Pretenţii. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 11604/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 231/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
Judecător: A. B.
Grefier: G. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta de reclamanta Asociația de P. nr. 206, cu sediul în Tg-M., ., nr. 8, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5031 din data de 24 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantei, consilier juridic T. Szabolcs și intimații M. I. și M. G..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimatul M. I., nefiind atașată la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art. 482 și 219 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea verificărilor privind prezența părților și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile și constată că lipsa de procedură cu intimatul M. I. se acoperă prin prezența acestuia în fața instanței de judecată.
Reprezentantul apelantei, consilier juridic T. Szabolcs depune la dosar delegație de reprezentare.
Prezenți personal se legitimează cu Cartea de Identitate . nr._ CNP_, intimatul M. I. și MS_, CNP_ intimata M. G..
Instanța constată că apelul este declarat de apelanta Asociația de P. nr. 206, în cadrul unei acțiuni având ca obiect pretenții, derulată în temeiul Noului Cod de procedură civilă. De asemenea, se constată că apelul este formulat în termenul legal prevăzut de lege și este motivat corespunzător, achitată taxa judiciară de timbru.
Intimații depun la dosar chitanțe în număr de 4 prin care doresc să facă dovada că încearcă să achite lunar câte o mică sumă de bani.
Instanța reține la dosar chitanțele depuse de către intimați șa insistențele acestora și totodată aduce lămuriri acestora că nu sunt relevante în prezentul apel.
În baza art. 390 Cod procedură civilă, instanța întreabă părțile dacă au alte cereri de formulat în cauză.
Apelanta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și totodată, arată că deși prin cererea formulată a fost solicitată și expertiza contabilă în măsura în care aceasta ar fi necesară pentru lămurirea aspectelor legate de cuantumul penalităților, însă nu mai insistă pe acest probatoriu. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Intimații învederează că nu se opun cu privire la proba cu înscrisurile depuse la dosar de către apelantă. De asemenea, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constatând că apelanta nu insistă în efectuarea unei expertize contabile legate de cuantumul penalităților, motiv pentru care nu se va dispune în acest sens. Totodată, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar în susținerea apelului. Nemaifiind alte cereri în probațiune, în baza prevederilor art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată faza cercetării procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în fond și a cererii de obligare a intimaților la plata sumei de 6.075.75 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculată în perioada 01.04._13 și în continuarea până la data efectivă a plății debitului principal. În fapt arată că prin hotărârea pronunțată s-a admis acțiunea Asociației de proprietari, în parte, însă instanța a apreciat că chiar dacă intimații se fac vinovați pentru neplata cheltuielilor de întreținere la termen, nu pot fi obligați la plata penalităților întrucât nu au fost corect determinate de către asociația de proprietari în raport cu dispozițiile art. 49 din Legea 230/2007. În continuare, arată că prin fișa analitică intitulată Modul de calcul al penalităților precum și în baza procesului – verbal al Adunării Generale din 19.08.2010 sunt în măsură să facă dovada dincolo de orice îndoială că intimații – pârâți datorează penalități în valoare de 6075,75 lei, calculată asupra debitului principal, până la data de 30.09.2013, iar aceste penalități pârâții le datorează și după data de 30.09.2013, respectiv începând cu data de 01.09.2013 și până la data plății efective a debitului principal, fără cheltuieli de judecată.
Intimații arată că încearcă să achite sumele datorate către asociația de proprietari.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 5031 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-a dmis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 206 din Târgu M. împotriva pârâților M. I. și M. G. și au fost obligați aceștia la plata către reclamantă a sumei de 7829,78 lei, cu titlu de contravaloare cotă de contribuție pentru cheltuielile de întreținere din perioada ianuarie 2011 – august 2013. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata sumei 8044,15 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că pârâții sunt proprietarii . Tîrgu M., ., nr.1 iar conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 aveau obligația să plătească lunar cota de contribuție ce le reveneau la cheltuielile asociației. Conform art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
S-a constatat că potrivit listelor privind cheltuielile comune pentru perioada ianuarie 2011 – august 2013 pârâții înregistrează față de asociație un debit restant în sumă totală de 8529,78 lei, la care s-au calculat penalități de 8044,15 lei.
Pârâții nu au contestat obligația lor de plată a cheltuielilor comune și au arătat că doresc plata eșalonată a debitului, depunând la dosar chitanțe în valoare de 700 lei.
Față de plățile efectuate de pârâți, reclamanta a arătat că acestea nu reprezintă plăți din pretențiile ce fac obiectul cererii, ci plăți parțiale pentru lunile în curs. Avându-se în vedere că în chitanțe nu se specifică în mod neechivoc acest lucru, fiind indicată generic luna, fără specificarea anului, instanța, față de prevederile art. 1509 Cod civil, a reținut că, în cauză, imputația plății trebuie să opereze asupra datorilor mai vechi astfel că a imputat suma de 700 lei, asupra debitului ce face obiectul acestei cereri, reținând că prin aceste plăți a fost achitată cota de contribuție datorată pentru luna ianuarie 2011 și parțial pentru luna februarie 2011, luna pentru care pârâți mai datorează suma de 163,07 lei. Astfel, instanța a apreciat că se impune obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere datorate pentru februarie 2011 – august 2013, în cuantum total de 7829,78 lei.
De asemenea s-a reținut că potrivit Statutului Asociației de P., art.14, asociația impune o penalizare proprietarului care nu a făcut plata cotelor de contribuție prevăzut în lista de plată afișată lunar depășind 30 de zile de la termenele stabilite iar conform art. 8 lit. m), adunarea generală este cea care validează sistemul de penalizări stabilit de comitetul executiv al asociației.
Astfel, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamanta prin cererea de chemare în judecata, din situația debitului reprezentând restanțe la cheltuieli comune și modul de calcul al penalităților de întârziere datorate de pârâți a reieșit că acestea au fost calculate la procentul de 0,2% pe zi de întârziere.
S-a observat că în susținerea acestei cereri, reclamanta a depus la dosar hotărârea adoptată în cadrul adunării generale a Asociației de proprietari din data de 12.03.2013 însă această hotărâre nu poate fi aplicată decât pentru obligații de plată născute după data adoptării sale. Astfel, cum nu a fost depus un alt act care să facă dovada că și anterior a fost stabilită la nivelul asociației aplicarea acestei penalități și, mai mult, în listele de plată depuse la dosar, rezultă că proprietari au fost înștiințați cu privire la aplicarea unei penalități de 0,1% / zi de întârziere pentru perioada ianuarie 2011 – august 2011, iar pentru perioada septembrie 2011 – noiembrie 2012, s-a considerat că este evident că a operat o modificare a procentului de penalitate comunicat prin afișarea listelor de plată, precum și că pentru perioada ianuarie 2011 – februarie 2012, la calculul penalităților, nu au fost respectate prevederile art. 49 din Legea nr. 230/2007, astfel că instanța a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 8044,15 lei reprezentând penalități, constatând că acestea nu sunt datorate.
Instanța a constatat că de întârzierea la plată se fac vinovați pârâții, însă a considerat că nu li se poate aplica o penalitate ce nu a fost stabilită în acord cu prevederile art. 49 din Legea nr. 230/2007 coroborate cu prevederile statutare, adică prin hotărâre a Adunării Asociației și care să nu depășească suma la care au fost aplicate.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta cerând ca în urma admiterii acestuia să se schimbe în parte hotărârea în sensul admiterii și a cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata de penalități de întârziere pentru suma datorată cu titlu de contribuție la cheltuielile comune de întreținere.
S-a cerut și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În motivarea căii de atac s-a arătat că în mod greșit s-a respins cererea sa de obligare a pârâților la plata de penalități de întârziere.
Astfel s-a susținut că instanța, în baza rolului său activ, avea obligația de a solciita reclamantei recalcularea penalităților de întârziere în concordanță cu prevederile legale și statutare.
Apelanta a susținut că nu a luat în seamă interdicția ca cuantuml penalităților de întârziere să depășească cuantumul datoriei principale, cheltueilile comune de întreținere și din acest motiv penalitățile calculate au fost ușor mai mari decât datoria principală. Astfel, s-a arătat că în urma reclaculării penalitților de întârziere intimații pârâți datorează suma de 6.074,75 lei cu titlu de penalități de întărziere pentru debitul principal stabilit în sentință, care trebuie calculate și în continuare, până la achitarea integrală a datoriei.
Cu privire la procentul penalităților de întârziere aplicabil s-a susținut că potrivit art. 14 din statutul asociației se poate stabili plata de penalități în cazul plății cu întârziere a contribuției la cheltuielile comune de întreținere, prevederea fiind în acord cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Prin procesul verbal al adunării generale a asociației de proprietari din 19 august 2010 s-a stabilit, printre altele, procentul de penalitate aplicabil, de 0,2 % pentru fiecare zi de întâmpinare, procent practicat de majoritatea asociațiilor de proprietari.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de calcul a penalităților de întârziere pentru intimați, copia procesului verbal din 19 august 2010 al adunării generale a asociației de proprietari.
Verificând, în limitele declarației de apel, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul declarat este fondat.
Judecătoria a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere pentru neplata sumelor reprezentând cota-parte din cheltuielile comune de întreținere motivat de faptul că nu s-a făcut dovada stabilirii procentului acestor penalități, conform statutului și a prevederilor Legii nr. 230/2007. În fața primei instanțe reclamanta a depus la dosar hotărârea din 12 martie 2013 a adunării generale a asociaților însă în mod corect a apreciat că nu are nicio relevanță, neputându-se aplica obligațiilor de plată născute anterior adoptării sale.
În apel însă s-a depus la dosar de către reclamanta apelantă procesul verbal al sedinței din 19 august 2010 în care s-a hotărât că neplata în termenul legal a sumelor datorate atrage plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Hotărârea adunării generale a asociaților este conformă cu prevederile art. 49 din legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Urmează astfel ca în baza art. 480 Cod de procedură civilă să se admită apelul declarat de reclamantă și să se schimbe în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâților la plata către reclamantă a sumei de 6.075,75 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru intervalul 01.04._13 (aferente debitului principal în cuantum de 7.829,78 lei stabilit de prima instanță pentru perioada ianuarie 2011 - august 2013), precum și la plata în continuare a unor penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea integrală a acestuia, dar fără ca penalitățile să depășească cuantumul sumei lunare datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta Asociația de P. nr. 206, cu sediul în Tg. M., ., nr. 8, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5031 din data de 24 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâții M. I. și M. G. (cu domiciliul și CNP) să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 206 suma de 6.075,75 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru intervalul 01.04._13 (aferente debitului principal în cuantum de 7.829,78 lei stabilit de prima instanță pentru perioada ianuarie 2011 - august 2013), precum și la plata în continuare a unor penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului principal mai sus amintit, până la achitarea integrală a acestuia, dar fără ca penalitățile respective să poată depăși fiecare rată lunară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 23 aprilie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. O. Fiind plecată în concediu de odihnă, semnează P.-grefier C. S. |
Red./Tehnored./A.B.
Listat/S.D./5 ex./22.07.2015
Jud. fond. C. S. A. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
