Pretenţii. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1118/308/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 464/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător L. D.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul P. B. G., având CNP_, cu domiciliul în com. D., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 58 pronunțată la data de 14 ianuarie 2015 de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 8 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 22 septembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 58 din 14.01.2015, Judecătoria Sighișoara a admis în parte acțiunea civilă a reclamantei S. I. în contradictoriu cu pârâtul P. B. G., pentru pretenții, și în consecință l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei 7575 lei despăgubiri, precum și 2924 lei cheltuieli de judecată parțiale, fiind respinsă pentru rest aceeași acțiune.
A reținut prima instanță că în data de 22 aprilie 2014 reclamanta se găsea în spatele grădinii imobilului pe care îl deține în localitatea S., care se continuă cu o livadă și care, fapt necontestat, aparține domeniului public al localității D..
În apropierea locațiilor descrise în cele ce preced, pârâtul deține o stână, iar pentru paza animalelor, are în proprietate mai mulți câini.
La data menționată anterior, unul dintre câinii de pază ai pârâtului a mușcat-o de gamba piciorului drept, conform certificatului medico-legal nr. A2/1601/426/24 aprilie 2014 și a completării la acesta din 21 mai 2014(aflate în copie la filele 6, 7 din dosar), constatându-se existența a 16 plăgi mușcate, dintre care 15 plăgi superficiale și 1 plagă profundă, acestea necesitând în final pentru vindecare 32-35 de zile de îngrijiri medicale.
Și din declarațiile martorilor I. I., N. D., B. I. și B. R. D.(filele 43, 51, 54-55 din dosar) a rezultat că acestea au fost împrejurările și modul în care i-au fost cauzate reclamantei leziunile descrise în cuprinsul certificatelor medico-legale.
Nu poate fi reținută afirmația în sensul că există și o culpă a reclamantei care, deși avertizată asupra posibilității de a fi mușcată de câinii de la turma pârâtului, de către martorii I. I. și B. I., nu s-a retras, precum și că aceasta nu ar fi trebuit să se afle în acel loc. Reclamanta nu a dat dovadă de lipsă de diligență întrucât se găsea deja într-un loc aparținând domeniului public din imediata apropiere a locuinței sale, supraveghindu-și găinile, când a traversat prin aceleași loc și turma de oi a pârâtului, păzită de mai mulți câini, printre care se găsea și câinele care a mușcat-o pe reclamantă.
În consecință, s-a stabilit aplicabilitatea dispozițiilor art. 1375, 1377 și următoarele NCC, art. 6 alin. 5 din OUG 55/2002.
De către pârât nu s-au probat elementele care să-l poată absolvi de intervenirea acestei răspunderi, deci ș-a reținut obligația acestuia de a repara prejudiciul cauzat reclamantei constând din 3500 lei reprezentând plata muncii a 2 persoane pe timp de 35 de zile(50 lei/zi x 35 de zile x 2 = 3500 lei) + 700 lei contravaloarea hranei asigurate acestora, dovedindu-se că acesta a fost numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și că în această perioadă nu a putut îngriji singură animalele din gospodăria proprie constând, conform adeverinței nr. 266/27.11.2014 emisă de către DSV D. din 6 bovine adulte, 10 tineret bovin, 3 viței, 1 cabalină, 4 porcine și 20 găini(f. 47 din dosar), și nici de terenul în suprafață de 1,97 ha, conform înscrisului de la fila 50 din dosar.
De asemenea, cu înscrisurile de la fila 10 din dosar, reclamanta a dovedit că a cheltuit 375 lei cu transportul la medic, pentru consultații, îngrijiri medicale și tratamente.
La toate acestea s-au adăugat și 3000 lei constând în despăgubiri pentru daune morale, considerate proporționale cu suferințele fizice și psihice la care a fost supusă reclamanta în urma atacului produs asupra ei de câinele pârâtului, instanța apreciind că acest cuantum al despăgubirilor pentru daune morale asigură atât realizarea dezideratului reparării integrale a prejudiciului, cât și evitarea îmbogățirii fără justă cauză a reclamantei. Din totalul pretențiilor solicitate prin acțiune, s-a reținut ca fiind dovedită suma de 7575 lei (3500 + 700 + 375 + 3000 = 7575 lei), între aceste limite fiind admisă acțiunea reclamantei, iar pentru rest respinsă.
În baza prevederilor art. 453 NCPC, conform soluției adoptate, pârâtul, aflat în culpă procesuală, a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată parțiale avansate în cauză de către reclamantă, constând din taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și din onorariul avocațial, în cuantum de 2924 lei (484 lei taxă judiciară de timbru + 2500 lei onorariu avocațial), dovedite cu chitanțele de la filele 30, 56 din dosar.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul P. B.-G., prin care a solicitat desființarea sentinței atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale acordate în primă instanță, cu plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apelului a criticat netemeinicia în ceea ce privește despăgubirile totale acordate raportat la fapta ilicită constatată în cauză. A subliniat în primul rând neconcordanțele relevate între conținutul certificatelor medicale și declarațiile martorilor cu privire la rănile provocate de câine, de unde a apreciat și că este necesară administrarea unei expertize medico-legale în vederea identificării numărului real de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, cu luarea în considerare și a afecțiunilor preexistente ale intimatei.
Cu referire la numărul persoanelor care au ajutat-o în gospodărie în intervalul de timp afectat vindecării, apelantul a reamintit declarațiile martorilor I. I. și Birlea D. care au declarat că intimata s-a ocupat de gospodărie și în perioada de refacere, iar unul dintre ajutoare a fost permanent în gospodărie până în una iulie 2014, rezultând că despăgubirile materiale de 2450 lei pentru ajutorul în gospodărie apar ca nefiind justificate, de vreme ce una dintre cele două persoane presta muncă și în condițiile în care intimata nu era afectată.
Apelantul critică în continuare și cuantumul daunelor morale, solicitând reducerea acestora în raport de principiile echității și al îmbogățirii fără just temei.
În probațiune a solicitat ascultarea unui martor și proba cu expertiza medico-legală.
Cererea de apel a fost taxată cu 427 lei timbru judiciar (f. 15).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plat cheltuielilor de judecată.
În opinia acesteia cu ocazia primei judecăți a fost dovedit atât prejudiciul material cât și cel moral, limitele acestora fiind confirmate de lucrările dosarului.
Criticile aduse certificatelor medico-legale nu pot fi primite întrucât acestea nu au fost contestate cu ocazia primei judecăți, limitele efectului devolutiv al apelului nepermițând acceptarea lor.
În opinia sa prelungirea numărului de zile medicale apare firească raportat la numărul plăgilor și gravitatea celei profunde.
În privința daunelor morale a opinat cu privire la caracterul modest al acestora, în raport și de practica judiciară recentă, fiind evocat prejudiciul de agrement.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri (chitanțele pentru onorariile avocațiale, f. 28-29, împuternicirile avocațiale), fiind respinse cererile în probațiune formulate de apelant.
Analizând probele administrate în fața primei instanțe conform art. 479 alin 1 NCPC, reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost descrisă de prima instanță, în privința modului de producere a prejudiciilor, a răspunderii, a legăturii de cauzalitate nu u făcut obiect al criticilor în apel.
În privința afecțiunilor produse de mușcătură instanța de apel constată că în fața primei instanțe s-au depus două certificate medico-legale, cel emis ulterior (la circa o lună de la data producerii faptei, nr. A2/ad 1601/426, f. 7 dosarul primei instanțe) nu contrazice primul certificat, ci constatând modul de îngrijire practicat, evoluția pacientei concluzionează în sensul reevaluării numărului de zile de îngrijire medicală, de la 8-9 zile la 32-35 zile.
Pârâtul, în fața primei instanțe nu a formulat întâmpinare, instituția prin intermediul căreia se propun probele (205 lit. d C.P.C), acesta însă și-a însușit martorul propus de reclamantă (I. I.) și, cu acordul reclamantei a obținut admiterea cererii de audiere martorului P. Johanis, numele corect relevat cu ocazia audierii fiind B. I..
În consecință, nefiind combătute în mod procedural, înscrisurile încuviințate în probațiune cu certificatele medico-legale, în fața primei instanțe, în apel nu a fost încuviințată efectuarea unei expertize medico-legale, numărul de zile de îngrijire medicală rezultând din certificatul amintit, fiind de 32-35 de zile.
În privința întinderii prejudiciilor, se constată că în privința celui material constând în costurile generate de imposibilitatea de îngrijire a gospodăriei, criticile apelantului apar întemeiate.
C., într-adevăr, din declarația martorului N. D. a rezultat că, de gospodărie, anterior incidentului se ocupa intimata și un ajutor permanent, care a continuat să lucreze până în luna iunie, apoi numai după-amiaza. În perioada de refacere intimata a fost văzută de martorii B. I. și I. I. continuând treburile în gospodărie, fiind demonstrat ca necesar ajutorului unei singure persoane a cărei prezență trebuia să fie zilnică în vederea suplimentării forței de muncă (martorul B. Răzva-D.).
În consecință, din cuantumul total al despăgubirilor solicitate de intimată pentru plata muncii și mesei a 2 persoane pentru 35 de zile va fi eliminat costul generat de angajarea unei persoane, 2450 lei ( indicat în cererea introductivă și în cererea de apel).
Criticile apelantului referitoare la cuantumul despăgubirilor morale nu pot fi primite însă, soluția adoptată de prima instanță fiind ferită de orice critici.
Tribunalul apreciază că vătămarea integrității corporale constatate, în mod sigur a produs și un prejudiciu moral, iar conform art. 1391, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Cum evaluarea prejudiciului moral, chiar atunci când existența lui este evidentă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, prima instanță a apelat la echitate.
Or, având în vedere violența atacului, (15 plăgi mușcate superficiale și una profundă), suferința fizică și psihică generată (reclamanta avea a se preocupa în această stare atât de gospodărie cât și de familie, având în grija ei trei copii), statuând în echitate, instanța a acordat despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, care să asigure, așa cum s-a enunțat atât realizarea dezideratului reparării integrale a prejudiciului (1385 c.civ), cât și evitarea îmbogățirii fără justă cauză a reclamantei.
În consecință, cheltuielile de judecată acordate reclamantei la admiterea parțială a cererii vor fi reduse doar în partea ce reprezintă cuantumul taxei de timbru ce a fost redusă proporțional pretențiilor apreciate ca neîntemeiate, onorariul avocațial urmând a fi menținut în același cuantum (453 C.P.C.).
Prin urmare, în baza art. 480 alin 1 C. tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 5125 lei și suma de 2861 cu titlu de cheltuieli de judecată. Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 451 și art. 453 C. va obliga intimata la plata către apelant a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 688,25 lei reprezentând taxa judiciară de timbru proporțional admiterii apelului (88,25 lei) și onorariu avocațial (600 lei, chitanța nr. 59 din 12.08.2015).
Fiind admis apelul, potrivit art. 453 C.P.C. se va respinge cererea intimatei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel (chitanța nr. 19/01.06.2015)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de paratul P. B. G., având CNP_, cu domiciliul în com. D., ., jud. M. împotriva sentinței 58/14.01.2015 a Judecătoriei Sighișoara.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 5125 lei și suma de 2861 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obliga intimata la plata către apelant a cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 688,25 lei reprezentând taxa judiciară de timbru proporțional admiterii apelului și onorariu avocațial. Respinge cererea intimatei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
P. la dispoziția părților prin mijlocirea grefei azi, 22.09.2015.
Președinte, M. F. | Judecător, L. D. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/MF
2 ex., 01.10.2015
Judecător fond L. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 483/2015. Tribunalul MUREŞ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 203/2015.... → |
|---|
