Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 104/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 104/2015
Ședința publică din data de 05 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: M. L.
Grefier: C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de petenții G. R. (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M.) și G. Mîndra (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M.), împotriva încheierii civile nr. 8210 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de Codul de procedură civilă, fiind motivat și timbrat corespunzător în cuantumul stabilit de instanță.
Se constată de asemenea, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Se constată că s-a depus de către reprezentantul apelanților împuternicire avocațială.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 8210 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenții G. R. și G. Mîndra.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin cererea înregistrată la Biroul de Carte Funciară Tg. M. sub nr._/06.12.2013, fila 41 din dosar, P. de pe lângă Tribunalul M. a solicitat înscrierea unei ipoteci legale în cartea funciară 7234, nr. top.5449/2/3, asupra imobilului situat in Tg. M., ., jud. M., proprietatea contestatorilor G. R. si G. Mîndra.
Cererea a fost formulată în temeiul art. 166 alin. 3 din Codul de procedură penală, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul M. din data de 15.10.2013, luată in dosarul nr. 506/P/2010 și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal, indisponibilizându-se imobilul situat in Tg. M., ., jud. M., proprietatea contestatorilor G. R. si G. Mîndra, deoarece contestatorul G. R. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la evaziune fiscala.
Prin încheierea nr. 1044 din 09.01.2014, s-a admis cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. și s-a întabulat dreptul de ipotecă legală pentru suma de 169.328 lei, asupra imobilului situat in Tg. M., ., jud. M., înscris in cartea funciară 7234, nr. top. 5449/2/3.
Împotriva încheierii pronunțate, în termen legal, au formulat cerere de reexaminare contestatorii G. R. si Mîndra, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că înscrierea ipotecii legale asupra imobilului ce constituie bun comun al părților este nelegală, întrucât bunurile asupra cărora se poate aplica sechestrul penal trebuie să fie proprietatea exclusivă a persoanei față de care se fac cercetări penale în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni.
OCPI M. a soluționat cererea de reexaminare prin Încheierea de respingere nr. 5565/29.01.2014, împotriva căreia contestatorii au formulat prezenta plângere.
A constatat instanța de fond, ca cererea formulata este neîntemeiată, deoarece conform dispozițiilor art. 166 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Față de aceste dispoziții legale și de prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 înscrierea dreptului de ipotecă asupra imobilului proprietatea contestatorilor a fost legal dispusă prin încheierea nr. 1044/09.01.2014.
Faptul că bunul asupra căruia s-a instituit ipoteca este bun comun al contestatorilor, nu constituie un impediment pentru întabularea acestui drept, atâta timp cât legea obligă la aceasta, în condițiile existenței măsurii asigurătorii luate de organul de cercetare penală, contestatorii sau orice persoană interesată putând contesta măsura asiguratorie luată pe parcursul cercetării penale sau ulterior, după soluționarea definitivă a procesului penal.
În consecință, instanța a apreciat că cererea formulată de contestatori este nefondată, respingând-o.
Instanța a mai luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel petenții G. R. și G. Mîndra, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate, cu consecința admiterii plângerii de carte funciară și a respingerii solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-M. de înscriere a ipotecii legale asupra bunului comun.
În motivare, apelanții au reluat explicațiile și argumentele aduse cu ocazia judecării fondului pricinii. S-a arătat că măsura cu pricina, în cazul apelantei G. Mîndra, îi încalcă acesteia dreptului de proprietate, ocrotit de Constituție, întrucât ea nu este cercetată penală, iar în cazul apelantului G. R., în încalcă acestuia prezumția de nevinovăție. Mai mult, în dosarul penal al acestuia din urmă nu există niciun prejudiciu pe care să îl fi cauzat bugetului public.
Potrivit apelanților, imobilul în discuție este un bun devălmaș, dobândit în timpul căsătoriei lor, chiar dacă în prezent părțile petente sunt divorțate, astfel încât, cotele lor de proprietate sunt nedeterminate și prin urmare, înscrierea acestei ipoteci nu poate fi realizată, în condițiile unei consecințe directe a in-determinării însăși a cotei de înscriere a sechestrului ce se dorește a fi instituit.
A susținut apelanta, că lăsând la o parte faptul că nu mai deține calitatea de soție de peste 4 ani, în calitate de coindivizară a imobilului în cauză, nu poate fi de acord ca acest sechestru să se extindă asupra cotei sale nedeterminate din imobil, de vreme ce nu deține niciun fel de calitate în procesul penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de petenții G. R. și G. Mîndra este nefondat.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Prima instanță în mod corect a interpretat dispozițiile legale incidente, respectiv art. 166 alin. 3 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 50 din Legea nr. 7/1996.
În acest sens, constatăm că bunul imobil situat in Tg. M., ., jud. M., proprietatea contestatorilor G. R. si G. Mîndra înscris în cartea funciară 7234, nr. top. 5449/2/3, a făcut obiectul unei măsuri asigurătorii dispuse prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul M. din data de 15.10.2013, luată in dosarul nr. 506/P/2010 și pusă în aplicare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal. Or, în acest context, reprezentantul OCPI M. – BCPI Tg.-M. nu avea abilitarea legală de a verifica actul de procedură penală sub aspectul legalității și temeinicie, cu atât mai mult cu cât el nu are niciun fel de atribuții jurisdicționale. Dimpotrivă, reprezentantul OCPI M. – BCPI Tg.-M. era obligat să dea eficiență măsurii luate, prin îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară care îi cădeau în sarcină.
Toate criticile formulate de către apelanți (referitoare la calitatea de bun comun a bunului imobil asupra căruia s-a instituit sechestrul, referitoare la împrejurarea că părțile nu au cotele de proprietate determinate ori referitoare la insistența cu care apelanta susține că nu poate fi de acord ca acest sechestru să se extindă asupra cotei sale nedeterminate din imobil) devin absurde în contextul tipului de acțiune civilă ce a fost dedusă judecății, întrucât nu pot face obiectul unei cercetări în prezentul cadru procesual. Ele pot fi eventual verificate sub aspectul temeiniciei lor într-o procedură penală de verificare a legalității și temeiniciei actelor procurorului prin care s-a dispus luarea sechestrului asigurător.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petenții G. R. și G. Mîndra, împotriva încheierii civile nr. 8210 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenții G. R. (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M.) și G. Mîndra (cu domiciliul în Tg. M., ., județul M.), împotriva încheierii civile nr. 8210 din data de 15 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
Red. P.M./Dact. P.M.
02.07.2015/2 ex.
Judecător fond: C. I. F.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul MUREŞ | Sechestru asigurător. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
