Revendicare imobiliară. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 240/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. T.
Judecător P. M.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta R. R. prin Direcția Silvică M., cu sediul în Tg. M., .. 6, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3384 din data de 30.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 27 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3384 pronunțată la data de 30 iunie 2015 de Judecătoria Tîrgu-M. în dosar nr._ s-a admis excepția perimării cererii, invocată de instanță din oficiu. S-a constatat perimată acțiunea civilă formulată de către R. R.- DIRECȚIA SILVICĂ M. în contradictoriu cu pârâții SĂRĂCUȚIU R. I. și SĂRĂCUȚIU E. având ca obiect revendicare imobiliară.
În considerentele hotărârii s-a reținut că în cauză, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12.03.2013 dată la care judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 183 Cod procedură civilă, până la soluționarea înscrierii în fals de către pârâți. Instanța a reținut că dosarul penal nr. 1507/P/2013 a fost soluționat prin rezoluția din data de 18.09.2013, iar plângerea împotriva soluției formulată de către pârâtă, a fost respinsă prin rezoluția nr. 2739/II/2/2013 din data de 13.11.2013, dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile din vina părților. În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată […] se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an. În continuare, reține că, potrivit dispozițiilor art. 252 Cod procedură civilă, perimarea se constată și din oficiu. Referitor la aspectele invocate de reclamantă prin cererea de repunere pe rol depusă la dosarul cauzei, în care se face referire și la incidența perimării în cauză, instanța a constatat că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, ulterior suspendării cauzei, repunerea acesteia pe rol se face în temeiul unei cereri de repuneri pe rol formulată de una dintre părți, excepțiile în care se poate dispune repunerea pe rol din oficiu fiind de strictă interpretare, nefiind inclus cazul prevăzut de art. 183 Cod procedură civilă. Instanța a reținut că, raportat la calitatea sa de reclamantă, aceasta avea obligația de a se interesa asupra subzistenței motivelor de suspendare, indiferent dacă rezultatul cercetării penale i-a fost sau nu comunicat. În mod echivalent, în cazul suspendării în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, dacă debitorul se află în insolvență sau reorganizare, perimarea intervine în termenul legal indiferent dacă reclamantul a participat sau nu la procedura prevăzută de legea specială, având obligația de a urmări momentul de finalizare al acesteia, în vederea continuării procesului. S-a constat astfel faptul că în termenul legal de 1 an nici una dintre părți nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, deși motivul legal de suspendare nu mai subzista, cercetările penale fiind finalizate ca urmare a respingerii plângerii împotriva soluției procurorului, prin rezoluția nr. 2739/II/13.11.2013. Instanța, ținând seama că, în cauză, termen de un an de zile niciuna din părțile care justifică un interes nu a îndeplinit vreun act de procedură în vederea judecării procesului, a admite excepția perimării invocată din oficiu și a constatat cererea ca fiind perimată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta R. R. prin Direcția Silvică M. solicitând casarea în tot a acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că niciunul dintre actele de procedură efectuate în dosarul penal nr. 1507/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M. nu a fost comunicat recurentei deși cererea de înscriere în fals era formulată împotriva unor persoane neidentificate din cadrul acestei instituții. Invocă prevederile art. 248 din Codul de pr. civ. și faptul că de la principiul general al perimării, art. 248 exceptează cazul în care actele de procedură urmau să fie îndeplinite din oficiu, căci în această ipostază nu se poate aduce părții nicio învinuire. Prin necomunicarea rezoluțiilor parchetului în dosarul penal, deci față de data luării la cunoștință a acestora, respectiv data citării părții pentru perimare, recurenta consideră că este în termen să solicite repunerea cauzei pe rol, ceea ce a și solicitat prin cererea trimisă prin fax Judecătoriei Tîrgu-M. la data de 29.05.2015. în temeiul dispozițiilor legale invocate, instanța de judecată din oficiu trebuia să procedeze la repunerea cauzei pe rol, fiind vorba despre o suspendare din oficiu a cauzei.
Intimații Sărăcuțiu R.-I. și Sărăcuțiu E. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că P. de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M. nu avea nicio obligație procedurală de a comunica cu R. R. deoarece plângerea penală a fost formulată împotriva unor autori necunoscuți. Angajații recurentei, precum și reprezentantul convențional avea timpul necesar în termen de 1 an să urmărească actele dispuse de P..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Criticile formulate de către recurentă sunt nefondate deoarece deși se invocă prevederile art. 248 C. pr. civ. aceasta nu justifică în baza căror dispoziții legale exista obligația instanței de judecată de o proceda la repunerea cauzei pe rol din oficiu.
Din contră, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, iar art. 129 alin. 1 din C. pr. civ. dispune în sensul că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat instanța că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul recurent, judecata în acest dosar nefiind reluată din inițiativa părților în termen de un an de la data încetării temeiului suspendării.
Mai trebuie precizat că nu subzistă nici criticile recurentului care vizează necomunicarea actelor de procedură întocmite în cursul procesului penal deoarece independent de această comunicare recurentului îi revenea obligația de diligență în urmărirea cursului acelui dosar penal câtă vreme soluționarea prezentei cauze, respectiv suspendarea judecății era strâns legată de acesta.
În consecință, în temeiul art. 312 C. pr. civ. instanța va respinge recursul formulat ca nefondat.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimați, raportat la soluția de respingere a recursului, tribunalul va admite cererea acestora de obligare a recurentei la plata contravalorii onorariului de avocat pe care însă le va reduce în baza art. 274 alin. 3 C. pr. civ. ținând cont de complexitatea redusă a prezentei căi de atac, de durata de soluționare a acesteia și de munca depusă de reprezentanții convenționali ai intimaților. Astfel, recurenta va fi obligată la plata către fiecare intimat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. R., prin Direcția Silvică M., cu sediul în Tg. M., .. 6, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3384 din data de 30 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta R. R., prin Direcția Silvică M. la plata către intimatul Sărăcuțiu R.-I. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă recurenta R. R., prin Direcția Silvică M. la plata către intimata Sărăcuțiu E. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. T. | Judecător, P. M. |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/AT
2 ex./18.12.2015.
Judecător fond G. G. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 249/2015. Tribunalul MUREŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
