Acţiune oblică. Decizia nr. 580/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 4432.9/279/2008
Dosar nr._ - acțiune oblică -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 01 octombrie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. - judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. - grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-pârât C. G., domiciliat în ., . împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 26.01.2012 și a sentinței civile nr. 1937 din data de 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. D., domiciliat în ., sat Bistrița, ., județul N., C. I., domiciliat în ., C. G., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., .. 3, ., C. G., domiciliată în Piatra N., .. 4, ., C. M., domiciliată în A. cel B., .-reclamante P. A. C. și P. I. Carmen, ambele domiciliate în A. cel B., ., județul N., având ca obiect acțiune oblică.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 24.09.2014 și apoi la 01.10.2014 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1937 din 18.04.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1937 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
A fost admisă acțiunea oblică având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantele Pîncovai A. C. și Pîncovai I. C., în contradictoriu cu pârâții C. D., C. I., C. G., C. G., C. G. și C. M..
A fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante C. G. și C. G..
Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți C. G. și C. D..
A fost respinsă, ca prescrisă, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. D. la data de 20.02.2013.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune existente cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. C.:
S-a atribuit, în indiviziune, pârâților C. D., C. I., C. G. și C. M.,în cotă-indiviză de ¼ fiecare, următoarele imobile:
- Teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. cu o valoare de 7.820 lei;
- Casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N. cu o valoare de 4.457 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant C. G.în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri imobile:
- Teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 3.345 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-DN 15, E-R. C., S-drum de exploatare, V-N. D. cu o valoare de 33.450 lei;
- Teren cu destinația pășune în suprafață de 2562,5 mp., în valoare de 717,5 lei situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N – Izlaz comunal, Est – lotul atribuit pârâtului C. D., Sud – C. N., Vest – pădure-lot atribuit pârâtului C. D., pe conturul H-P-O-N-A-2-1-S-R-H, conform variantei I-a de lotizare întocmită de expert M. G. și depusă la data de 8.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- Teren vegetație forestieră în suprafață de 2145 mp., în valoare de 2.574 lei situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N – Izlaz comunal, Est – lotul atribuit pârâtului C. D., Sud – izlaz comunal, Vest – pădure ., pe conturul A-V-4-3-U-T-I-J-K-L-M-A, conform variantei I-a de lotizare întocmită de expert M. G. și depusă la data de 8.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
Pârâtul-reclamant C. G. primește bunuri în valoare de 39.810,75 lei .
Pârâtului-reclamant C. G. i se cuvin bunuri în valoare de 10.183,6 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant C. D. în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri imobile:
- Teren fânețe în suprafață de 3.900 mp. situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N-R. C., E-zonă de protecția I.C.H. și C. H., S-C. H., V- R. I. cu o valoare de 4.368 lei;
- Teren cu destinația pășune în suprafață de 2562,5 mp., în valoare de 717,5 lei situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N – Izlaz comunal, Est – C. V., Sud – C. N., Vest – lotul atribuit pârâtului C. G., pe conturul A-B-C-D-E-F-G-R-S-1-2-A, conform variantei I-a de lotizare întocmită de expert M. G. și depusă la data de 8.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
- Teren vegetație forestieră în suprafață de 2145 mp., în valoare de 2.574 lei situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N – Izlaz comunal, Est – lotul atribuit pârâtului C. G., Sud – izlaz comunal, Vest –lot pădure atribuit pârâtului C. G., pe conturul A-N-O-P-H-T-U-3-4-V-A, conform variantei I-a de lotizare întocmită de expert M. G. și depusă la data de 8.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâtul-reclamant C. D. primește bunuri în valoare de 10.728,75 lei .
Pârâtului-reclamant C. D. i se cuvin bunuri în valoare de 10.183,6 lei.
S-a atribuit pârâtului C. I. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren fânețe în suprafață de 2.700 mp. situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N-Dărăndoi A., E-L. N., S-F. C., V- M. G. cu o valoare de 3.024 lei;
Pârâtul C. I. primește bunuri în valoare de 6.093,25 lei .
Pârâtului C. I. i se cuvin bunuri în valoare de 10.183,6 lei.
S-a atribuit pârâtei C. G. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren arabil în suprafață de 1250 mp. situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N-F. C., E-L. N., S-D. V., V- R. A. cu o valoare de 1.400 lei;
Pârâta C. G. primește bunuri în valoare de 1400 lei .
Pârâtei C. G. i se cuvin bunuri în valoare de 10.183,6 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant C. G. să plătească, cu titlu de sultă egalizatoare următoarele sume de bani: suma de 10.183,6 lei pârâtei C. G.; suma de 8.783,6 lei pârâtei C. G.; suma de 7.114,35 lei pârâtei C. M.; suma de 3.545,6 lei pârâtului C. I..
A fost obligat pârâtul-reclamant C. D. să plătească pârâtului C. I., cu titlu de sultă egalizatoare suma de 545,15 lei.
S-a perfectat vânzarea-cumpărarea intervenită între reclamantele PÎNCOVAI A. C. și PÎNCOVAI I. C. și pârâtul C. D., în nume propriu, și în calitate de mandatar al pârâților C. I., C. G. și C. M. cu privire la terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. și casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N..
S-a menționat că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp.situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. și casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N..
Au fost obligați pârâții C. D., C. I., C. G., C. G., C. G. și C. M. să achite, fiecare, suma de 123,76 lei reclamantelor PÎNCOVAI A. C. și PÎNCOVAI I. C., cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale pârâților.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 22.07.2008 reclamantele PÎNCOVAI A. C. și PÎNCOVAI I. C. au chemat în judecată pe pârâții C. D., C. I., C. G., C. G., C.(C.) G. și C. M., solicitând, pe calea acțiunii oblice partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei C. C., cu atribuirea în lotul pârâtului C. D. a imobilului teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul satului Bistrița, nr. 562,. și a casei situate pe teren; în contradictoriu cu pârâtul C. D. reclamantele au solicitat instanței pronunțarea unei sentințe care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic pentru imobilul compus din casă de locuit și teren intravilan în suprafață de 782 mp.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că defuncta C. C. a decedat la data de 29.06.1989, în .. În afara imobilului menționat din masa succesorală mai fac parte un teren arabil în suprafață de 4.600 mp., situat în extravilanul ., punctul O., teren în suprafață de 3.400 mp. situat în extravilanul loc. A. cel B., la punctul „Bolohăniș”, teren arabil în suprafață de 1000 mp. situat la punctul „Pe câmp” și un teren în suprafață de 4.400 mp. situat la punctul „T.”, .. Conform certificatului de moștenitor nr. 1268/1989 fiecăruia dintre pârâți i se cuvine câte o cotă de 1/6 din masa de partaj.
Imobilul cu privire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic este în stăpânirea reclamantelor din anul 1992, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv chitanțele din data de 07.10.1992 și 22.02.1993. Între pârâtul C. D. și mama reclamantelor, defuncta Pîncovai C., s-a încheiat promisiunea de vânzare în baza căreia mama reclamantelor a achitat suma totală de 600.000 lei,cu titlu de preț, urmând ca în viitor să se încheie actul notarial, în considerarea calității de proprietar moștenitor al imobilului.
De la decesul mamei reclamantelor imobilul a fost stăpânit de acestea. A solicitat perfectarea vânzării în fața instanței de judecată, însă cu acest prilej s-a constat faptul că nu există titlu de proprietate pe numele promitentului-vânzător, deoarece imobilul promis spre vânzare face parte din masa succesorală, iar între moștenitori nu s-a efectuat partajul succesoral, cererea fiind astfel respinsă în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N..
Prețul imobilului a fost achitat în întregime, reclamantele l-au stăpânit continuu, au efectuat extinderi și îmbunătățiri ale construcției sporindu-i astfel valoarea, iar prin promovarea prezentei acțiuni doresc obținerea unui titlu de proprietate. Acest interes justifică și promovarea acțiunii oblice de către reclamante în condițiile neglijenței și pasivității pârâților în a-și reglementa starea de indiviziune ca urmare a deschiderii succesiunii mamei acestora.
În dovedirea cererii formulate reclamantele au depus, în copie, următoarele înscrisuri: chitanță din data de 7.10.1992, chitanță din data de 22.02.1993, plan de amplasament al imobilului, certificat de moștenitor nr. 1268/16.10.1989, proces-verbal din data de 19.11.1990, anexa nr. 24 privind pe defuncta Pîncovai F. C. și adeverința nr. 3235/03.09.2007.
Pârâtul C. D. a depus întâmpinare la termenul din data de 16.10.2008 prin care a arătat că nu este de acord cu diminuarea cotei sale de moștenire. Părinții reclamantelor au achitat suma de 600.000 lei în anul 1993, astfel încât reclamantelor li se cuvine imobilul teren și casă. Pârâta C. M. a adus cumpărător pentru imobilul casă și teren în anul 1990, pentru suma de 60.000 lei dar având în vedere prețul a cumpărat el imobilul. Cu excepția fraților C. G. și C. G. toți ceilalți moștenitori au fost de acord cu vânzarea iar banii au fost luați de către C. G..
Pârâtul C. G. a depus întâmpinare și cerere reconvențională la data de 20.01.2009 prin care a arătat că de pe urma defunctei C. C., decedată la data de 29.06.1989 au rămas următoarele imobile: 782 mp. teren curți construcții situat în intravilanul ., 4.600 mp. teren situat în extravilanul loc. A. cel B. la pct. „O.”, 3.400 mp. teren arabil situat în extravilan la pct. „Bolovăniș”, 1.200 mp. teren arabil situat la pct. „Bolovăniș de Jos”, 3.400 mp. teren situat la pct. „Câmp”, 9000 mp. din care 4290 mp. cu destinația pădure conform Titlului de Proprietate nr. 6776 din 16.07.2008 iar 4710 mp. fânaț și 1000 mp. teren situat la pct. „Sărata”. Din suprafața de 9000 mp. pârâtul C. G. a primit cu titlu de zestre în anul 1965 suprafața de 10 prăjini, pe care a folosit-o neîntrerupt. De asemenea, pe terenul în suprafață de 3.400 mp. situat la pct. „Câmp” pârâtul C. G. are construită gospodăria din anul 1962, imobil uzucapat. Aceste imobile i se cuvin pârâtului conform art. 1837 și 1846 și urm. cod civil iar cu privire la celelalte imobile nu formulează pretenții, urmând a fi împărțite conform cotelor care se cuvin fiecărui moștenitor.
Prin precizarea cererii sale reconvenționale pârâtul-reclamant C. G. a invocat dobândirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 10 prăjini din totalul de 9000 mp. și terenul în suprafață de 3.400 mp. situat la pct. „Câmp”, în contradictoriu cu pârâții, arătând că sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive de 30 de ani.
În dovedirea poziției procesuale exprimate pârâtul-reclamant C. G. a depus următoarele înscrisuri, în copie: autorizația nr. 1367/20.06.1977, titlul de proprietate nr. 6776/16.07.2008, adresa nr. 8844/5.01.2009, extras de rol agricol al defunctei și extras de roil agricol al pârâtului-reclamant C. G..
La data de 11.05.2009 pârâtele C. G. și C. G. a formulat cerere reconvențională prin care au solicitat completarea masei de partaj indicată de reclamante cu următoarele imobile:
- teren în suprafață de 4.600 mp. situat la pct. O., extravilan A. cel B., categoria de folosință fânaț și arabil, având următoarele vecinătăți: R. C., A. V., drumul și I. D.;
- 1737 mp. teren situat în intravilanul satului Bistrița învecinat cu: Ș. G., R. I., R. G. și A. N.. În schimbul acestui teren pârâta C. G. a dat lui R. C. suprafața de 1044 mp. teren intravilan situat în intravilanul satului Bistrița iar după perfectarea schimbului terenul primit a fost înstrăinat soților Ș. C. și Ș. L.. Urmează ca acest teren să fie atribuit pârâtei-reclamante C. G. pentru consolidarea vânzării perfectată în anul 1994. această suprafață de teren face parte din trupul de teren de 3.400 mp. arabil situat la locul numit Bolohăniș, indicat la pct. 3 în certificatul de moștenitor întocmit pe urma defunctei mame. Cu privire la acest teren în suprafață de 3.400 mp. pârâtele-reclamante au mai arătat că pârâtul C. I. a înstrăinat o suprafață de teren fără însă a cunoaște suprafața de teren sau modul de înstrăinare a acestuia.
- 1000 mp. teren situat la punctul „Câmp” și nu 3.400 mp. cât este menționat în cererea reconvențională a pârâtului C. G., suprafață menționată și în certificatul de moștenitor nr. 1268/16.10.1989;
- teren cu vegetație forestieră în suprafață de 4290 mp. înscris în Titlul de proprietate nr. 6776/16.07.2008.
În dovedirea cererii reconvenționale au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de schimb nr. 21.098/4.11.1994, contractul de vânzare-cumpărare din data de 5.12.1994, sentința civilă nr. 4486/13.11.2007 a Judecătoriei Piatra N. și certificatul de moștenitor nr. 1268/16.10.1989.
Față de cererile reconvenționale formulate pârâtul C. D. a depus întâmpinare în ședința din data de 25.02.2010 arătând că terenul de la pct. O., 3405 mp. arabil și 1235 mp. fânețe este expropriat de I.C.H Bistrița fiind situat în zona inundabilă a lacului Bâtca Doamnei, fiind închiriat de pârâtul C. D.. Terenul unde pârâtul-reclamant C. G. și-a edificat casa est cea mai valoroasă suprafață de teren iar defuncta mamă a ținut ca și pârâtul C. D. să-și construiască acolo casă iar autorizația de construire a fost emisă pe numele său și al fratelui.
Alăturat întâmpinării formulate pârâtul C. D. a depus, în copie, următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 1268/16.10.1989, act de veșnică vânzare transcris sub nr._/18.09.1974, adresa nr. 4665/16.09.1968, contract de închiriere nr. 3068/07.05.1997, contract de închiriere nr. 3176/24.06.1998.
Printr-un înscris depus la data de 17.02.2011, pârâtul C. D. a solicitat să se constate că imobilul compus din casă de locuit și teren vândute reclamantelor nu fac parte din masa succesorală. Această cerere a fost calificată de instanță ca având caracter reconvențional. În motivarea acesteia pârâtul C. D. a arătat că pârâta C. M. a dorit să înstrăineze terenul și casa de locuit în anul 1990 pentru suma de 60.000 lei, dar nu a fost de acord.
A mai arătat pârâtul că el a achitat acea sumă de 60.000 lei și s-a încheiat un proces-verbal, iar banii au fost încasați de către pârâtul C. G. în schimbul obligației de a construi mormintele părinților. Cu excepția pârâtei C. G. toți pârâții au semnat fiind de acord cu vânzarea. Având în vedere că a achitat suma menționată pârâtului C. G., acestuia ar trebui să i se atribuie imobilul vândut autorilor reclamantelor. În anul 1982, mama pârâtului i-a chemat în judecată atât pe C. G. cât și pe C. D. în dosarul nr. 5016 din 3.08.1982 în legătură cu folosința terenului din spatele casei lui C. G..
Față de această cerere pârâta C. M. a depus întâmpinare arătând că înscrisul denumit chitanță din 19.11.1990 a fost semnat doar de 4 moștenitori.
La solicitarea instanței, Primarul . a depus copia autorizației de construire nr. 1367/20.06.1977 și planșe anexă precum ți înscrisurile ce au stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. 6776/16.07.2008.
În cauză, a fost administrată proba cu interogatoriul pârâților C. M., C. I., C. D. și C. G.. De asemenea a fost încuviințată și administrată proba testimonială fiind audiați martorii L. C., D. C. și R. C. precum și proba cu expertize tehnice specialitatea construcții (fiind depus raportul de expertiză întocmit de către expert R. N. ) și topografie (raport de expertiză întocmit de către expert M. G.).
Prin încheierea pronunțată la data de 26.01.2012, instanța a constatat deschisă succesiunea defunctei C. C., masa succesorală în componența ei la activ și calitatea de moștenitori legali.
De asemenea, s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize de lotizare, aceasta fiind completată urmare a unor opțiuni suplimentare formulate de către moștenitori.
La data de 20.02.2013, pârâtul C. D. a depus o cerere prin care a arătat că solicită ca terenul pentru care a început prezentul proces să-i fie atribuit deoarece mama sa a locuit cu el până aproape de deces. Pentru această casă și teren frații i-au solicitat suma de 60.000 lei în anul 1990, sumă pentru care fratele său C. G. și-a asumat obligația de a face mormintele părinților de la Mănăstirea Bistrița, lucru care nu s-a întâmplat iar banii au fost cheltuiți de către acesta. Ca urmare a atribuirii bunului pârâtul solicită obligarea fratelui său să-i restituie suma de 6.000 lei, echivalentul sumei din 1990-1991.
Prin încheierea din data de 7.03.2013 instanța a calificat cererea pârâtului ca o cerere reconvențională și a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 471 lei taxă judiciară de timbru respectiv suma de 3 lei timbru judiciar, achitate de pârât. La același termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește solicitarea pârâtului de obligare a comoștenitorului său la plata sumei de 6.000 lei. Printr-o cerere depusă la data de 28.03.2013 pârâtul C. G. a susținut excepția invocată de instanță din oficiu arătând că termenul general de prescripție s-a împlinit având în vedere susținerea pârâtului conform căreia suma ar fi fost înmânată în anii 1990-1991.
Din analiza actelor dosarului, a cererii de chemare în judecată și a celorlalte cereri și susțineri ală părților instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea depusă la data de 20.02.2013, pârâtul C. D. a solicitat obligarea pârâtului C. G. să-i restituie suma de 6.000 lei, sumă pe care i-ar fi înmânat-o în anii 1990-1991, în legătură cu moștenirea defunctei. Raportat la data formulării cererii reconvenționale și având în vedere data la care pârâtul ar fi avut obligația de a construi monumentele funerare ale părinților (anii 1990-1992), instanța a constatat prescris dreptul petentului chiar dacă acesta nu a indicat cu exactitate data scadenței obligației neîndeplinite, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 167 din 1958. În consecință, cererea pârâtului formulată la data de 20.02.2013 a fost respinsă ca prescrisă.
Conform dispozițiilor art. 728 Cod procedură civilă, părțile care au calitatea de coindivizari nu pot fi ținute a rămâne în indiviziune.
La atribuirea bunurilor succesorale, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 673 ind. 9 și 67310 Cod procedură civilă. Pentru atribuirea bunurilor instanța a avut în vedere și actele juridice încheiate de moștenitori cu privire la bunurile reținute ca parte a masei succesorale, dar și posesia exercitată de la data deschiderii moștenirii și înainte de acest moment, precum și opțiunile exprimate de părți.
În ce privește imobilul format dinteren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. și casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., instanța a reținut că acesta a format obiect al convenției denumită “proces-verbal” din data de 19.11.1990.
Prin această convenție moștenitorii C. D., C. I., C. G. și C. M. (V. la cea dată) au consimțit la vânzarea imobilului menționat. Prin aceeași convenție, s-a stabilit ca prețul imobilului să fie de 60.000 lei, sumă achitată de către C. D.. Prin același act juridic comoștenitorii au recunoscut pârâtului C. D. dreptul acestuia de a construi sau de a înstrăina imobilul. Având în vedere că la încheierea actului juridic menționat nu au fost parte toți moștenitorii, nu se poate reține că pârâtul C. D. ar fi devenit proprietar exclusiv al imobilului. Cu toate acestea, având în vedere și împrejurarea că, ulterior acestui moment pârâtul C. D. a încheiat acte de dispoziție juridică cu privire la imobil cu autorul reclamantelor, imobilul menționat a fost atribuit în indiviziune, în cote de ¼ pentru fiecare moștenitorilor care au fost părți ale convenției din data de 19.11.1990.
Prin înscrisurile sub semnătură privată, denumite “Chitanță” din data de 7.10.1992 și 22.02.1993 pârâtul C. D. a primit de la autorii reclamantelor suma de 600.000 lei, cu titlu de preț al imobilului, compus din teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. și casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., prin aceste acte obligându-se și la efectuarea demersurilor pentru încheierea actelor translative de proprietate.
Raportat la conținutul convențiilor menționate, la împrejurarea că la acel moment pârâtul C. D. nu avea calitatea de proprietar exclusiv al imobilului întrucât coindivizarii nu procedaseră la ieșirea din indiviziune, instanța a interpretat voința reală a părților în sensul că prin încheierea convenției mai sus menționate părțile și-au asumat obligații de a face, respectiv ca în viitor să încheie contractul de vânzare – cumpărare în condițiile stabilite și cu îndeplinirea formalităților prevăzute de lege. Față de împrejurarea că ulterior convenției, părțile nu au mai înțeles să procedeze la autentificarea vânzării – cumpărării, reclamantele sunt îndreptățite să solicite instanței să facă aplicarea disp. art. 1073 și art. 1077 Cod civil (ce reglementează principiile executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a prejudiciului), raportate la disp. art. 5 alin. 2 titlu X din legea 247/ 2005, și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare și care să aibă caracter constitutiv de drepturi, transferul proprietății operând de la data când hotărârea judecătorească va rămâne definitivă.
Având în vedere încheierea convenției dintre moștenitori din data de 19.11.1990 denumit “proces-verbal”, instanța a reținut că pârâtul C. D. a încheiat contractul cu autorii reclamantelor, atât în nume propriu, dar și în calitate de mandatar al comoștenitorilor C. G., C. I. și C. M.. În mod evident, mandatul pârâtului a fost unul fără reprezentare câtă vreme la încheiere actului juridic cu autorii reclamantelor nu a participat decât un singur moștenitor, pârâtul C. D..
Cu toate că moștenitorii defunctei C. C. nu efectuaseră partajul cu privire la bunurile imobile dobândite în indiviziune, pârâtului C. D. i s-a recunoscut dreptul unora dintre coindivizari de a dispune de dreptul de proprietate asupra imobilului, și nu doar de cota acestuia. Pentru aceste considerente, având în vedere că imobilul compus din teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-R. I., E-R. C., S-drum sătesc, V-T. M. și casă de locuit compusă din 6 încăperi edificată pe terenul cu destinația curți-construcții în suprafață de 782 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., a fost atribuit în natură părților prezente la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, sau reprezentate prin mandatar, instanța a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru admiterea acțiunii reclamantelor, respectiv: există un antecontract valabil încheiat, în sensul că îndeplinește condițiile generale de valabilitate ale oricărui contract; antecontractul a fost dovedit potrivit dreptului comun fiind respectate disp. art. 1191 Cod civil privind dovada actelor juridice a căror valoare este mai mare de 250 lei, pârâtul nu s-a prezentat la notariat pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, reclamantele și-au îndeplinit obligația de plată a prețului convenit prin antecontract, iar bunurile imobile nu sunt scoase din circuitul civil.
În ce privește imobilul-teren, cu destinația curți-construcții, în suprafață de 3.345 mp. situat în intravilanul loc. Bistrița, ., jud. N., cu următoarele vecinătăți: N-DN 15, E-R. C., S-drum de exploatare, V-N. D., instanța a reținut că acesta reprezintă fără îndoială cel mai valoros bun rămas de pe urma defunctei, cu privire la care au formulat opțiuni de atribuire în natură pârâții C. G., C. D., C. M. și C. G., fiind încuviințate și întocmite variante de lotizare conform acestor opțiuni.
Cu toate că, raportat la suprafața imobilului acesta ar putea fi partajat în natură în două sau chiar trei loturi, instanța l-a atribuit în natură, în întregime pârâtului C. G.. Aceasta întrucât, de la decesul defunctei pârâtul C. G. este cel a care a deținut în mod exclusiv posesia acestui imobil. Pe acest teren pârâtul a edificat anterior o casă de locuit, unde își are și în prezent domiciliul și unde și-a întemeiat gospodăria. Chiar și anterior decesului defunctei, pârâtul a exercitat posesia asupra terenului în întregime, începând cu anul 1986.
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere depoziția martorului R. C. care, prin detaliile oferite, a format convingerea instanței că a luat cunoștință în mod direct de modalitatea în care moștenitorii defunctei au exercitat posesia asupra bunurilor ce fac parte din masa succesorală. În aceste condiții, pasivitatea celorlalți comoștenitori care nu au solicitat partajarea averii succesorale timp de douăzeci de ani de la data deschideri moștenirii și care acum solicită atribuirea în natură a unei părți din imobilul menționat, se impune a fi sancționată prin atribuirea unor alte bunuri din masa succesorală sau prin compensarea cu sultă a valorii lotului cuvenit. Chiar mai mult decât atât, nici prezenta cerere de partaj nu a fost inițiată de moștenitorii legali, ci de către unul dintre creditorii pârâtului C. D..
În ce privește celelalte bunuri aflate în indiviziune, instanța a avut în vedere la atribuirea acestora opțiunile exprimate de fiecare moștenitor, precum și actele pe care aceștia le-au încheiat în legătură cu bunurile aflate în indiviziune. Terenul situat la pct. “T.”, având destinația pășune și pădure a fost solicitat în natură de pârâții C. D. și C. G., astfel încât au fost atribuit în suprafețe egale, conform variantei I de lotizare, depusă de expert la data de 8.02.2013, aceasta fiind varianta de lotizare prin care loturile formate au o formă similară, accesul fiind asigurat prin ambele părți ale terenului, către islazul comunal. Pârâtului C. D. i-a fost atribuit în natură și terenul situate la pct. “O.” în suprafață de 3.900 mp., fiind singurul care a solicitat atribuirea acestui imobil.
Pârâtului C. I. i-a fost atribuit în natură imobilul-teren în suprafață de 2.700 mp. la pct. “Bolovăniș”, acesta recunoscând în ședința din data de 9.11.2009 că exercită posesia asupra imobilului, chiar dacă prin intermediul altei persoane.
Pârâtei C. G. i s-a atribuit în natură imobilul teren arabil în suprafață de 1250 mp. situat în extravilanul ., jud. N., . vecinătăți: N-F. C., E-L. N., S-D. V., V- R. A., cu privire la care a dispus juridic, astfel cu a recunoscut în prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, cererea principală a fost admisă, fiind respinse cererile reconvenționale formulate de pârâții C. G. și C.; au fost admise, în parte, cererile reconvenționale formulate de pârâtele C. D. și C. G..
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, obligând pârâții, în cote egale, la plata cheltuielilor de judecată față de reclamante. În ce privește cheltuielile de judecată ale pârâților, acestea au fost compensate în întregime. Instanța a reținut că aceștia au efectuat doar cheltuielile de judecate impuse de poziția procesuală adoptată, iar efectuarea unor opțiuni de lotizare suplimentare nu pot fi reținută în sarcina comoștenitorilor.
Împotriva încheierii de admitere în principiu emisă la data de 26.01.2012 și a sentinței civile nr. 1937/18.04.2013 a declarat recurs pârâtul C. G., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și IAP atacate, cu consecința admiterii cererii reconvenționale, scoaterea de la masa de partaj succesoral a suprafeței de 3.345 mp arabil, curți-construcții 1 Cc, 2 A - situat în intravilanul satului Bistrița, ., jud. N. cu vecinii: la N - DN 15 C; la E - F. C.; la S - drum exploatare; la V - Nița D. ( H. A.), constatarea de către instanța de recurs că recurentul a devenit proprietar asupra suprafeței menționată, prin prescripție achizitivă, în temeiul disp. art. 729, 1846 și urm. Cod civil în baza probatoriului administrat la instanța de fond (proba testimonială și înscrisuri). În temeiul disp. art. 247 Cod procedură civilă, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
În motivarea recursului declarat, pârâtul a invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie cu privire la încheierea și sentința, recurate:
Arată că, prin cererea reconvențională formulată de recurentul C. G., acesta a invocat un drept de proprietate dobândit prin prescripție achizitivă privind suprafața de suprafața de 3.345 mp arabil, curți-construcții 1 Cc, 2 A - situat în intravilanul satului Bistrița, ., jud. N. cu vecinii: la N - DN 15 C; la E - F. C.; la S - drum exploatare; la V - Nița D. ( H. A.) și scoaterea de la masa de partaj succesoral a suprafeței de teren menționată.
Instanța de fond, prin încheierea de admitere în principiu din data de 26.01.2012, a respins cererea reconvențională formulată de recurentul C. Geogel și a reținut ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. C. decedată la data de 29.06.1989 și suprafața de 3.345 mp.
În cazul unei proprietăți indivize, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către un coindivizar; viciul echivocității posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. Când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. (C.S.J. Secția civilă, decizia nr. 5703 din 14.12.2001, în P.R. nr. 4/2002).
Instituția uzucapiunii presupune o posesie neviciată, adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. În cazul unei proprietăți indivize, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Viciul echivocității posesiei a fost înlăturat în prezenta cauză prin acte din care a rezultat intenția fermă a coindivizarului - recurent C. G. de a se comporta ca proprietar exclusiv. Recurentul a făcut dovada posesiei exclusive în persoana sa, în termenul de uzucapiune prevăzut de lege.
În fapt, recurentul s-a produs o intervertire a posesiei comune (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini), prin acte precum achitări de impozite, edificare construcție pe terenul în suprafață de 3.345 mp în baza autorizației de construcție nr. 1367/20.06.1977, stăpânire în fapt a terenului. Este fără relevanță faptul că drepturile indivize ale intimaților au fost stabilite în baza certificatului de moștenitor nr. 1268/16.10.1989, deoarece acestea nu constituie titluri de proprietate, ci doar atestă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale.
Când unul dintre moștenitori stăpânește exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, dobândește prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Această situație rezultă din prevederile art. 729 Cod civil, din al cărui conținut se desprinde, printre altele, ideea că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moștenitori opune prescripția.
Arată recurentul căa susținut în fața instanței de fond că a început să realizeze gospodăria pe suprafața de 3.345 mp începând din anul 1962, iar ca dată fixăa începerii termenului de prescripție achizitivă se poate avea în vedere anul 1977, când s-a obținut autorizația de construcție pentru imobilul casă de locuit, fiind în fapt o dată certă. Nu cunoaște logica instanței de fond, de ce a luat ca punct de plecare începerea termenului de prescripție achizitivă anul emiterii certificatului de moștenitor 1989, când din întreg probatoriul administrat în prezenta cauză, susținerea reclamanților și necontestată de coindivizari, că defuncta C. C. a locuit în imobilul și a folosit terenul pentru care s-a solicitat perfectarea vânzării cumpărării.
Copiile după registrul agricol al recurentului începând cu anul 1964 de când apare înregistrat la Primăria . cu bunuri imobile poate fi luat ca an de începere al prescripției achizitive.
O altă împrejurare care nu a fost luată în considerare de instanța de fond este cea cu privire la aspectul că partajul succesoral a fost demarat pe rolul instanței de judecată de un terț față de moștenire. Consideră că pasivitatea moștenitorilor trebuie sancționată în sensul constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 3.345 mp în favoarea recurentului C. G..
Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului în sensul menționat în petitul acestuia.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul C. D., acesta solicitând în esență respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul C. G..
Analizând recursul declarat de pârâtul C. G. împotriva încheierii de admitere în principiu emisă la data de 26.01.2012 și a sentinței civile nr. 1937/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod legal și temeinic a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. G., având ca obiect constatarea uzucapiunii cu privire la imobilele-teren în suprafață de 3.345 mp. cu destinația curți-construcții și arabil situat în intravilanul satului Bistrița, ., respectiv, terenul în suprafață de 10 prăjini, din corpul de teren situat în extravilanul ., jud. N., .> Astfel, instanța a reținut cadrul legal aplicabil cererii reconvenționale în constatarea uzucapiunii, uzucapiunea reprezintă un efect al posesie utile, constatând că se cer a fi îndeplinite condițiile posesiei utile, așa cum sunt acestea reglementate de dispozițiile art. 1846 și urm. Cod Civil. În consecință, posesia utilă reprezintă o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun cu intenția și voința de a se comporta, față de toți ceilalți, ca proprietar.
Instanța de fond a avut în vedere în mod direct dispozițiile art. 1847 Cod Civil potrivit cărora: „Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”. Această din urmă cerință impune ca posesia utilă să fie neechivocă, iar viciul de echivoc există atunci când nu se cunoaște dacă posesorul are sau nu elementul intențional, respectiv când două sau mai multe persoane săvârșesc acte de stăpânire asupra unui bun.
În acest sens, instanța de fond a reținut că din depozițiile martorilor nu rezultă elemente de dovadă privind faptul că posesia reclamantului îndeplinește condițiile unei posesii utile.
Pârâtul-reclamant nu contestă faptul că posesia imobilelor cu privire la care invocă dobândirea prin efectul prescripției achizitive i-a fost transmisă de către mama sa, defuncta C. C., decedată la data de 29.06.1989. Instanța de fond a considerat în mod corect că această posesie, ca simplă stare de fapt, trebuia intervertită din posesie exercitată, în calitate de prezumtiv viitor moștenitor al proprietarului, în posesie utilă, exercitată sub nume de proprietar.
În acest sens, înzestrările pe care le invocă pârâtul-reclamant nu pot justifica un drept propriu și exclusiv asupra imobilului. Dimpotrivă, acest mod de dobândire a posesiei nu reprezintă altceva decât un avans asupra moștenirii similar donațiilor raportabile.
De asemenea, contrar motivelor de recurs prin care pârâtul – reclamant C. G. susține că drepturile indivize ale celorlalți părți moștenitoare, astfel cum sunt stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 1268/16.10.1989, nu pot afecta caracterul posesiei utile asupra terenului în supr. de 3.345 mp arabil, curți-construcții, Tribunalul reține că tocmai prin efectele deschiderii succesiunii defunctei C. C., constatată prin certificatul de moștenitor, s-a născut starea de indivizibilitate succesorală în cadrul cărei toți moștenitorii acceptanți sunt prezumați legal că stăpânesc unul pentru altul. De aici decurge și viciul de echivoc al posesiei pe care o invocă recurentul, cel puțin începând cu data deschiderii succesiunii defunctei C. C., la data de 29.06.1989, iar ulterior acestei date, recurentul nu a făcut dovada elementelor de intervertire ale posesiei de fapt, într-o posesie utilă, care să răstoarne prezumția legală că moștenitorii acceptanți sunt prezumați că stăpânesc unul pentru altul. În aceeași măsură, este întemeiat și considerentul instanței de fond că de la această dată a deschiderii succesiunii și până la soluționarea cererii reconvenționale a recurentului nu s-a împlinit termenul general de prescripție de 30 de ani.
Totodată, este inadmisibilă și o eventuală cerere prin care reclamantul – pârât să invoce joncțiunea posesiilor, în temeiul dispozițiilor art. 1860 Cod civil, în sensul unirii posesiei pe care a exercitat-o de la 29.06.1989 până la formularea cererii reconvenționale, cu posesia exercitată anterior de către autoarea sa, respectiv defuncta C. C., adică din perioada de referință a anului 1997, pe care o invocă recurentul, și până la decesul acesteia, deoarece defuncta nu a exercitat o simplă posesie utilă, ci o veritabilă posesie ca prerogativă a dreptului de proprietate, și nici nu a uzucapat ca deplin proprietar împotriva prezumtivilor săi succesori legali în timpul vieții sale, o astfel de ipoteză fiind absurdă.
Cât privește al doilea capăt de cerere formulat pe cale reconvențională, prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, privind terenul în suprafață de 10 prăjini, din corpul de teren situat în extravilanul ., jud. N., .>C. G. nu a susținut motive de recurs, ceea ce înseamnă că a achiesat la soluția de respingere a instanței de fond.
În aceste condiții, în mod temeinic și legal, prin încheierea de admitere în principiu din 26.01.2012 și prin sentința recurată a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. G., nefiind întrunite în cauză cerințele legale cumulative și obligatorii ale prescripției achizitive, așa cum au fost analizate anterior, cu consecința includerii la masa de partaj succesoral a suprafeței de 3.345 mp arabil, curți-construcții 1 Cc, 2 A - situat în intravilanul satului Bistrița, ., jud. N. cu vecinii: la N - DN 15 C; la E - F. C.; la S - drum exploatare; la V - Nița D. (H. A.).
Analizând celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu și ale sentinței recurate, cu privire la care nu s-au susținut motive de recurs, în cadrul efectelor devolutive ale dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată în baza probelor care s-au administrat anterior și ale considerentelor sentinței, că și acestea sunt legale și temeinice. În consecință, pentru considerentele analizate în soluționarea recursului declarat în cauză, în temeiul art. 312 alin. 1, raportat la art. 304 și ar. 304/1 Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind neîntemeiat recursul declarat de pârâtul - reclamant C. G. împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 1937 din 18.04.2013 a Judecătoriei Piatra N., și se vor menține ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimaților P. A. C. și P. I. C. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată suportate în cadrul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. G., domiciliat în ., . împotriva sentinței civile nr. 1937 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. D., domiciliat în ., sat Bistrița, ., județul N., C. I., domiciliat în comuna Girov, ., C. G., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., .. 3, ., C. G., domiciliată în Piatra N., .. 4, ., C. M., domiciliată în A. cel B., .-reclamante P. A. C. și P. I. Carmen, ambele domiciliate în A. cel B., ., județul N..
Obligă recurentul să plătească intimatelor P. A. C. și P. I. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red. și tehnored/D.M./22.12.2014
Tehnored/D.L./08.01.2015
Fond/V. C.
Ex. 2
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 364/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
