclamant pârâtă reconvențională în valoare de 38.104,40 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, a concluzionat instanța că aceasta este nefondată, întrucât bunurile pentru care a solicitat restituirea, respectiv suma de 3500 lei rezultată în urma vânzării contractului de economisire creditare, încheiat cu ., este bun comun, iar cota de ½ părți din suma totală depusă la BCR în valoare de_ lei în contul creditului acordat conform contractului de credit 192/F/ la data de 28.05.2003, nu exista în patrimoniul părților la data desfacerii căsătoriei, această sumă fiind folosită de către părți la achiziționarea imobilului în anul 2003.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul reconvențional V. L.-S., solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii pretențiilor cu privire la lucrările de gletuire și zugrăvire cu vopsea lavabilă a pereților întrucât aceste au fost efectuate de el după desfacerea căsătorie, reducere valorii imobilului supus partajului și implicit a sultei și admiterea cele puțin în parte a petitului din acțiunea reconvențională privind ratele achitate la BCR după data desfacerii căsătorie părților doar de către apelant . Totodată a solicita obligarea intimatei la plate cheltuielilor de judecată.
Se arată prin memoriul de apel că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că în timpul căsătorie părților s-au realizat lucrările de gletuire și zugrăvire cu vopsea lavabilă a pereților, întrucât atât din declarația martorei T. L. cât și din facturile fiscale și bonurile fiscale depuse în probațiune reiese că aceste lucrări au fost efectuate doar de către apelant, după data desfacerii căsătoriei.
Se susține dacă greșit s-a reținut că la imobilul construcție au fost montate geamuri termopan, întrucât în fapt, în timpul căsătoriei părților au fost montate doar 5 astfel de geamuri, așa cum de altfel a recunoscut și reclamanta la interogatoriul ce i-a fost luat și a confirmat martora C. C. ca și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei pe care instanța de fond le-a înlăturat din ansamblul probator. Aprecierea instanție în acest sens, de înlăturare a probelor se consideră că este eronată, întrucât acestea nu avea ca scop constatarea unei contribuții mai mari a apelantului la dobândire bunurilor comune ci faptul că aceste lucrări au fost efectuate după desfacerea căsătoriei și au dus la o creștere semnificativă a valorii imobilului .
Mai arată apelantul că obiecțiunile pe care a înțeles să le formuleze la expertiza efectuată în cauză au fost respinse în totalitate, deși în motivarea obiecțiunilor s-a arătat că expertul a avut în vedere în mod eronat existența la data desfacerii căsătoriei a tuturor investițiilor.
În aprecierea apelantului, imobilul a fost supraevaluat, raportat la valorile de circulație ale unor imobile similare din zonă.
Relativ la investițiile care au fost efectuate după data desfacerii căsătoriei, se arată că este vorba și de branșamentul la apă, care a fost realizat la data de 18.07.2013, dar și de alte materiale de construcții, în condițiile în care și reclamanta intimată a fost de acord ca partajarea să se facă raporta la valoarea imobilul în starea în care aceste se afla la data desfacerii căsătoriei.
În ceea ce privește respingere integrală de către instanța de fond a cererii reconvenționale, se arată că în mod greșit s-a reținut că achitare ratelor după data desfacerii căsătoriei este o chestiune care poate fi avută în vedere doar la stabilirea cotelor de contribuție, întrucât în fapt, acest sume nu mai făcut parte din categoria bunurilor comune .
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm., art. 489 alin.2 Cod de procedură civilă.
S-a solicitat efectuarea în calea de atac unei noi expertize, în vederea stabilirii imobilul supus partajului.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă a formulat note de ședință privitoare în probațiune a apelantului.
Prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2015, instanța a respins cererea în probațiune.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a apărărilor formulate de intimată prin reprezentant și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac consacrat de art. 476-478 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Deși în indicarea modului în care apelantul solicită schimbare hotărârii pronunțate de instanța de fond se face referire doar la respingerea pretențiilor cu privire la lucrările de gletuire și zugrăvire, ca fiind efectuate după desfacere căsătorie, solicitare care a fost reiterată și de reprezentantul acestuia cu ocazia concluziilor formulate, în expunerea de motive din memoriul de apel se face referire la o . alte lucrări care în opinia apelantului s-ar impune a fi excluse din categorie investițiilor făcute de părți la imobil ,respectiv branșamentul la apă și montarea geamurilor termopan (mai puțin 5 dintre acestea).
La dosarul cauzei de fond apelantul a depus o . bonuri fiscale și facturi din care reiese că, într-adevăr, data desfacerii căsătoriei acesta a achiziționat o . materiale necesare efectuării unor lucrări de gletuire și zugrăvire.
Probele testimoniale administrate în cauză nu au fost prea concludente în ceea ce privește investițiile făcute de părți în timpul căsătorie ,doar martora Turdena L. ( fila 19) ,amintind de faptul că „ în exterior casa nu era dată în lavabil, pereții exteriori nu erau gletuiți, doar o parte, respectiv pereții de la baie „ .
Coroborând această declarație cu concluziile din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, se poate concluziona că instanța ,reținând în considerente (și nu în dispozitiv ) care sunt investițiile făcute de părți la imobilul construcție a avut în vedere în fapt lucrările interioare de gletuire și zugrăvire.
De altfel, se poate observa că la momentul edificării de către expert a constatărilor la fața locului părțile au fost prezente și au dat lămuriri expertului cu privire la stare imobilului în anul 2011 și deși apelantul reclamant reconvențional a formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză ,între aceste nu se regăsesc și referiri la necesitatea excluderii unor lucrări de finisaje cum sunt cele de gletuire și zugrăveli .
Aceste considerent sunt în egală măsură valabile și în ceea ce privește reținere de către instanța de fond a investițiilor la imobil constând în montarea geamurilor termopan, evident instanța având în vedere doar cele 5 geamuri termopan, care au fost montate în timpul căsătoriei, așa cum de altfel a recunoscut la interogatoriu reclamanta pârâtă reconvențională .
Susținerile din motivarea căii de atac referitoare la branșamentul de apă nu își găsesc corespondent în hotărârea pronunțată de instanța de fond, care nici nu a reținut ca investiție efectuarea unui astfel de branșament .
În ceea ce privește însă toate aceste investiții, trebuie subliniat că nu au fost evaluate și cuantificate independent ci au fost avute în vedere la determinarea valorii imobilului construcție în ansamblul său, la data la care a intervenit desfacerea căsătoriei.
Deși sunt pertinente afirmațiile apelantului referitoare la faptul că instanța a înlăturat înscrisurile depuse în probațiune interpretându-le ca fiind prezentate în vedere susținerii unei contribuții mai mari a acestuia la dobândirea bunurilor comune, acest aspect nu prezintă relevanță în economia cauzei, având în vedere considerentele mai sus arătate, atâta vreme cât expertiza efectuată în cauză a avut ca obiectiv determinarea valorii imobilului la data desfacerii căsătoriei părților și prin urmare în evaluarea construcției nu s-au avut în vedere lucrările efectuate ulterior acestui moment de către apelant.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de reducere a valorii imobilului, tribunalul are în vedere că argumentele sale în acest sens s-au centrat pe includerea în valoarea imobilului construcție a investițiilor pe care aceste le-a făcut după desfacere căsătoriei, însă după cum mai sus s-a arăta, acest e investiții proprii nu au fost avute în vedere la efectuarea lucrării de specialitate, iar contrar afirmațiilor apelantului, concluziile expertizei nu s-a reținut în ceea ce privește valoarea anexelor gospodărești lor efectuarea branșamentului la apă, expertul referindu-se sub acest aspect doar la: garaj, bucătărie de vară, împrejmuiri de plasă și metal și o fântână.
Referitor la al respingerea de către instanța de fond a obiecțiunilor pe care apelantul a înțeles să le formuleze cu privire la raportul de expertiză, tribunalul constată că instanța, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, și-a însușit argumentele prezentate de reprezentanta reclamantei, astfel că nu se poate concluziona că această dispoziție a instanței nu este fundamentată.
În acest obiecțiuni formulate de apelant față de concluziile raportului de expertiză s-a criticat reținere de către expert a faptului că fundațiile imobilului sunt din pământ și beton ; probele atât cu înscrisuri cât și cel testimoniale nu au confirma susținerile apelantului privitoare la faptul că anterior desfacerii căsătorie ambele fundații erau din pământ, cu atât mai mult cu cât fundația este primul element în ordinea edificării unei construcții . Corect au fost înlăturate și obiecțiunile referitoare la executare finisajelor interioare la imobil, cu atât mai mult cu cât în întâmpinare depusă de pârâtul apelant acesta a recunoscut implicit realizarea acestor lucrări în timpul căsătorie ( întrucât a solicita expres înlăturarea din aceste investiții a lucrărilor de gletuit și zugrăvit).
Corect nu s-a reținut obiecțiunile referitoare la eventuale greșeli de calcul, întrucât în determinarea coeficientului de uzură al casei de pământ s-a avut în vedere valoarea de_ lei (compus din valoarea de 91.936 lei la care s-a adăugat suma reprezentând contravaloarea instalației de încălzire termică de 9796 lei), iar în ceea ce privește garajul, s-a menționat de către expert că aceste este edificat din cărămidă și netencuit iar determinarea valorii s-a făcut avându-se în vedere acest aspect (reținându-se o valoare mai mică decât cea menționată în tabelul 3 din decretul nr. 256/1984 ).
Din fișa de evaluarea depusă de expert a reieșit de asemenea că acesta a făcut aplicarea coeficienților necesari în vedere determinării valorii anexelor gospodărești, chiar dacă acestea nu au fost defalcat prezentate, așa cum s-a făcut în privința caselor.
Relativ la valoare terenului, de semeni s-a avut în vedere suprafața reală a acestuia ca și tranzacțiile din zonă cu terenuri similare, ca și normele de evaluare potrivit și HGR nr. 834 /1991, valorile minimale cuprinse în expertizele Camerei Notarilor Publici neputând a fi absolutizate ca reprezentând unic criteriu de evaluare.
Concluzionând, tribunalul conchide că în mod corect s-a realizat evaluarea bunurilor imobile supuse partajului, iar susținerile apelantului referitoare la supraevaluarea imobilului nu sunt fondate, nici măcar din prisma comparării cu ofertele de vânzare anexate expertize efectuate în fața instanței de fond, expertul reținând o valoare medie a acestor ofere ( raportat la suprafețele de teren din aceste oferte ca și la structura imobilelor construcții oferite spre vânzare ).
Pentru considerentele mai sus arătate, apreciind că apelul dedus judecății nu este fondat, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va dispune respingerea căii de atac exercitate de apelantul V. L. S..
Apelantul fiind în culpă procesuală ,în temeiul prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, urmează a fi obligat în favoarea intimatei Peterleceanu M. M., la plate sumei de 700 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de V. L. S. împotriva sentinței civile nr. 746/20.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș.
Obligă apelantul V. L. S. să plătească intimatei PETERLECEANU M. M. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 16 aprilie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./M.M.
Listat/S.D./5 ex./26.06.2015
Jud. fond. I. F. M.
| ← Cerere necontencioasa. Sentința nr. 901/2015. Tribunalul MUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
