Întoarcere executare. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 52/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 52/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Judecător M. L.
Judecător E. O.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta P. C. EREMITU PRIN PRIMAR, cu sediul în Eremitu, nr.547, jud.M. împotriva sentinței civile nr.3272/01.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 februarie 2015, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3272 din 01 iulie 2014 a Judecătoriei Tîrgu-M. s-a respins excepția prematurității invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. E. și A. R. invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. E. și A. R. în contradictoriu cu pârâta P. comunei Eremitu prin primar ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. Ș., B. E. și A. R. în contradictoriu cu pârâta P. comunei Eremitu prin primar și s-a dispus întoarcerea executării silite inițiate împotriva reclamantului O. Ș. de către pârâtă care a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1873,59 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut cu privire la excepția prematurității acțiunii că reclamantul O. Ș. nu a cerut întoarcerea executării ca petit accesoriu contestației la executare iar prin sentința civilă nr. 4793 din 23 mai 2013 nu s-a dispus în acest sens astfel că prima instanță a constatat că cererea reclamantului nu este prematură, din moment ce adresa de înființare a popririi pentru suma din titlul executoriu anulat de sentință datează din 14.08.2012, ulterior emiterii titlului executoriu nr. 1/24.07.2012 dar anterior pronunțării sentinței, reclamantul având astfel dreptul de a solicita întoarcerea executării potrivit art. 404 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. E. și A. R., prima instanță a reținut că în cadrul contestației la executare prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu nr. 1/24.07.2012 respectiv a somației nr. 5/24.07.2012, reclamanții O. Ș., B. E. și A. R. s-au aflat în situația unui litisconsorțiu demarând împreună litigiul. Totuși, întrucât doar reclamantul O. Ș. a fost executat silit prin poprirea pensiei prima instanță a constatat că doar acesta are dreptul de a cere restituirea sumelor nelegal încasate, respectiv restabilirea situației anterioare, astfel că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. E. și A. R., respingând cererea acestora ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Privitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 404 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Se constată de către prima instanță că la data de 27.07.2012 s-a emis titlul executoriu nr. 1/24.07.2012 privind suma de 1873,59 lei reprezentând debit și dobânzi calculate pe perioada 2007-2012, concomitent fiind emisă și somația nr. 5 iar la data de 14.08.2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi iar prin sentința civilă nr. 4703 din 23 mai 2013 definitivă și irevocabilă prin nerecurare a fost admisă contestația la executare formulată de reclamanții din prezenta cauză și s-a dispus anularea titlului executoriu nr. 1 din 24.07.2012 și a somației nr. 5 din 24.07.2012 emise de pârâtă pentru executarea silită a sumei de 1873,59 lei. De asemenea se reține că reclamantul O. Ș. a fost executat silit prin poprirea pensiei, din cupoanele de pensie aferente lunilor octombrie 2012 – ianuarie 2013 rezultând rețineri în cuantum de 488 lei în primele 3 luni și 485 lei în ultima lună. Iar din adresa nr. 3105 din 11.10.2012 trimisă de pârâtă terțului poprit rezultă faptul că acestuia i s-a făcut cunoscut faptul că a fost înființată poprirea solicitată asupra pensiei reclamantului O. Ș..
Privitor la compensația invocată de pârâtă, prima instanță reține că una din condițiile pentru ca aceasta să poată opera este ca datoria să fie certă, lichidă și exigibilă iar în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că a fost emisă o nouă decizie de impunere cu privire la suma pretins datorată, constată chiar lipsa acestui caracter și reține că exista posibilitatea emiterii în mod legal a unui nou titlu executoriu și a unei noi somații pentru suma datorată, putând fi compensate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta P. comunei Eremitu solicitând modificarea în parte a sentinței atacate și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de întoarcere a executării silite formulate.
În motivarea declarației de recurs recurenta invocă din nou compensația legală intervenită între recurentă și intimatul O. Ș. motivat de faptul că au fost emise în mod legal înștiințare de plată, somație și titlu executoriu iar apoi decizia de compensare, care însă nu au fost preluate de către intimat, care a refuzat cu rea-credință primirea actelor, determinând comunicarea lor prin afișare. Recurenta mai arată că intimații nu au invocat nici un moment nelegalitatea compensației, prima instanță nefiind investită cu contestație împotriva deciziei de compensare, care are un regim juridic diferit de cererea cu care a fost investită instanța. Cu toate acestea, instanța de fond în motivarea sentinței atacate reține nelegalitatea compensației invocate de către recurentă fără a indica temeiul de drept în baza căruia verifică legalitatea compensării. Recurenta mai arată că față de principiul disponibilității, părțile sunt cele care investesc instanța cu anumite cereri iar în speță, în măsura în care instanța nu a fost investită cu vreo cerere privind compensația intervenită între părți, definitivă nefiind atacată de către parte, instanța s-a pronunțat și cu privire la ceea ce nu s-a cerut.
La data de 11 februarie 2015 intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În motivarea întâmpinării se reiterează considerentele hotărârii atacate și se arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația legală nefiind nicio dovadă că datoria este certă, lichidă și exigibilă.
La dosar a fost depusă copia confirmării de primire și plicului adresate intimatului O. Ș. și restituite recurentei (f. 19, 20, 21, 22), publicarea pe portalul recurentei a titlului executoriu și somației din 20.12.2013 (f. 23) și decizia privind compensarea obligațiilor bugetare 1341 din 04.03.2014 (f. 24).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de recurs invocate, și din oficiu, tribunalul apreciază că recursul declarat de pârâta ., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reținem că prin calea de atac declarată, recurenta a atacat soluția primei instanțe doar sub aspectul soluție date cu privire la fondul cauzei, respectiv cu privire la cererea intimatului O. Ș. de întoarcere a executării, celelalte dispoziții ale primei instanțe fiind astfel neatacate și întrând în puterea lucrului judecat.
Cu privire la soluția asupra cererii de întoarcere a executării formulată de intimatul reclamant O. Ș., reținem că recurenta nu contestă constatările primei instanțe privitor la anularea titlului executoriu și somației în baza cărora a fost înființată poprirea în urma căreia a fost achitată de către intimatul reclamant suma de 1873,59 lei, dar recurenta invocă intervenirea compensației legale între această sumă și o altă sumă constituită ca debit în sarcina aceluiași intimat reclamant.
De asemenea, recurenta invocă faptul că prima instanță nu avea competența de a analiza compensația legală invocată de către recurentă și în fond, nefiind investită cu o astfel de cerere.
Reținem că instanța de judecată are nu numai dreptul ci și obligația ca la soluționarea cauzelor deduse judecății să verifice dacă susținerile părților corespund adevărului, pentru a putea pronunța în fiecare cauză o soluție legală și temeinică. Temeinicia unei hotărâri judecătorești constă în concordanța perfectă între ceea ce s-a hotărât cu privire la raporturile juridice dintre părți și probele administrate în cauză. Hotărârea este temeinică atunci când, printr-o argumentare riguroasă și o motivare logică, prin punerea în evidență și aprecierea exactă a conținutului unor probe pe care le reține și înlăturarea altora, lămurește toate faptele care permit o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților, în timp ce legalitatea hotărârii implică aplicarea corectă a normelor de drept la situația de fapt dedusă judecății, temeinicia presupune stabilirea exacta a însăși acestei situații, pe baza probelor administrate. Legalitatea și temeinicia hotărârii reprezintă laturile inseparabile ale unei hotărâri valabile.
Astfel, prima instanță, investită cu o cerere de întoarcere a executării, față de apărarea pârâtei care a invocat intervenirea compensației legale, avea nu doar dreptul ci și obligația de a cerceta dacă motivul invocat în apărare de pârâtă există (dacă este probat) și dacă el constituie o justificare legală suficientă pentru negarea dreptului invocat de reclamant.
Față de faptul că din probele administrate în cauză prima instanță a constatat existența dreptului invocat de reclamant și inexistența celui invocat de pârâta recurentă, apreciem că soluția primei instanțe este legală și temeinică, legalitatea acesteia nefiind de altfel invocată în calea de atac de către recurentă.
Mai mult decât atât, reținem că deși în recurs, recurenta a depus înscrisuri din care rezultă că a făcut demersurile legale pentru compensarea obligațiilor reciproce dintre recurentă și intimat, fără însă a face dovada că decizia de compensare intervenită la data de 04.03.2014, a fost comunicată intimatului potrivit dispozițiilor legale. Mai menționăm faptul că anunțul publicat pe pagina de internet a recurentei la data la o dată neidentificată (f. 23) vizează titlul executoriu și somația iar nu decizia de compensare, astfel că aceasta nu poate fi avută în vedere de tribunal.
În aceste condiții, constatând că în cauză nu se poate reține ca operantă compensarea invocată de recurentă, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat și pe cale de consecință îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de ., cu sediul în Eremitu, nr.547, jud.M. împotriva sentinței civile nr. 3272/01.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | Judecător, E. O. |
Grefier, M. T. |
M.T. 06 Martie 2015
Red. ML/Dact. ML
2 ex. /22 mai 2015
Judecător fond: C. T.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul MUREŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
