Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 501/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 501/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul R. A. C., având CNP_ și domiciliul în Sighișoara, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 59/14.01/2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 3 septembrie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 10.09.2015, 17.09.2015, respectiv 24.09.2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 59 din data de 14 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea civilă a reclamantei G. M. în contradictoriu cu pârâtul R. A. C. pentru pretenții și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3888 lei debit și 1028 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că între părțile prezentei cauze s-a mai purtat un litigiu având ca obiect principal revendicare mobiliară, soluționat prin sentința civilă nr. 358 din 11.03.2014 a Judecătoriei Sighișoara, definitivă prin decizia civilă 617 din 24.11.2014 a Tribunalului M., în cadrul acestor hotărâri statuându-se că autoturismul Ford Tranzit a fost predat de către pârât reclamantei, aspect ce rezultă și din cuprinsul procesului-verbal din 03.10.2013 întocmit între părți.
În prezenta cauză reclamanta susține că acest autovehicul prezenta la data predării lui, defecțiuni constând în demaror electromotor și sistemul de închidere al autoturismului, fisurarea parbrizului defecte și înlocuirea a 4 cauciucuri noi marca Tigar, cu cauciucuri de 4 modele diferite, la același autoturism, astfel că starea autoturismului s-a degradat de la moartea sorei reclamantei (24.11.2012 și până la data predării lui către reclamantă (03.10.2013).
Judecătoria apreciază că temeinicia pretențiilor reclamantei este dovedită prin declarația martorului M. E. care se coroborează cu planșele foto depuse la dosar și cu procesul-verbal încheiat cu ocazia predării, din care rezult doar starea funcțională a autoturismului iar nu starea fizică a componentelor și dotărilor acestuia. Mai mult, se reține că înlocuirea celor 4 cauciucuri noi cu care fusese dotat autovehiculul la 04.12.2012 cu unele uzate și de modele diferite a fost probat cu martorul M. E. coroborată cu înscrisul aflat la fila 17 dosar și cu planșele fotografice, prima instanță înlăturând declarația martorului B. I. ca fiind în mod evident necorespunzătoare adevărului și dată în favoarea pârâtului al cărui prieten s-a declarat martorul, astfel că judecătoria a apreciat mărturia sa ca fiind cel puțin părtinitoare și în opoziție cu restul probelor de la dosar.
Se concluzionează de către prima instanță că devizul estimativ pentru efectuarea reparațiilor are un cuantum modic și proporțional iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 Cod civil, pârâtul a cauzat reclamantei o pagubă iar cuantumul acesteia este probat astfel că a fost obligat la repararea acesteia.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, prima instanță a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1028 lei către reclamantă, sumă constând din taxă judiciară de timbru, cheltuieli de transport, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul R. A. C., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii apelate, reținerea sau trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar în urma rejudecării respingerea acțiunii promovate de reclamanta intimată.
În motivarea căii de atac, apelantul a criticat modul în care prima instanță a interpretat probele administrate în cauză, arătând că depoziția martorului B. I. a fost înlăturată în mod netemeinic întrucât martorul a fost de față la predarea autoturismului, a cunoscut starea autovehiculului încă de la achiziționarea acestuia de către apelant, a declarat că fotografiile aflate la dosarul cauzei nu au fost făcute la locul predării autovehiculului. Apelantul mai critică faptul că fotografiile depuse la dosar nu sunt datate și nici certificate însă cu toate acestea prima instanță le ia în considerare. Apelantul mai arată că intimata a semnat procesul-verbal de predare-primire în care se arată că autoturismul este în stare de funcționare fără a fi făcute mențiuni cu privire la defecțiunile reclamate în cauza pendinte și care puteau fi sesizate cu ușurință.
La data de 04 mai 2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că probele administrate converg spre dovedirea susținerilor din acțiune, astfel cum prima instanță în mod corect a apreciat iar susținerile apelantului sunt neîntemeiate. Astfel, cu privire la certificarea fotografiilor, intimata arată că acestea sunt mijloace materiale de probă, nefiind supuse cerinței certificării, comanda depusă la dosar este de natură a determina întinderea prejudiciului încercat de intimată, anvelopele cu care era echipat autoturismul au fost achiziționate în urma comenzii nr. 3 din 04.10.2012 în cuprinsul căreia sunt menționate elementele de identificare a autoturismului. Referitor la semnarea procesului-verbal de predare a autoturismului, intimata arată că în fața primei instanțe a fost probat, cu declarația martorului M. E., faptul că predarea a fost condiționată de semnarea fără consemnarea viciilor, de către apelant.
La data de 18 mai 2015 apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a făcut o prezentare succintă a noțiunii și caracterelor actului juridic civil și subliniază faptul că depoziția martorului M. E. vine în contradicție cu situația certificată de acesta prin semnarea procesului-verbal de predare a autoturismului iar fotografiile aflate la dosarul cauzei nu dovedesc starea autovehiculului la momentul predării acestuia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâtul R. A. C. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, în sinteză, reținem că hotărârea primei instanțe, este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat normele legale incidente și probele administrate este și el ferit de critici. Considerăm că argumentația expusă de judecătorie asupra rațiunilor pentru care a admis cererea de chemare în judecată este corectă, nefiind necesară aducerea unor considerente suplimentare de esență.
De aceea, nici criticile aduse în apel de către pârâtă și care practic reiau apărările sale formulate cu ocazia judecății fondului, nu pot fi primite.
Mai reținem că în mod corect prima instanță a înlăturat depoziția martorului propus de apelantul reclamant apreciind că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză iar interpretarea dată de apelant înscrisului proces-verbal de predare-primire, deși aparent pertinentă, nu poate fi primită, întrucât prin acest înscris se confirmă doar că autoturismul se predă „în stare buna de funcționare” fără a se face referire la descrierea tehnică, aspect ce conduce la posibilitatea completării descrierii autoturismului de la momentul predării cu orice mijloace de probă, deci inclusiv cu depoziția martorului M. E., semnatar al înscrisului.
Pentru considerentele expuse mai sus, coroborat cu cele stabilite de prima instanță, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. A.. C., împotriva sentinței civile nr. 59 din data de 14 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._, constatând culpa procesuală a apelantului și făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă va dispune obligarea apelantului la plata către intimată a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial potrivit dovezii depuse la dosar (f. 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. A. C., având CNP_ și domiciliul în Sighișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr. 59 din data de 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantul R. A. C. să plătească intimatei reclamante G. M. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 24 septembrie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 25 Septembrie 2015
Red. M.L./Dact. M.L.
2 ex./22 octombrie 2015
Judecător fond: L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul MUREŞ | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 751/2015.... → |
|---|
