Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 707/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3876/291/2011
Dosar nr._ perimare – hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09.12.2014
DECIZIA CIVILĂ NR.707/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea sesizării din oficiu în vederea perimării recursului declarat de reclamantul B. V., prin reprezentant legal B. Doinița, cu domiciliul în ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2810 din 02.10.2012, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S., domiciliată în comuna Sagna, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă B. Doinița (legitimată cu C.I. . nr._, CNP_) în calitate de reprezentant legal al minorului B. V.-I. și intimata-pârâtă C. S. (legitimată cu C.I. . nr._, CNP_).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este perimare - hotărâre care să țină loc de act autentic;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată, după suspendarea cauzei;
- alte aspecte procedurale:
# prin încheierea de ședință din data de 11.06.2013, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 11.11.2014, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Președintele de complet aduce la cunoștință părților că dosarul a fost suspendat la data de 11.06.2013 și timp de un an a stat în nelucrare, fiind repus pe rol în vederea constatării perimării.
Recurenta-reclamantă B. Doinița, în calitate de reprezentant legal al minorului B. V.-I., precizează că nu a fost citată pentru termenul la care s-a dispus suspendarea. Arată că nu e de acord cu perimarea dosarului, ci solicită judecarea recursului, întrucât nu s-a reușit încheierea actului în formă autentică deoarece lipsea o schiță. Susține că l-a plătit atât pe inginerul cadastru cât și pe expertul care a întocmit expertiza la Judecătoria R., însă i-a comunicat că nu poate proceda la individualizarea terenului, deoarece la data efectuării partajului nu s-au întocmit schițe cu suprafețele de teren atribuite în loturi.
Intimata-pârâtă C. S. precizează că este de acord cu încheierea actului în formă autentică, întrucât banii au fost încasați.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de perimare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției perimării, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2810 pronunțată la data de 2.10.2012 de Judecătoria R. a fost respinsă acțiunea civilă în constatare vânzare-cumpărare, formulată de reclamanta B. Doinița în calitate de reprezentant legal al minorului B. V. I., în contradictoriu cu pârâta C. S..
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea formulată, reclamanta B. Dionița în calitate de reprezentant legal al minorului B. V. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare intervenit între minor și pârâtă, având ca obiect terenurile ce formează lotul nr. 1 atribuit pârâtei conform sentinței civile nr. 3100 din 27.10.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanta este mama minorului B. V. I., că la moartea tatălui biologic acesta ar fi lăsat o sumă de bani pe care reclamanta să o folosească în interesul copilului, în aceste condiții fiind dată dispoziția prin care reclamanta a fost împuternicită să lichideze libretul de economii al tatălui copilului și să cumpere o casă construită în anul 1969 și suprafețele de teren ce au fost atribuite în lotul pârâtei.
Pârâta s-a declarat de acord să încheie actul la notariat, însă nu a putut întocmi documentația cadastrală, pentru că inginerul pe care l-a contactat s-a dovedit a fi de rea-credință, deși l-a plătit pentru această lucrare.
În cauză, s-a procedat la efectuarea unei expertize topografice, expertul arătând că nu poate proceda la individualizarea terenului, deoarece la data efectuării partajului nu s-a făcut o expertiză în cauză și nu s-au întocmit schițe cu suprafețele de teren atribuite în loturi, iar când a încercat identificarea terenului la fața locului a întâmpinat greutăți motivat de faptul că terenurile ce fac obiectul acțiunii nu pot fi identificate faptic cu schițe și vecinătăți.
Potrivit art. 967 Cod civil, convențiile legal făcute cu putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință (art. 970 Cod civil). Antecontractul naște pentru ambele părți contractante obligația „de a face”, iar în caz de neexecutare a obligației, partea care urmărește încheierea contractului poate să pretindă celeilalte părți să se prezinte la notarul public pentru întocmirea actului autentic.
Transmiterea dreptului de proprietate a bunului imobil, impune forma autentică, prin întocmirea actului de notar. Conform Titlului X art. 5 al. 2, „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcție, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Chiar dacă pârâta s-a declarat de acord cu acțiunea și încheierea actului în formă autentică, având în vedere imposibilitatea individualizării acestuia. instanța a venit în sprijinul părților prin efectuarea unei expertize topografice, lucru care nu a putut fi realizat de expert, ca urmare a explicațiilor prezentate mai sus. Chiar dacă este făcută dovada certă a voinței părților contractante de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă sunt întrunite condițiile de validitate speciale privind vânzarea cumpărarea (capacitate, consimțământ, preț, obiect determinat), în raport de aceste aspecte, instanța constatând că nu este îndeplinită cerința ca obiectul vânzării să fie determinat, individualizat, astfel că a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.12._ a declarat recurs reclamanta, în calitate de reprezentant legal al minorului B. V. I..
După dispunerea amânării judecății la primul termen de judecată la cererea recurentei, pentru angajarea unui apărător, tribunalul a prorogat pentru termenul fixat la data de 11.06.2013 punerea în discuția părților a excepției tardivității formulării recursului și a excepției nulității lui pentru nemotivare în termen legal.
La termenul din 11.06.2013 niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că, în temeiul art. 242 al. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă, tribunalul a procedat la suspendarea judecății.
La data de 11.11.2014 s-a dispus repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea constatării perimării și citarea părților pentru termenul din data de 9.12.2014.
Examinând excepția perimării, tribunalul reține în fapt următoarele:
De la data suspendării judecării cauzei (11.06.2013), deși a trecut mai mult de 1 an de zile, niciuna din părți, și în special recurenta, care avea interesul soluționării cauzei, nu a formulat nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății, niciun alt act de întrerupere a cursului perimării, ceea ce întărește prezumția pe care se bazează sancțiunea perimării, aceea că partea s-a desistat de cererea promovată.
Apărarea recurentei în sensul că nu ar fi fost citată și astfel nu ar fi avut cunoștință de termen, cu consecința că suspendarea nu ar fi fost dispusă în condiții de legalitate, nu poate fi reținută. Astfel, pentru primul termen de judecată, cel din 16.04.2013, recurenta a semnat personal citațiile prin care era încunoștințată de termenul fixat, fapt ce este atestat de dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 7-8 dosar, care poartă semnătura recurentei. Din acest motiv, în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 153 al. 1 teza a doua Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile de prezumare a cunoașterii termenelor de judecată fixate în cauză sunt aplicabile și părții căreia, personal i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Din acest motiv recurenta nu a mai fost citată pentru termenul din 11.06.2013, termen la care procedura de citare nu a fost viciată, față de cele anterior arătate.
În aceste condiții, cum recursul a rămas în nelucrare din culpa recurentei o perioadă mai mare de 1 an, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 248 Cod de procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, tribunalul urmează a constata perimarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamanta B. Doinița, în calitate de reprezentant legal al minorului B. V.-I., cu domiciliul în ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 2810 din 2.10.2012 a Judecătoriei R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 09.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. B. C. și C. M. L. R.
Red. E. O./30.12.2014
Rehnored. L. R./19.01.2015
Ex.2
Fond T. P. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Sentința nr. 2808/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
