Pretenţii. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 247/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 247/2015
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul L. R. V. cu domiciliul în ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2196/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. Puskas F., lipsă fiind recurentul L. R. V. și reprezentantul legal al intimatei . Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 04 decembrie 2015, din partea intimatei . prin care solicită trimiterea cauzei către instanța competentă a judeca prezenta cauză respectiv Tribunalul Comercial M..
Instanța constată că este sesizată cu recursul declarat de pârâtul L. R. V., împotriva sentinței civile nr. 2196/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Reprezentantul recurentului depune la dosarul chitanța în cuantum de 403,34 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului M. – secția civilă, invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului, consideră că Tribunalul M. – secția civilă, este competent, însă dacă se are în vedere situația societății A. SA, care este în faliment, ar fi competent Tribunalul Specializat. ÎN concluzie, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului M. – secția civilă, invocată de intimată prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 2196/05.05.2015 pronunțată de Judecători Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare . contradictoriu cu pârâtul L. R. V. și s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 10.529 lei cu titlu de despăgubire, precum și dobânda legală în ceea ce privește această sumă de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a debitului. Totodată s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 806, 28 lei și suma 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a arătat că, în, potrivit prevederilor art. 103 din lege nr. 71/2011 ,legea materială aplicabilă litigiului este vechiul cod civil.
Instanța a reținut că, la data de 19.03.2010, în jurul ori 05.20, pe . localitatea Tg. M. s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate :autoturismul condus de pârât-asigurat RCA al reclamantei- și cel condus de numitul R. I., în urma căruia a rezultat avarierea ambelor autoturisme, iar prin sentința penală nr. 304/15.03.2011 a Judecătoriei Tg. M., pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat – condamnare menținută ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 631/R/ 18.11.2011 a Curții de Apel Tg. M..
Analizând cerere dedusă judecății prin prisma prevederilor art. 58 lit. b din lege nr. 136/1995, respectiv prin raportare la cele două condiții pentru ca asigurătorul să poată recupera sumele plătite ca despăgubiri, instanța a constata în primul rând că pârâtul este persoana vinovată de producerea pagubei, sens în care s-a avut în vedere faptul că acesta și-a recunoscut vinovăția ( în cadrul procesului penal) și de asemenea a constat și faptul că accidentul s-a produs pe fondul săvârșirii de către acesta a unei abateri de la normele privind circulația pe drumurile publice ,în contextul în care nu s-a probat încălcarea vreunei norme rutiere de conducătorul celuilalt autoturism implicat în accident.
Instanța a conchis că sunt întrunite atât condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt acestea instituite de art. 998-999 NCC, cât și cele instituite de art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare,, procedând la admitere cerii, sens în care s-a arătat și faptul că, nu prezint relevanță în cauză faptul că unitatea service care a efectuat reparația autobuzului nu are autorizație tehnică.
Potrivit prevederilor art. 1088 cod civil ,s-a depus obligarea pârâtul la plata penalităților de întârziere la nivelul dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată (24.05.2012).
Instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. R. V., solicitând admiterea recursului ,casare în parte a sentinței atacate în ceea ce privește recalcularea pagubelor efectiv suferite de către partea reclamantă și anularea dispozițiilor privind plata penalităților și a cheltuielilor de judecată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin memoriul de recurs că în dosarul penal constituit ca urmare a producerii accidentului, societatea de asigurări nu s-a constitui parte civilă .
După efectuarea reparațiilor făcute de către partea vătămată la un service agreat de asigurător, intimata l-a chemat pe recurent la o consiliere, însă recurentul nu s-a prezentat . Cu toate aceste, susține recurentul, după ce a studiat dosarul de daune a observat că există discrepanțe între cele constatate și cel descrise în procesul-verbal întocmit de organele de poliție, aceste fiind motivul pentru care în fața instanței de fond a solicitat admiterea probei cu expertiza judiciară în domeniul auto . Din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că unitatea care a efectua reparațiile nu este autorizată în acest sens, însă instanța de fond a ignorat acest aspect.
Precizează recurentul că nu înțelege să-și nege culpa, încă consideră că nota de plată emisă de către prestatori și acceptată de către asigurator este prea mare.
În drept au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă.
P. întâmpinare, intimata Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare . solicita trimiterea cauzei către instanța competentă a soluționa calea de atac, respectiv Tribunalul Specializat M., potrivit prevederilor art. 3, 219 Cod civil, Lege nr. 71/2011 coroborat cu art. 37 alin.3 din Legea nr. 304/2004.
Față de excepția invocată, în temeiul art. 248 Cod de procedură civilă, tribunalul arată următoarele:
Temeiul de drept al cererii deduse judecăți îl reprezintă prevederile art. 58 din Legea nr. 136 /1995, în temeiul cărora asigurătorul are posibilitatea de a recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, drept care decurge din încheierea anterior a unui contract de asigurare.
Participarea la proces a unui profesionist - asigurătorul – și invocarea contractului de asigurare drept temei al acțiunii în regres, izvorâtă din raportul de asigurare, conferă litigiului caracterului unui litigiu cu profesioniști și nu unul civil.
Ca urmare a modificărilor prevederilor Codului civil, astfel de litigii privind profesioniștii se soluționează de completele sau tribunalele specializate conform art.226 alin.1 lit. d. 227 și 228 din Legea nr.71/2011.
În consecință, competența soluționării apelului revine Tribunalului Specializat M., astfel că, în temeiul art. 132 alin 3 Cod de procedură civilă urmează a admite excepția și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului M. – secția civilă - și declină în favoarea Tribunalului Specializat M. competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul L. R. V. cu domiciliul în ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2196/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică ,azi, 10 decembrie 2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./M.M.
Listat/S.D./2 ex./24.12.2015 Jud. fond. G. C. U.
| ← Anulare act. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
