Contestaţie la executare. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 3784/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 475/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător R. I.
Grefier G. O.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă K. Z. M., cu domiciliul în Tg. M., ., apt. 1, jud. M. CNP_ și apelanta – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4631/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 24 septembrie 2015.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.4631/4 noiembrie 2014 a Judecătoriei Tg.M. s-a admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea K. Z.-M., în contradictoriu cu DGFP B.-AJFP M.. S-a anulat în parte somația nr. 20/_ /_ și titlul executoriu nr._, ambele din data de 27.02.2014 în ceea ce privește suma de 23 de lei, reprezentând decizia de accesorii nr._ din data de 20.01.2014.
S-a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 152, 5o lei reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial
S-a reținut de prima instanță că prin Titlul executoriu nr._ și Somația nr._, ambele din 27.02.2014, emise în Dosarul de executare nr._ s-a declanșat executarea silită față de contestatoarea K. Z.-M., pentru suma de 2107 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri, ca documente prin care s-au evidențiat plațile fiind menționate DEC. ACC. nr._ din 30.06.2012 și DEC. ACC. nr._ din 30.01.2013.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul execuțional nr._/2009 al A.N.A.F. –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.-Administrația Finanțelor Publice Tîrgu-M., în baza titlurilor de creanță reprezentate de Decizia de Accesorii nr. nr._ din 30.06.2012 și Decizia de Accesorii DEC. ACC. nr._ din 30.01.2013 au fost stabilite dobânzi și penalități în cuantum de 2107 lei.
Relativ la cele titluri de creanță, decizia de accesorii din data de 30.06.2012 a fost comunicată contestatoarei în mod legal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată personal de către contestatoare (fila 68 din dosar).
În ceea ce privește celălalt titlu de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu, respectiv decizia de accesorii din data de 30.01.2013, instanța de fond a reținut că nu a fost legal comunicat contestatoarei, comunicându-se titlul de creanță prin doar prin publicitate.
Instanța de fond a luat în considerare Decizia Curții Constituționale nr. 536/28.04.2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul fiscal din care prevederile susmenționate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la 44 lit. a-d din aceeași ordonanță, situație în care instanța va constata că titlul de creanță reprezentat de decizia de accesorii din data de 30.01.2013 nu a fost valabil comunicat contestatoarei.
Față de aspectele învederate mai sus s-a admis în parte contestația la executare și se va anula în parte somația nr. 20/_ /_ și titlul executoriu nr._, ambele din data de 27.02.2014 în ceea ce privește suma de 23 de lei, reprezentând decizia de accesorii nr._ din data de 30.01.2013.
Instanța, față de dispozițiile art. 453 alin 1 conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească cheltuielile de judecată a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 652,50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată din care suma de 152,50 de lei reprezentând taxă de timbru (fila 24 din dosar), iar suma de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial (fila 52 din dosar).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel K. Z. M. care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Titlului executoriu nr._ și a somației nr.26/_ /_ din 27.02.2014; schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul indicării corecte a somației emise de către intimată ca fiind 26/_ /_.
S-a susținut de apelantă că în anul 2012 au fost identificate creanțele cuprinse în titlul executor atacat însă în situația analitică pentru anul 2014 aceste creanțe nu sunt identificate, în dreptul acestor creanțe figurând semnul minus. Acest lucru înseamnă că s-au stins respectivele creanțe. S-a mai arătat că în dreptul sumei de 486 lei identificate în titlul executoriu la primul punct s-a menționat Decizia acc._/30.06.2012 însă de fapt este vorba despre Decizia nr._.03.2011 care a fost anulată în parte prin Sentința nr.3003/6.07.2012 de către Tribunalul M. rămasă definitivă prin Decizia nr.1650/R/21.02.2013 a Curții de apel Tg.M.. Or în anul fiscal 2014 intimata a evidențiat din nou suma respectivă la rubrica de contribuție de asigurări sociale de sănătate ca și obligație rămasă neachitată.
Totodată la situația debite plăți solduri din 2013 sunt evidențiate ca și contribuție suma de 2646 lei și ca accesorii suma de 2850 lei ambele sume fiind cuprinse în Decizia de impunere nr.386/30.03.2011 care au fost achitate de apelantă la data de 11.01.2013 cu chitanța . 9 nr._. De asemenea este evidențiată ca și contribuție suma de 2548 lei sumă cuprinsă în Decizia de impunere nr.9975/1./31.05.2012 în această decizie fiind evidențiată și suma de 2692 lei cu titlu de accesorii. Această decizie a fost anulată în întregime prin Sentința nr.3352/2013 rămasă definitivă prin nerecurare.
S-a mai arătat că suma de 2424 lei cuprinsă în Decizia de impunere nr._/30.06.2012 a fost stinsă nefiind evidențiată în situația analitică.
S-a arătat că pe anul 2013 toate datoriile au fost achitate sau anulate astfel că nu se puteau calcula dobânzi sau penalități în anul 2014. S-a mai susținut că este vorba de aceeași sumă de bani ce se încearcă a fi executată prin titluri executorii diferite.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice B.-Administrația județeană a finanțelor Publice M. care a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței primei instanțe, respingerea contestației la executare cu exonerarea apelantei de plata sumei de 152,50 lei reprezentând taxă de timbru și 500 lei onorariu avocațial.
S-a susținut că în privința intimatei au fost respectate toate procedurile de comunicare a dispozițiilor, Decizia nr._.1/30.06.2012 fiind comunicată prin poștă cu confirmare de primire, iar Decizia nr._ din 30.01.2013 prin afișare.
În ceea ce privește suma de 152,50 de lei reprezentând taxă de timbru (fila 24 din dosar) și suma de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial (fila 52 din dosar) s-a invocat faptul că nu există o culpă a apelantei în efectuarea cheltuielilor, conform art.453 C.pr.civ.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl constată nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-M. la data de 24.03.2014, sub nr._, contestatoarea K. Z. M., a solicitat în contradictoriu cu intimata D. B. - AJFP M., ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună admiterea contestației, exonerarea de la plata obligațiilor accesorii in suma de 2107 lei, suma care se compune din dobânzi si penalități de întârziere, suspendarea executării pana Ia soluționarea definitiva a contestației, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat că, prin titlul executoriu si somația atacata se face referire la doua Decizii de impunere prin care s-au calculat plați accesorii, decizii ce nu i-au fost comunicate niciodată, respectiv Dec. acc. nr._/30.06.2011 si Dec. acc.nr._/30.01.2013, pentru a putea fi atacate in timp util la instanța de contencios administrativ.
De asemenea contestatoarea a mai arătat că, după cum rezultă din titlul executoriu si din somația emisa la data de 27.02.2014, sumele solicitate nu coincid cu situația analitica anexa la titlul executor emisa la data de 13.03.2014.
Din datele existente la parata figurează cu un debit de 3270 lei si nu cu debitul prevăzut in titlul executor.
Pe de alta parte, la suma de 2548 lei contribuția la asigurări sociale de sănătate a fost obligata prin Decizia de impunere nr._.1.2.3 din 31.05.2012, decizie ca a fost atacata in contencios administrativ si in final anulata.
În ceea ce privește apelul formulat de K. Z. M. instanța de apel observă că se contestă somația 26/_ /_ din 27.02.2014 și titlul executoriu nr._772829, din data de 27.02.2014.
Titlul executoriu nr._772829 din data de 27.02.2014 cuprinde obligațiile de plată de 486 lei în baza DEC.ACC. nr._ din 30.06.2012; 57 lei în baza DEC.ACC. nr._ din 30.06.2012; 1160 lei în baza DEC.ACC. nr._ din 30.06.2012; 381 lei în baza DEC.ACC. nr._ din 30.06.2012; 23 lei în baza DEC.ACC._ din 30.01.2013.
Apelanta consideră că o parte din sume au fost anulate iar altele se suprapun, nemaiavând de achitat nimic.
Instanța de apel observă că într-adevăr inițial unele sume s-au suprapus, fiind dublate deciziile de impunere aspect constatat prin Sentința nr.3352/24 septembrie 2013 a Tribunalului M. Secția de contencios administrativ rămasă irevocabilă. Astfel s-a constatat că sumele din Deciziile nr.9975.1/31.05.2012 și nr.9975.3/31.05.2012 se suprapun cu cele din Deciziile nr._.1 și nr._.3 din 2012. Or această suprapunere și hotărâre a instanței a fost avută în vedere de organul fiscal, din situația analitică pe anul 2014 (f.13) reieșind că a fost scăzută suma de 2548 lei și respectiv 2692 lei.
Prin urmare au rămas valabile Deciziile nr._.1 și nr._.3 din 2012 în privința cărora apelanta nu a dovedit că au fost anulate. Trebuie observat că prin Sentința nr.6595/3.10.2013 a Judecătoriei Tg.M., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.280/17 aprilie 2014 a Tribunalului M., s-au anulat actele de executare contestate, respectiv titlul executoriu nr._/ 2012 și a somația nr._/2012 emise de AFP. Mun. Târgu M.. Deci Deciziile nr._.1 și nr._.3 din 2012 nu au fost anulate, ci doar actele de executare emise în baza lor, organul fiscal procedând în mod corect la o nouă executare a respectivelor decizii.
Referitor la suma de 1467 lei pe care nu ar datora-o apelanta în baza Deciziei nr.1650/R/21 februarie 2013 a Curții de Apel Tg.M. – Secția de contencios administrativ și fiscal, din compararea titlului executoriu nr._ cu situația analitică pe anul 2014 rezultă că suma de 1467 lei nu este cuprinsă în titlul executoriu atacat în prezenta cauză. Titlul executoriu nr._ din data de 27.02.2014 cuprinde sumele de 486 lei, 57 lei, 1160 lei, 381 lei și respectiv 23 lei. Prin urmare această sumă nu face obiectul prezentei cauze.
În consecință, în baza art.480 C.pr.civ., apelul formulat de apelanta K. Z. M. va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de ANAF Direcția Regională a Finanțelor Publice B.-Administrația județeană a finanțelor Publice M. instanța de apel observă că apelanta consideră că și-a îndeplinit obligația de comunicare a Decizie de Accesorii DEC. ACC. nr._ din 30.01.2013 în urma anunțului colectiv nr._/11.12.2013, afișat la sediul AJFP M., concomitent cu publicarea pe pagina de internet a ANAF, în conformitate cu prevederile art. 44 alin (3) din O.G. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Instanța de apel observă că apelanta nu contestă faptul că Decizia nr._ din 30.01.2013 af ost comunicată doar prin afișare nu și prin poștă. De altfel nici nu s-a făcut dovada comunicării respectivei decizii prin poștă. Se mai remarcă faptul că organul fiscal a procedat la comunicarea directă prin afișare a deciziei deși deja era publicată Decizia Curții Constituționale nr. 536/28.04.2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul fiscal potrivit căreia prevederile susmenționate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la 44 lit. a-d din aceeași ordonanță. În această situație în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că titlul de creanță reprezentat de decizia de accesorii din data de 30.01.2013 referitor la suma de 23 lei nu a fost valabil comunicat contestatoarei.
Prin urmare sub acest aspect apelul este nefondat.
În ceea ce privește susținerea că apelanta a fost nelegal obligată la cheltuieli de judecată și la contravaloarea taxei de timbru instanța de apel reține că apelul este întemeiat în parte.
În privința cheltuielilor de judecată se observă că potrivit art.453 alin.1 C.pr.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește culpa procesuală aceasta aparține pârâtei deoarece nu a depus diligențele necesare pentru a evita chemarea sa în judecată și pentru efectuarea în mod legal a procedurilor de executare.
Prin urmare sub acest aspect apelul este nefondat.
Se observă însă că cererea reclamantei a fost admisă doar în parte, astfel că prima instanță trebuia să facă aplicarea art.453 alin.2 C.pr.civ. care prevăd că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare se impunea reducerea cheltuielilor de judecată la jumătate.
Totodată se remarcă faptul că au fost cuprinse în cheltuielile de judecată și suma de 152, 5o lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Or în această privință există dispoziții speciale, ale OUG nr.80/2013, care derogă de la legea generală respectiv C.pr.civ.
Astfel potrivit art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Prin urmare, în privința taxei de timbru achitată în cadrul contestației la executare, există norme speciale derogatorii, precum și o procedură pe care cel care câștigă procesul trebuie să o urmeze pentru recuperarea taxei de timbru, acestea nefiind cuprinse în cheltuielile de judecată.
În consecință față de cele arătate mai sus se va admite apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și în consecință se va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că obligă intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. la plata către contestatoarea K. Z.-M. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se va înlătura din dispozitivul hotărârii apelate mențiunea obligării intimatei la plata către contestatoare a sumei de 152,5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta K. Z.-M. cu domiciliul în Tg. M., ., apt. 1, jud. M. CNP_ împotriva sentinței civile nr. 4631 din data de 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Admite apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4631 din data de 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că obligă intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. la plata către contestatoarea K. Z.-M. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înlătură din dispozitivul hotărârii apelate mențiunea obligării intimatei la plata către contestatoare a sumei de 152,5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 septembrie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, R. I. | |
Grefier, G. O. |
Red RI/Teh GO
Predat 07.10.2014 ex 4
Jud fond gabriel C. U.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
