Pretenţii. Sentința nr. 2808/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2808/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 1912/103/2015
Dosar nr._ pretenții
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 2808
Ședința publică din data de: 02.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: L. M. – judecător
Grefier: D. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul M. P. N., prin .- P. N., în contradictoriu cu pârâții G. C. și B. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit reprezentantul legal al reclamantului și pârâții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită, cu pârâții conform prevederilor art. 163 alin. 3 lit. g Cod procedură civilă;
- cauza este la primul termen de judecată;
- s-a solicitat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, judecarea cauzei în lipsa părților;
- reclamantul a depus la dosar, prin serviciul arhivă, angajamentul de plată prin care pârâtul G. C. recunoaște debitul integral;
- reclamantul are termen în cunoștință conform dispozițiilor art. 229 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Instanța, verificând competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii, constată că, în temeiul art.131 alin.1 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j coroborat cu art. 107 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este competentă să judece prezenta cauză având ca obiect pretenții.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V., decedat la data de 01.11.2012, potrivit relațiilor comunicate de către grefierul delegat cu verificarea bazei de date D.E.P.A.B.D.
Instanța admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V., invocată din oficiu, având în vedere faptul că pârâtul era decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât nu poate fi parte în proces având în vedere dispozițiile art. 56 Cod procedură civilă.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune privind cheltuielile de întreținere și chirie pentru perioada mai 2006-martie 2011.
Instanța admite excepția invocată din oficiu privind prescripția dreptului la acțiune privind cheltuielile de întreținere și chirie pentru perioada mai 2006-martie 2011, având în vedere că recunoașterea debitului este o cauză de întrerupere a termenului de prescripție care nu a fost împlinit, ori în cauză recunoașterea a avut loc după împlinirea termenului de prescripție, astfel că nu îl mai poate întrerupe.
Având în vedere dispozițiile art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța încuviințează această probă în favoarea reclamantului.
Constantă că pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe fiind decăzut din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, potrivit prevederilor art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de solicitarea reclamantului de judecare a cauzei în lipsă, față de lipsa părților și față de împrejurarea că nu mai sunt alte probe de administrat, declară dezbaterile închise în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2014, sub nr._, reclamantul M. P. N., prin împuternicit .., i-a chemat în judecată pe pârâții G. C. și B. V., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 12.097,57 lei, reprezentând 5.096,08 lei, chirie, și 7.001,49 lei, cheltuieli de întreținere, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a precizat că pârâții ocupă în calitate de chiriași, în baza contractului de închiriere nr. 5191/24.05.2005, locuința situată în P. N., ., .. În această calitate aveau obligația legală și contractuală de a achita chiria și întreținerea lunar. Din neîndeplinirea acestor obligații a rezultat un debit în cuantum de 12.097,57 lei, reprezentând 5.096,08 lei, chirie restantă corespunzătoare perioadei aprilie 2006 – februarie 2014, și 7.001,49 lei, cheltuieli de întreținere și penalități calculate în conformitate cu HG nr. 1588/2007, pentru perioada aprilie 2006 – iunie 2013. A susținut că atitudinea rău-voitoare a pârâților îi aduce grave prejudicii, fiind în imposibilitate de a efectua plățile către furnizorii de servicii, astfel fiind periclitată derularea contractelor cu aceștia.
În drept, a invocat art.1270, 1516-1522 din Noul Cod Civil, art. 1796-1798, 1810,1817, 1830-1832 din noul Cod Civil, și art. 148, 194, 453 NCPC. Pentru capătul de cerere privitor la chirie, având în vedere că se face venit la bugetul local, a invocat dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, următoarele: contractul de închiriere; copii ale listelor de plată corespunzătoare perioadei solicitate; centralizator pentru perioada pretențiilor; Hotărâri ale Consiliului Local prin care . a fost desemnată să administreze aceste imobile și să evacueze chiriașii rău platnici.
Reclamantul a susținut că cererea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunea având ca obiect „venituri publice”. Instanța a achiesat la această susținere și a reținut că este vorba de locuințe sociale aflate în proprietatea municipiului, închiriate pe bază de repartiție unor persoane defavorizate. Instanța apreciază că cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, având în vedere scutirea acțiunii asocației de proprietari îndreptată împotriva proprietarilor, prevăzută de Legea nr. 230/2007 referitoare la asociațiile de proprietari, aplicabilă prin analogie, precum și principiul constituțional al egalității tuturor în fața legii, respectiv al nediscriminării. Este discriminatoriu ca proprietarii acționați în judecată de asociațiile de proprietari să nu fie obligați la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, iar chiriașii, persoane defavorizate, care evident nu se pot organiza în asociații de proprietari pentru a beneficia de prevederile favorabile din Legea nr. 230/2007, să fie puși în situația de a achita astfel de cheltuieli.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Pârâtul G. C., legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Pârâtul B. V. a decedat la data de 01.11.2012, potrivit răspunsului primit la interogarea din oficiu a bazei de date privind evidența populației, depus la fila 130.
La data de 28.08.2014, reclamantul a depus la dosar angajamentul de plată nr. 6025/16.07.2014 prin care pârâtul G. C. a recunoscut debitul integral, fila 138 din dosar, și a susținut că, față de incidența prescripției extinctive, cursul acesteia a fost întrerupt prin recunoașterea debitului.
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V., având în vedere că data decesului acestuia, 01.11.2012, se situează anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, 07.04.2014.
În drept, se reține că, potrivit art. 56 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „ poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”, iar potrivit art. 35 din Codul civil, „capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia”.
Potrivit art. 56 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.” De asemenea, potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Așadar, pârâtul B. V. care era decedat la data sesizării instanței nu poate fi parte în judecată, excepția invocată de instanță fiind una absolută și peremptorie.
Totodată, din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind cheltuielile de întreținere, penalitățile de întârziere aferente și chiria pentru perioada mai 2006 – martie 2011.
Instanța reține că prescripțiile extinctive începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și împlinite ori cele neîmplinite la data de 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, inclusiv sub regimul invocării lor, care este dat de dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat (act normativ sub imperiul căruia acestea au început să curgă), astfel încât și în litigiile introduse după data de 1 octombrie 2011 instanțele de judecată pot invoca, din oficiu, excepția prescripției extinctive, ca excepție de fond, peremptorie și absolută, după cum și părțile interesate au acest drept, indiferent de etapa procesuală a litigiului.
În acest sens s-a hotărât și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 17 februarie 2014 prin care instanța supremă a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C.. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Astfel, în cauză, instanța reține ca fiind aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar la calcularea termenului instanța a avut în vedere art. 12 din același decret potrivit căruia „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În speță, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că debitul aferent perioadei mai 2006 – martie 2011, a devenit scadent, în mod succesiv, în perioada iunie 2006 – aprilie 2011, iar termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit, în mod succesiv, în perioada iunie 2009 – aprilie 2014, acțiunea fiind înregistrată la instanță la 7 aprilie 2014, după împlinirea termenului de prescripție.
Instanța apreciază că recunoașterea de către pârâtul G. C. a debitului restant, prin angajamentul de plată nr. 6025/16.07.2014 de la fila 138 din dosar, nu are valoarea unei cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive deoarece această recunoaștere a intervenit după împlinirea termenului de prescripție. Ori, este evident că o prescripție împlinită nu poate fi întreruptă, fiind necesar ca termenul de prescripție să fie în curs, să nu fie epuizat, pentru a putea fi întrerupt.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile de întreținere, penalitățile de întârziere aferente și chiria pentru perioada mai 2006 – martie 2011, invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a administrat, la cererea reclamantului, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate mai sus.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul M. P. N., prin S.C. Aqua Calor S.A., a încheiat cu pârâtul G. C. contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 5191 din 24.05.2005, având ca obiect închirierea locuinței situate în localitatea P. N., .. În cuprinsul contractului s-a făcut mențiunea că are dreptul de a folosi locuința și pârâtul B. V., conform aprobării nr. 6456 din 22.06.2005.
Potrivit contractului, termenul de închiriere convenit a fost de 5 ani, până la data de 01.04.2010. Reclamantul nu a depus la dosar acte adiționale privind prelungirea termenului de închiriere.
În cuprinsul contractului de închiriere, părțile au mai stabilit cuantumul chiriei și s-a stipulat că neplata la termen a chiriei și a cheltuielilor de întreținere atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează celei în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Cu privire la rezilierea contractului înainte de termen, părțile au prevăzut ca proprietarul M. P. N. să poată solicita rezilierea atunci când chiriașul nu a achitat fie chiria, fie cheltuielile de întreținere cel puțin trei luni consecutiv. De asemenea, s-a mai prevăzut în contract că evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, acesta fiind obligat să plătească chiria prevăzută în contract și cheltuielile de întreținere restante, până la data execuției efective a hotărârii de evacuare.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 679 din 31.10.2008 privind aprobarea unor măsuri în vederea administrării fondului locativ al municipiului P. N. s-a aprobat trecerea fondului locativ al municipiului P. N. în administrarea .. și rezilierea contractului de administrare încheiat între Primăria Municipiului P. N. și S.C. LOCATO S.A. De asemenea, prin HCL nr. 168/25.05.2012 .. a fost împuternicită să reprezinte M. P. N. în procesele având ca obiect rezilierea contractelor de închiriere și evacuarea chiriașilor rău platnici.
Din listele de plată depuse la dosar coroborate cu fișa locatarului, rezultă că pârâtul G. C. a acumulat un debit în cuantum de 12.097,57 lei, reprezentând 5.096,08 lei, chirie restantă corespunzătoare perioadei aprilie 2006 – februarie 2014, și 7.001,49 lei, cheltuieli de întreținere și penalități calculate în conformitate cu HG nr. 1588/2007, pentru perioada aprilie 2006 – iunie 2013. Din acest debit, așa cum s-a reținut anterior, instanța a apreciat că este prescrisă suma reprezentând cheltuielile de întreținere, penalitățile de întârziere aferente și chiria pentru perioada mai 2006 – martie 2011.
În drept, instanța reține că articolele indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu sunt pertinente în cauză, fiind vorba în speță de un contract de închiriere a unei locuințe sociale, iar nu de un simplu contract de locațiune. Mai mult, contractul de închiriere este încheiat la data de 24.05.2005, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, nefiind prin urmare guvernat de acest act normativ. Instanța reține că sunt aplicabile prevederile din Legea locuinței nr. 114/1996, în forma în vigoare la data încheierii contractului în 2010.
Având în vedere situația de fapt mai sus expusă, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, fiind întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtului G. C.. Astfel, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale de plată a cheltuielilor de întreținere, cauzând prin aceasta un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, constând în debitul înregistrat, legătura de cauzalitate fiind evidentă, iar vinovăția civilă prezumată atâta vreme cât pârâtul nu a invocat o cauză străină exoneratoare de răspundere.
Potrivit art. 1429 din Codul civil din 1864, locatarul are două îndatoriri principale: să întrebuințeze bunul închiriat ca un bun proprietar și potrivit destinației sale și să plătească prețul locațiunii la termenele statornicite.
Se reține că, în cazul obligațiilor de a da, cum este și obligația de a achita cheltuielile de întreținere, reclamantul trebuie să dovedească existența obligației de plată, iar dacă reușește să facă această dovadă, neexecutarea se prezumă atâta timp cât pârâtul nu dovedește executarea.
Potrivit art. 1073 cod civil din 1864, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar potrivit art. 1082 culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Rezultă deci că, până la proba contrarie, neexecutarea obligației este imputabilă pârâtului.
În consecință, instanța va admite în parte cererea și îl va obliga pe pârâtul G. C. la plata către reclamant a sumei de 264,56 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 04.2011 – 08.2012, a sumei de 1.113,25 lei, penalități de întârziere aferente, și a sumei de 2.200,65 lei, chirie restantă pentru perioada 04.2011 – 02.2014.
În conformitate cu art. 46 lit. a din Legea nr. 114/1996, contractul de închiriere se poate rezilia în condițiile prevăzute la art. 24. Conform acestui din urmă articol „rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiții: a) la cererea chiriașului, cu condiția notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile; b) la cererea proprietarului, atunci când: - chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv; - chiriașul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora; - chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței; - chiriașul nu a respectat clauzele contractuale; c) la cererea asociației de proprietari, atunci când chiriașul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriașului.”
În cauză, contractul de închiriere nr. 5191 din 24.05.2005 a expirat la 01.04.2010, fiind așadar un contract care și-a încetat efectele prin ajungerea la termen, potrivit art. 1436 alin. 1 din Codul civil din 1864, conform căruia „Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare.” În consecință, instanța va respinge ca lipsit de obiect capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 5191/24.05.2005.
Cum pârâtul G. C. a recunoscut existența debitului care cuprinde și perioada ulterioară expirării contractului de închiriere, instanța reține ca o prezumție puternică faptul că între părți a operat tacita relocațiune, după data de 01.04.2010, potrivit art. 1452 din Codul civil din 1864, conform căruia „Dacă locatarul, și după expirarea termenului locațiunii, continuă a rămâne în casa sau apartamentul închiriat, fără nici o împiedicare din partea locatorului, el se consideră că voiește a le ocupa sub aceleași condiții și pentru un timp determinat de obiceiul locului, și nu poate nici să iasă, nici să fie concediat înainte de a se fi făcut vestirea, în termenul obișnuit în localitate.” Prin urmare, pârâtul are drepturi locative care nu au fost desființate încă, nefiind solicitată rezilierea tacitei relocațiuni, nefiind făcută nici dovada notificării pârâtului, situație în care cererea de evacuare este nefondată.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată reale, necesare și rezonabile, instanța va respinge ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. V. – DECEDAT, invocată din oficiu.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile de întreținere, penalitățile de întârziere aferente și chiria pentru perioada mai 2006 – martie 2011, invocată din oficiu.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. P. N., prin împuternicit .., J_, CUI RO24607639, cu sediul în P. N., . B, ., în contradictoriu cu pârâtul G. C., CNP_, cu domiciliul în P. N., . 1, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 264,56 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 04.2011 – 08.2012, a sumei de 1113,25 lei, penalități de întârziere aferente, și a sumei de 2200,65 lei, chirie restantă pentru perioada 04.2011 – 02.2014.
Respinge ca lipsit de obiect capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 5191/24.05.2005, formulată de reclamantul M. P. N., prin împuternicit .., în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Respinge ca nefondată cererea de evacuare formulată de reclamantul M. P. N., prin împuternicit .., în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Respinge cererea formulată de reclamantul M. P. N., prin împuternicit .., în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria P. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. D. B.
Red.tehn.L.M./03.11.2014
Tehnoredactat D.B./03.11.2014
4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
