Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3677/279/2013
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/AC
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. - judecător
D. M. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât R. M., domiciliat în municipiul Piatra N., .. B3, ., împotriva sentinței civile nr.93/C din data de 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari nr. 15 Piatra N., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat B. L., .. 59, ., ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-pârât R. M. și avocat P. L. B. pentru intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 15.
S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează:
- obiectul pricinii: cerere de valoare redusă;
- stadiul judecății: apel; primul termen de judecată; procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a procedat la identificarea apelantului-pârât R. M., care se legitimează cu C.I . Nr._, eliberată la data de 21.07.2009 de către S.P.C.L.E.P Piatra N..
Instanța înmânează duplicatul întâmpinării, apelantului-pârât R. M., care arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acesteia.
Apelantul-pârât R. M. arată că a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, întrucât este nemulțumit de modul în care au fost calculate penalitățile de către asociația de proprietari. Învederează că se referă doar la perioada dedusă judecății, și că penalitățile solicitate de reclamantă au fost formulate pentru plata restanțelor la întreținere, respectiv pentru perioada decembrie 2011- martie 2012. Susține că: atunci când venea în țară achita o parte din datoriile restante, însă reclamanta a calculat penalitățile fără a se scade din sold sumele achitate de acesta și că în anii 2006, 2007, 2008, 2009 și 2010 nu a locuit nicio persoană în apartament, iar neînțelegerile au început din anul 2012; din listele de plată afișate acesta are cel mai mult de achitat la întreținere.
La întrebarea instanței care este cuantumul penalităților de întârziere, având cuvântul apelantul R. M. arată că nu este în măsură să calculeze aceste penalități, întrucât nu are calitatea necesară în acest sens.
Față de poziția procesuală a apelantului având cuvântul avocat P. L. B., arată că pârâtul a contestat penalitățile și a susținut totodată că nu se pricepe să le calculeze, însă acesta nu a indicat niciun element care să conducă că prima instanță a calculat greșit penalitățile. De asemenea, apelantul a făcut vorbire de cele două luni, respectiv decembrie 2011- martie 2012, în condițiile în care nu a contestat niciodată listele de plată, iar pe parcursul litigiului a achitat acele sume, considerând că achitând acele sume le-a și recunoscut. Învederează că întrucât apelantul și-a însușit cheltuielile de întreținere achitând debitul, reclamanta pe parcursul judecății și-a precizat cererea râmând doar pe penalității de întârziere. Cu privire la penalități susține că, deși în primul ciclu procesual a fost încuviințată expertiza în specialitatea contabilitate, apelantul a fost decăzut din această probă întrucât nu a achitat onorariul stabilit de către instanță. Mai arată că la dosarul de fond se află depus calculul penalităților privind pe apelantul R. M., din care rezultă suma de 1033 lei.
Având în vedere susținerea reprezentantului intimatei-reclamante - avocat P. L. B., având cuvântul apelantul-pârât R. M., arată că apărătorul ales al acestuia a primit o copie de pe calculul penalităților și întrebat fiind de către președintele completului de judecată care sunt sumele din tabelul sus menționat pe care acesta le contestă.
Având cuvântul apelantul-pârât susține că contestă lunile decembrie 2011 – martie 2012, inclusiv noiembrie 2012, decembrie 2012, ianuarie, februarie, martie 2013. Susține că din totalul apartamentelor date la scădere acesta are cel mai mult de plată la întreținere și că nu a fost înștiința s-au somat de către reclamantă că are probleme la întreținere. Învederează că a luat cunoștință de proces abia la data de 15 mai 2013.
Instanța constată că debitul este în sumă de 539 lei, iar penalitățile reprezintă 128,29 lei.
Avocat P. L. B. față de susținerea apelantului pârât aduce la cunoștința instanței că acesta în primul ciclu procesual a beneficiat de apărare calificată. De asemenea, mai arată că apelantul a fost îndrumat să ajungă la o înțelegere pe cale amiabilă.
Întrebat fiind apelantul-pârât care este cuantumul penalităților care corect ar fi trebuit calculate de instanța de fond, având cuvântul acesta solicită efectuarea unei expertize contabile.
Față de solicitarea apelantului-pârât, având cuvântul reprezentantul reclamantei, arată că se opune la această probă, întrucât pe de o parte este un calcul simplu care nu necesită expert, iar pe de altă parte această expertiză a fost încuviințată în primul ciclu procesual, însă apelantul a fost decăzut din această probă întrucât nu a achitat onorariul stabilit de către instanță.
Instanța respinge proba cu privire la efectuarea unei expertize contabile, având în vedere că în primul ciclu procesual instanța s-a pronunțat pe această probă, însă pârâtul fost decăzut din această probă, motiv pentru care în prezentul apel nu sunt elemente care să ducă la concluzia unei alte situații de fapt decât cea reținută la fond.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Apelantul-pârât R. M. arată că nu a fost prezent când au fost afișate listele de plată, iar atunci când se întorcea din concediu achita suma trecută pe listele de plată fără să știe exact suma pe care o are de plătit, motiv pentru care consideră că a fost încărcat cu mai mult decât are de plătit în realitate. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat..
Avocat P. L. B., pentru intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 15 Piatra N., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală; în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere susține că acestea au fost corect calculate de către prima instanță.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 93/C din 16.10.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 93/C din 16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost admisă acțiunea precizată având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de către reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 15, în contradictoriu cu pârâtul R. M..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.033,49 lei, reprezentând contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
A fost respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., la data de 24.04.2013, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 15 a chemat în judecată pârâtul R. M., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei totale de 2.970,20 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului situat în Piatra N., ..B3, ., jud. N., care face parte din Asociația de Proprietari nr.15, nu a achitat cheltuielile de întreținere restante, figurând cu un debit de 2.970,20 lei. A menționat că suma solicitată este compusă atât din restanța la plata utilităților (1936,71 lei), cât și din penalități de întârziere (1033,49 lei), acestea din urmă calculate în conformitate cu Hotărârea Adunării Generale a Asociației de proprietari.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 230/2007 și pe cele ale art.1025 și urm Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.
Odată cu introducerea acțiunii au fost depuse la dosar, în fotocopie: fișa locatarului, centralizator debit principal și penalități, listele de plată afișate aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013, procesul verbal din data de 24.05.2011 al Adunării Generale a Asociației de proprietari.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus adresa către Municipiul Piatra N. – Direcția Impozite și Taxe, iar aceasta din urmă a depus adresa nr. 4354DI/14.05.2013 –f.40 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 366/07.03.2006.
Procedând potrivit art. 1.029 alin. (3) și (4) din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134 din 1 iulie 2010 (denumit în continuare „Codul de procedură civilă), după primirea formularului de cerere, instanța a comunicat pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului cerere, precum și de copii ale înscrisurilor depuse în susținerea cererii, punând în acesteia în vedere ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător și documente de care înțelege să se folosească.
La data de 13.08.2013 a fost depus formularul de răspuns completat de către pârât, acesta arătând că acceptă parțial pretențiile reclamantei. A mai arătat că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, a achitat sumele de 900 lei, respectiv 400 lei, la data de 15.05.2013, respectiv 11.07.2013 și că astfel suma de plată este de 636,71 lei și eventuale penalități la această sumă. A menționat că apreciază că este în termenul legal pentru a depune formularul de răspuns, întrucât la data comunicării adresei nu se afla în țară, aspect cunoscut de reclamantă. A concluzionat arătând că solicită efectuarea unei expertize contrabile, care să aibă în vedere inclusiv debitul achitat parțial.
La termenul din data de 14.08.2013 au fost depuse de către părți, prin apărători, chitanțele prin care a fost achitat parțial debitul, iar reclamanta și-a precizat acțiunea, restrângându-și pretențiile la suma de 1.669 lei.
La termenul din 04.09.2013, instanța a încuviințat cererea pârâtului de repunere în termenul de a formula întâmpinare.
La același termen reclamanta a depus, în fotocopie, înscrisuri, arătând că debitul principal a fost integral achitat și că își restrânge pretențiile la suma de 1.033 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru termenul de la această dată pârâtul, prin apărător, a depus precizări, arătând că penalitățile solicitate au fost calculate greșit, fără ca din sold să se scadă sumele achitate și reapreciat nr. de zile restante. A mai arătat că pe chitanțele de plată este indicată doar suma achitată, fără nici o mențiune referitoare la ce reprezintă, fără a se putea aprecia dacă suma s-a scăzut din soldul inițial sau și din penalități.
În temeiul art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța a încuviințat această probă. Instanța a încuviințat pentru pârât și proba cu expertiza contabilă, însă față de împrejurarea că nu a achitat onorariul stabilit în sarcina sa, la solicitarea apărătorului reclamantei, a procedat la decăderea acestuia din proba încuviințată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune, instanța a reținut că pârâtul R. M. este proprietarul imobilului situat în Piatra N., ..B3, ., care face parte din Asociația de Proprietari nr.15, iar aceasta din urmă, în această calitate, a introdus prezenta acțiune, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 230/2007, respectând inclusiv termenul prevăzut de art. 50 alin. 1 din același act normativ.
În drept, instanța reține dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora: Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari și pe cele ale art. 48 din același act normativ, potrivit cărora (1) Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. (2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Constatând incidența în cauză a dispozițiilor legale mai sus enunțate, potrivit centralizatorului depus la dosar coroborat cu listele de plată care au fost afișate în mod lunar, instanța de fond a reținut în sarcina pârâtului a obligației de plată a sumei de 1.936,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013, către reclamantă. De altfel, instanța de fond a reținut că pârâtul și-a însușit acest debit, achitându-l în integralitate, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar de reclamantă. Raportat la susținerile pârâtului, prin precizările depuse pentru termenul de astăzi, în condițiile în care pârâtul a efectuat plăți parțiale după data introducerii cererii de chemare în judecată și fără ca acesta să facă imputația plății (așa cum rezultă din mențiunile de pe chitanțe – „restanță întreținere din sold la data de ….”), reclamanta este cea care a făcut imputația numai asupra debitului principal, astfel încât aceasta a constatat achitat în integralitate a debitului reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013.
Conform art. 49 din Legea nr. 230/2007 (care prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, precum și faptul că penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat), coroborat cu procesul verbal al Adunării Generale, din data 24.05.2011, rezultă că pârâtul datorează și penalități în cuantum de 0,2% – astfel cum au fost stabilite de reclamantă, acestea cifrându-se la suma de 1.033,49 lei.
Analizând apărările pârâtului, instanța de fond a apreciat că acesta nu a făcut proba contrară pentru a dovedi netemeinicia modului de calcul prezentat de reclamantă, care s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007. În acest sens, instanța a reținut că, deși i-a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă, pârâtul a fost decăzut din această probă din culpa sa și că, deși s-a acordat un termen pentru a se prezenta un calcul propriu cu privire la penalități, acesta nu a procedat în consecință. Cu privire la aspectele învederate prin precizările depuse pentru termenul de astăzi, instanța le-a considerat ca nefiind întemeiate, având în vedere că plățile parțiale au fost efectuate ulterior perioadei martie 2013, astfel încât, în lipsa unei imputații a plății care să vizeze penalitățile, nu puteau influența modul de calcul al penalităților, care a vizat o perioadă anterioară.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice și ale art. 46 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, conform cărora toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, instanța a admis cererea precizată, formulată de reclamantă.
În consecință, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007 (care reglementează că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit), pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.033,49 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013.
În baza dispozițiilor art. 1.031 alin. (1) din Codul de procedură civilă instanța a obligat pârâtul să-i achite reclamantei suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și a respins cererea acestuia, ca parte aflată în culpă procesuală, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul R. M., acesta solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii promovate de reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului declarat, pârâtul invocă următoarele împrejurări de fapt și de drept:
În mod greșit, Judecătoria Piatra N. a admis acțiunea precizată a reclamantei, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada calcului corect asupra penalităților, mai ales că el, pârâtul, a achitat chiar și pe parcursul derulării dosarului, parte din debitul restant, anexând în dovedire la instanța de fond, chitanțele de plată.
Arată intimatul că, chiar prin formularul de răspuns, a contestat atât debitul principal, cât și penalitățile solicitate de reclamantă, apreciind că au fost calculate în mod greșit. Arată că a achitat, atunci când venea în țară, parte din datoriile restante, că penalitățile au fost calculate, fără ca din sold să se scadă în prealabil sumele achitate de către acesta, și dacă se observă fișa proprietarului, zilele de penalități se calculează din ianuarie 2012 până în ianuarie 2013, prin diminuare cu 30 sau 31 zile, funcție de câte zile are fiacre lună. Ori, dacă acesta achita parte din datorii, atunci și numărul de zile restante trebuia reapreciat și recalculat începând (de la zero) cu luna următoare plății datoriei. De exemplu, dacă în iulie 2012 a achitat suma de 500 lei, atunci calcului penalităților trebuia să aibă în vedere și reducerea numărului de zile, prin raportate la suma achitată.
Arată că, deși pe chitanțele depuse la dosar este indicată suma achitată, pe chitanță nu se face nicio mențiune referitoare la ceea ce reprezintă suma achitată, ci doar faptul că suma reprezintă restanța de întreținere din sold, fără să poată aprecia dacă suma achitată se scădea din sold inițial sau dacă suma achitată se scădea și din penalități. Mai mult decât atât, penalitățile se calculează după 30 de zile de la data scadenței, însă din fișă se poate observa că zilele de penalități nu se diminuează, ci se calculează fără a se scădea acela 30 de zile.
Mai arată că, la prima instanță de fond, deși a solicitat efectuarea unei expertize contabile, nu a avut posibilități de a o plăti, pentru că tocmai în acea perioadă a rămas fără loc de muncă, depunând înscrisuri în acest sens. Reiterează această cerere în apel, considerând că este admisibilă în virtutea art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, impunându-se completarea probatoriului pentru o justă soluționare a cauzei. Solicită ca prin expertiză să se calculeze debitul restant, penalitățile la debitul de bază, care să aibă în vedere inclusiv debitul achitat parțial. Totodată, trebuie verificate și debitele lunare înscrise în tabele, deoarece apar neconcordanțe de plată, în condițiile în care în apartament nu locuia nimeni, deși erau trecuți locatari, iar suma lunară de plată, de multe ori, depășea cheltuielile minime pentru un apartament nelocuit.
Astfel, în lumina celor arătate, apreciată apelantul că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, putând solicita efectuarea expertizei în virtutea rolului activ, punând în sarcina reclamantei obligativitatea plății expertizei, în condițiile în care el, apelantul, a acceptat parțial pretențiile formulate împotriva sa. în acest sens, a achitat o parte din debitul ce îi era imputat. Astfel, la data de 15.05.2005, prin chitanța nr._, a achitat suma de 900 lei, iar la data de 11.07.2013, prin chitanța nr._, a plătit către reclamantă suma de 400 lei, pentru ca până în final să achite debitul restant, rămânând de plată doar penalitățile. Având însă în vederea faptul că plățile s-au efectuat în tranșe parțiale, consideră că trebuia refăcut și calculul penalităților; ori, reclamanta nu și-a dovedit în nici un fel calculul și nici nu l-a detaliat, sarcina probei revenindu-i în acest sens. A solicitat în fața primei instanțe să i se pună în vedere reclamante să precizeze modalitatea de calcul, însă instanța a pus în vedere pârâtului să efectueze acest demers.
Reclamanta intimată, Asociația de Proprietari Nr. 15, Piatra N., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de pârât, ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării, intimata arată că apelantul a formulat la instanța de fond și în apel o . critici, care însă nu au fost dovedite.
Cu privire la proba cu expertiză contabilă încuviințată în cauză, intimata arată că prima instanță a acordat mai multe termene de judecată pentru ca pârâtul să achite onorariu stabilit, însă acesta nu a fost achitat. Apelantul pârât nu a adus la cunoștința instanței că nu are posibilitățile materiale pentru achitarea onorariului; dimpotrivă, deși instanța a acordat mai multe termene de judecată în acest sens, la ultimul termen, atunci când instanța a decăzut apelantul din probă, apărătorul calificat ala cestuia a confirmat că acesta nu a mai luat legătura cu el și nu cunoaște motivele pentru acre nu s-a achitat onorariul pentru expertiza contabilă. Mai mult, dacă într-adevăr apelantul nu ar fi avut posibilitatea să achite onorariu, putea solicita acordarea ajutorului public judiciar, lucru despre care nu poate susține că nu ar avea cunoștință, pe tot parcursul derulării litigiului apelantul putând beneficia de asistență juridică din partea unui avocat.
Analizând apelul declarat de pârâtul R. M. împotriva sentinței primei instanțe, în raport de motivele invocate, tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele motive:
C. procesual al cauzei a fost fixat la termenul din data de 14.08.2013, când au fost depuse de către părți, prin apărători, chitanțele prin care a fost achitat parțial debitul, iar reclamanta și-a precizat acțiunea, restrângându-și pretențiile la suma de 1.669 lei, și, ulterior, la termenul din 04.09.2013, când reclamanta a depus, în fotocopie, înscrisuri, arătând că debitul principal a fost integral achitat și că își restrânge pretențiile la suma de 1.033 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În mod legal, prima instanță de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 46 și art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007, privind regimul legal de stabilire a cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului. În aceste condiții legale, privind stabilirea creanțelor de la întreținere, în baza centralizatorului depus la dosar coroborat cu listele de plată care au fost afișate în mod lunar, instanța de fond a reținut în mod întemeiat existența în sarcina pârâtului a obligației de plată a sumei de 1.936,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013, către reclamantă.
De altfel, prima instanță de fond a reținut că pârâtul a recunoscut acest debit, achitându-l în integralitate, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar de reclamantă. De asemenea, în privința creanței accesorii de penalități de întârziere, având în vedere precizările pârâtului depuse pentru termenul din 16.10.2013, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, în condițiile în care pârâtul a efectuat plăți parțiale după data introducerii cererii de chemare în judecată și fără ca acesta să facă imputația plății (așa cum rezultă din mențiunile de pe chitanțe „restanță întreținere din sold la data de ….”), reclamanta este cea care a făcut imputația numai asupra debitului principal, astfel încât aceasta a constatat achitarea în integralitate a debitului reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013
În acest context, privind soluționarea acestui capăt de cerere pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 1.033,49 lei, reprezentând penalități de întârziere, susținut de reclamantă prin precizarea la acțiune, în mod legal prima instanță de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007 (care prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, precum și faptul că penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat) și coroborat cu procesul verbal al Adunării Generale, din data 24.05.2011, a reținut că pârâtul datorează și penalități în cuantum de 0,2% – astfel cum au fost stabilite de reclamantă, acestea fiind calculate la suma de 1.033,49 lei.
De asemenea, analizând apărările pârâtului, care sunt reiterate și în motivele de apel prin care acesta contestă modalitatea de calcul a penalităților aplicată de către reclamanta - intimată, prima instanță de fond a apreciat în mod corect – în baza principiului contradictorialității - că acesta nu a făcut proba contrară pentru a dovedi netemeinicia modului de calcul prezentat de reclamantă, față de listele de plată afișate aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013 și procesul verbal din data de 24.05.2011 al Adunării Generale a Asociației de proprietari, înscrisuri doveditoare prezentate de către reclamantă care sunt opozabile pârâtului prin efectuarea procedurii de afișare, care s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Cu privire la aspectele învederate prin precizările depuse în instanța de fond pentru termenul din 16.10.2013 ( fila 66, ds. fond), prin care pârâtul – apelant susține o variantă proprie de calcul, reluate de asemenea în motivele de apel, prima instanță de fond le-a considerat ca nefiind întemeiate, având în vedere că plățile parțiale au fost efectuate ulterior perioadei martie 2013, astfel încât, în lipsa unei imputații a plății care să vizeze penalitățile, nu puteau influența modul de calcul al penalităților, care a vizat o perioadă anterioară.
Față de aceste considerente de drept ale sentinței, sunt nefondate motivele de apel ale pârâtului, prin care acesta susține că având în vederea faptul că a efectuat plățile în tranșe parțiale, consideră că trebuia refăcut și calculul penalităților; că reclamanta nu și-ar fi dovedit în niciun fel calculul penalităților și nici nu l-a detaliat, deși sarcina probei îi revenea în această privință. Astfel, cum s-a reținut anterior, reclamanta a făcut dovada bazei de calcul a penalităților pe care a folosit-o cu listele de plată afișate aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013 și procesul verbal din data de 24.05.2011 al Adunării Generale a Asociației de proprietari. Pârâtul –apelant, opunând apărări de fond prin invocarea unei alte modalități proprii de calcul, așa cum s-a analizat anterior, la rândul său, avea sarcina probei asupra acestor aspecte, și nu reclamanta astfel cum în mod nefondat susține în motivele de apel.
În această privință, prima instanță de fond i-a încuviințat pârâtului proba cu expertiza contabilă, însă pârâtul a fost decăzut din această probă din culpa sa procesuală, deoarece s-au acordat mai multe termene de judecată pentru ca pârâtul să achite onorariu stabilit, însă acesta nu a fost achitat. De asemenea, deși s-a acordat pârâtului – apelant un termen pentru a prezenta un calcul propriu cu privire la penalități, acesta nu a procedat în consecință, iar apărătorul acestuia a arătat în ședința publică din 16.10.2013, că nu a reușit să ia legătura cu acesta pentru a putea prezenta calculul respectiv. În aceste condiții, având în vedere poziția procesuală manifestată de pârât în prima instanță de fond, sunt în mod clar nefondate motivele de apel prin care acesta invocă lipsa de rol activ a instanței.
În aceeași măsură, este nefondată cererea apelantului prin care acesta solicită administrare probei cu expertiză contabilă în apel, deoarece, pe de o parte, proba nu este necesară și utilă în soluționarea cauzei, cât timp reclamanta – intimată a făcut dovada calculului legal al penalităților, iar pe de altă parte, acesta nu poate fi primit să invoce propria culpă constând în faptul că în mod procedural a fost decăzut din această probă în primă instanță de fond.
Astfel, Tribunalul reține că în mod legal prima instanță de fond a avut în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice și ale art. 46 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007, conform cărora toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, și în acest cadru legal a admis cererea precizată, formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 1.033,49 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013.
În consecință, pentru considerentele analizate în apel, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind nefondat apelul declarat de către pârâtul R. M. împotriva sentinței civile nr. 93/C din 16.10.2013 a Judecătoriei Piatra N., și se va menține sentința ca fiind temeinică și legală.
În temeiul dispozițiilor art. 1.031 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va fi obligat pârâtul – apelant să achite reclamantei – intimate suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul R. M., domiciliat în municipiul Piatra N., .. B3, . împotriva sentinței civile nr. 93/C/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu Asociația de proprietari nr. 15 Piatra N., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat B. L., .. 59, ., ., ca nefondat.
Obligă apelantul R. M. să plătească intimatei Asociația de proprietari nr. 15 Piatra N. suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.04.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
V. BaciuDaniela M. D. L.
Red și tehnored/D. M./01.07.2014
Tehnored/D.L./04.07.2014
Fond/O. A.
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul NEAMŢ | Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 259/2014.... → |
|---|
