Grăniţuire. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 1749/279/2009
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 mai 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 359/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. - judecător
D. M. – judecător
V. B. – judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant D. I. V. domiciliat în comuna Dragomirești, . și de către recurenții – pârâți P. P., și P. E. – moștenitorul defunctei P. Gicuța, ambii domiciliați în comuna Dragomireși, . împotriva sentinței civile nr. 2635 din data de 09.05.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat A. F. pentru recurentul-pârât D. I. V., recurentul-reclamant P. P. asistat de avocat J. A. care răspunde și pentru recurentul-reclamant P. E., lipsă fiind acesta din urmă și recurentul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei este „revendicare imobiliară”;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- alte aspecte procesuale: la data de 07.05.2014 recurentul-pârât D. I. V. a depus la dosarul cauzei prin C. Arhivă al instanței un memoriu însoțit de o . înscrisuri.
Apărătorii prezenți arată că nu aud e formulat alte cereri
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat J. A., pentru recurenții-reclamanți P. P. și P. E., arată că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2635/2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., întrucât o consideră nelegală și netemeinică. Susține că recursul declarat de reclamanți este întemeiat pentru următoare considerente: reclamanții au formulat pe rolul Judecătoriei Piatra N. acțiunea având ca obiect revendicare, grănițuire și obligația de a face pentru suprafața de 70 m.p, cerere care a fost admisă în parte; apreciază că recursul lor este întemeiat atât sub aspectul revendicării, cât și cu privire la grănițuire, iar pentru obligația de a face hotărârea este corectă; în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea, având în vedere că terenul în suprafață de 70 m.p este proprietatea reclamanților; așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, suprafața sus menționată aparține reclamanților, astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond că acest teren reprezintă drum comunal; din înscrisurile depuse la dosar reiese cu certitudine că recurentul a acaparat o suprafață de teren de aproximativ 48 m.p, care reprezentă drum public; suprafața sus menționată a fost evidențiată în lucrarea de expertiză între punctele ABCD; cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. F., pentru recurentul-pârât D. I. V., cu privire la recursul declarat de reclamanții P. P. și P. E., solicită respingerea acestuia, întrucât nu se poate revendica o suprafață de teren decât dacă se dovedește calitatea de proprietar, însă din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că reclamantul P. este proprietarului terenului în suprafață de 48 m.p., întrucât nu deține un titlu de proprietate, astfel că acțiunea în revendicare nu poate fi admisă. De asemenea, consideră că acțiunea în grănițuire nu este admisibilă, întrucât limitele de hotar sunt stabilite. Susține că în mod greșit pârâtul D. V. a fost obligat prin sentința recurată să permită reclamanților trecerea peste suprafața de 48 m.p, teren conturat cu galben și notat cu ABCD, în schița întocmită de expertul A., cu obligarea ridicării gardului de pe acest aliniament și la plata către reclamanți a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Consideră că hotărârea este nelegală sub acest aspect pentru următoarele împrejurări: a făcut dovada cu înscrisurile emise de Primăria Dragomirești în care s-au menționat că în inventarul acestei comune nu este inclus și terenul din litigiu, în suprafață de 48 m.p; în adresa înaintată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N. s-a precizat că suprafața sus menționată nu aparține domeniului public; terenul din litigiu este proprietatea intimatului de peste 60 de ani și având în vedere că nicio parte nu dețin acte de proprietate, intimatul nu poate fi obligat să deschidă acest drum, întrucât este curtea lui; drumul sătesc trece prin fața porții intimatului spre sudul satului și că, într-adevăr există un alt drum sătesc, pe o altă parte, așa cum rezultă din planul cadastral depus la dosar; în primul ciclu procesual intimatul a formulat obiecțiuni cu privire la constarea expertului că, cei 48 de m.p teren ar aprține reclamanților. Solicită casarea sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea intimatului de a-i lăsa pe reclamanți să treacă pe terenul din litigiu; cu cheltuieli de judecată
Avocat J. A., pentru recurenții-reclamanți P. P. și P. E., solicită respingerea recursului declarat de intimatul D. V., ca neîntemeiat, întrucât în mod corect a susținut apărătorul pârâtului că acesta a acaparat suprafața din litigiu și a închis drumul public; cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2635 din 09.05.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2635 din 09.05.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților: P. P. și P. Gicuța, invocată de pârâtul D. V..
Astfel, s-a admis în parte acțiunea, sens în care a fost obligat pârâtul D. V., să permită reclamanților P. P. și P. Gicuța, trecerea spre drumul public, peste suprafața de 48 m. p., evidențiată cu galben și notată cu ABCD, în schița A. de la fila 219 dosar.
Totodată, a obligat pârâtul să ridice gardul de pe aliniamentul D-A-B-C, ori, în caz de refuz, a autorizat pe reclamanți să-l ridice, pe cheltuiala pârâtului.
Au fost respinse cererile reclamanților pentru revendicare și grănițuire.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1. 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 01.09.2005, în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N., disjunsă în prezentul dosar prin încheierea din 24.03.2009 și completată ulterior, reclamanții: P. P. și P. Gicuța, au chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând:
1). Să fie obligat să le permită trecerea spre drumul public,
2). Să-și ridice gardul cu care a îngrădit o porțiune din drumul satului, ori să fie ei autorizați să-l ridice, pe cheltuiala pârâtului,
3). Să fie obligat să le predea în proprietate și posesie, 70 m. p. teren și
4). Să se stabilească hotarul cu proprietatea pârâtului.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a îngrădit drumul satului și nu au acces la drumul public, că ocupă o suprafață din proprietatea lor și că este necesară stabilirea hotarului pe vechiul amplasament.
A mai arătat pârâtul că nu ar avea calitate procesuală pasivă, că este proprietar și că reclamanții nu sunt la loc înfundat.
Instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză topo A. (filele 217 – 219 dosar), rezultă că pârâtul a ocupat o suprafață de 48 m. p. din drumul satului, împiedicând ieșirea reclamanților la drumul public, aceștia fiind nevoiți să treacă, provizoriu, peste alte proprietăți.
Față de această situație, pârâtul are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța de fond a respins excepția invocată.
Cum pârâtul a ocupat efectiv drumul pe care l-a îngrădit și refuză categoric să recunoască reclamanților dreptul de trecere, se justifică și cererea pentru ridicarea gardului și pentru autorizarea reclamanților de a-l ridica pe cheltuiala pârâtului.
Referitor la revendicare și grănițuire, judecătorul fondului a reținut că cererile nu sunt întemeiate, deoarece reclamanții nu sunt vecini cu pârâtul și acesta nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea lor.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 616 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea, sens în care a fost obligat pârâtul să le permită reclamanților trecerea pe drumul public, peste suprafața de 48 m. p., notată cu ABCD în schița A. de la fila 219 dosar și să ridice gardul de pe aliniamentul DABC, ori, în caz de refuz, a autorizat pe reclamanți să ridice gardul pe cheltuiala pârâtului.
Totodată au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea și grănițuire și în baza art. 276 din codul de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la parte din cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs atât pârâtul D. V., cât și recurenții-reclamanți P. P. și P. E., în calitate de moștenitori legali ai defunctului P. Gicuță.
Pârâtul D. V. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică motivat de faptul că în mod greșit s-a bazat pe raportul de expertiză întocmit de către expertul A..
În mod greșit s-a constat că există o suprapunere cu terenul vecinilor, fără ca la dosarul cauzei să fi existat vreun document din care să rezulte că terenul în litigiu de 48 m.p, notat cu ABCD ar fi drum public de acces, ca acesta este proprietatea sa pe care îl stăpânește și pe care l-a îngrădit din anul 1950, neavând litigii până în prezent.
Pe de altă parte a arătat că reclamanții P. au un alt drum vechi pe care l-au folosit de 50 de ani, precum și autorii lor, trecând prin grădina lui P. M. și A. – teren simbolizat cu 562 sau pe harta veche cu 545 – 544 – 543.
S-a mai motivat că întrucât expertul a consemnat că terenul în litigiu nu apare în titlul de proprietate nr._ a formulat o acțiune distinctă de rectificare a titlului de proprietate ce face obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Piatra N., solicitând ca în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă să se suspende judecata prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a acestuia.
Pentru cele arătate a apreciat că hotărârea este nelegală și că se impune casarea acesteia, în principal cu trimiterea spre rejudecare și respectiv de a se respinge în totalitate acțiunea reclamanților.
În dovedire au depus la dosar hotărârea nr. 3/24.07.1991 și tabelul nominal din satul Dragomirești (filele 11-12) și copia acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ .
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar (fila 32).
Reclamanții P. P. și P. Gicuța au criticat sentința ca nelegală și netemeinică arătând că sunt proprietarii suprafeței de teren în litigiu astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._ emis pe numele autoarei T. R. (mama defunctei P. Gicuța), întrucât pârâtul le-a ocupat în mod abuziv suprafața de 70 m.p și o parte din drumul comunal, a construit un gard și refuză în prezent să permită accesul la proprietatea, fiind nevoiți să se deplaseze pe o distanță de 5 km pentru a ajunge la locuința lor.
În mod greșit instanța de fond le-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 70 m.p ignorând faptul că acest teren este proprietatea lor și se află în intravilanul . ce terenul proprietate pârâtului se află în intravilan .> Ca urmare trebuiau analizate limitele proprietăților în funcție de semnele vechi de hotar, respectiv o bornă care era pusă la limita dintre cele două sate și care se află și în momentul de față, condiție în care se putea analiza veridicitatea susținerilor pe care le fac.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit judecătoria le-a respins capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților.
Astfel, au arătat că sunt posesorii titlului de proprietate nr._, iar în alt dosar nr. 9808/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3972/2006 s-a încercat modificarea acestui titlu de către vecinii D. M. și M. V. – acțiune care a fost respinsă, constatându-se că suprafața înscrisă în titlu în sola 11, . este înscrisă corect și titlu nu poate fi modificat. De altfel, chiar expertul V. a constatat că proprietatea lor se întinde până la borna veche.
Recurenții au criticat și faptul că în mod greșit s-au respins cererile de revendicare și grănițuire, pe motiv că nu sunt vecini cu pârâtul care nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea lor.
Astfel, au arătat că din rapoartele de expertiză întocmite de către experții A., V. și A. reiese că suprafața de teren în litigiu este proprietatea lor conform titlului de proprietate, că acest teren este ocupat de către pârât și că se impunea fără dubiu grănițuirea proprietăților. Dacă judecătorul studia planul parcelar al satului Dragomirești, precum și a satului Vad și limitele stabilite în aceste planuri, ce au fost depuse în schițe colorate de mai multe ori la dosarul cauzei atunci putea să pronunțe o soluție corectă.
În concluzie au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea în totalitate a acțiunii.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru.
La termenul din 30.11.2011 s-a făcut dovada de către apărătorul intimaților-reclamanți că intimata P. Gicuța a decedat (fila 21), sens în care a fost introdus în cauză moștenitorul acesteia P. E. - care a înțeles să continue judecata.
La termenul din 01.02.2012 instanța de recurs a admis cererea formulată de reclamantul D. V. și a dispus suspendarea judecății prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._ aflată pe rolul Judecătoriei Piatra N..
Cauza a fost repusă pe rol de către recurentul D. V. la data de 30.10.2013 (fila 85) ca urmare a soluționării acestui dosar, stabilindu-se ca termen pentru judecarea cauzei data de 08.01.2014.
La termenul din 05.02.2014 recurentul D. V. a solicitat din nou suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul judecătoriei Piatra N. – acțiune prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 466 m.p – pe care îi stăpânește în plus, de peste 50 de ani, față de cea înscrisă în titlul de proprietate.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.02.2014 instanța a respins cererea de suspendare, cauza rămânând în pronunțare la data de 14.05.2014.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursurile nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Piatra N. la data de 24.03.2009 s-a dispus disjungerea din dosarul nr._ a cererii reconvenționale formulată de P. P. și P. Gicuța (continuată de moștenitorul legal P. E.) și formarea prezentului dosar cu care instanța de recurs este investită, respectiv nr._ .
Prin cererea reconvențională formulată de P. P. și P. Gicuța (continuată de moștenitorul legal P. E., filele 2-3) astfel cum a fost precizată la data de 17.08.2009 (fila 139) reclamanții au solicitat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 70 m.p pe care pârâtul D. V. o ocupă în mod abuziv din proprietatea lor, aflată pe o lungime de 23,59 ml și o lățime de 3,24 ml; să se stabilească linia de hotar și să se grănițuiască cele două proprietăți după vechile semne de proprietate, să fie obligat să-și ridice gardul construit pe proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie autorizați să-l ridice pe cheltuiala pârâtului.
Instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată parțial cererea, respectiv a obligat pârâtul D. V. să permită reclamanților trecerea spre drumul public peste suprafața de 48 m.p, notată cu ABCD, evidențiată cu galben în schița expertului A. și totodată să-și ridice gardul de pe aliniamentul D-A-B-C, ori în caz de refuz a autorizat reclamanții să-l ridice pe cheltuiala pârâtului.
A respins totodată cererea în revendicare și grănițuire, ca neîntemeiată, reținând că reclamanții nu sunt vecini cu pârâtul și nici nu ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea acestora.
Reclamanții au formulat recurs și au solicitat prin prezenta să li se admită în totalitate acțiunea în revendicare și grănițuire arătând că instanța trebuia să analizeze limitele proprietăților în funcție de semnele vechi de hotar, respectiv borna veche care se află la limita dintre cele două sate.
Tribunalul va reține că reclamanții stăpânesc suprafața de 5276 m.p, înscrisă în sola 11, . potrivit titlului de proprietate nr._ – titlu a cărei valabilitate a fost analizat prin sentința civilă nr. 3972/2006, rămânând fără modificare.
La instanța de fond s-au efectuat 2 expertize topografice, respectiv de către experții A. C. (filele 141-144) și A. F. (filele 181-182).
Potrivit constatărilor celor doi experți care au avut la bază planurile cadastrale de la data emiterii titlului de proprietate, precum și borna veche din teren care despărțea încă de pe timpul moșierilor satul Dragomirești de satul Vad, tribunalul va reține că suprafața ocupată de pârâtul D. V. de 48 m.p – situată în intravilanul localității Vad, . schița anexă între punctele A,B,C,D reprezintă drumul public de acces situat în prelungirea drumului sătesc DS 560 al localității Vad și nicidecum nu face parte din titlul de proprietate al reclamanților nr. 26/1252/14.04.2005 emis pe numele autoarei lor T. R. (fila 140 dosar fond).
Această constatare a fost probată și în recurs prin înscrisurile depuse de recurentul P. P. la filele 147-161, respectiv că drumurile din localitate au fost defalcate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 18/22.06.2006 unde drumul în litigiu este evidențiat la poziția 8 din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Dragomirești, aprobată cu H.G nr. 650/2007 pentru modificarea H.G nr. 1356/2001 unde au fost însumate toate drumurile sătești, drum sătesc care apare ca o linie dreaptă și nu cu o frântură, așa cum susține recurentul-pârât.
Față de aceste constatări ale celor doi experți, tribunalul va reține că în mod corect și legal instanța de fond a obligat pârâtul să elibereze calea de acces și să le permită reclamanților să treacă spre drumul public pe suprafața de 48 m.p evidențiată cu galben și notată cu A,B,C,D în schița de la fila 219 (dosar fond) efectuată de către inginerul A., motiv pentru care va respinge cererea reclamanților având ca obiect revendicare și grănițuire, întrucât suprafața în litigiu nu se regăsește în titlul de proprietate invocat în apărarea dreptului lor, și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de aceștia.
În ceea ce privește recursul pârâtului D. V. tribunalul va reține că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu pe care l-a îngrădit fără drept din anul 1950.
În încercarea acestuia de a-și constitui probe a solicitat suspendarea prezentei judecăți până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N., care are ca obiect cererea pârâtului D. V. de a se constata dreptul său de proprietate prin uzucapiune și asupra terenului în suprafață de 466 m.p pe care îl stăpânește de peste 50 de ani față de titlul său de proprietate nr._ .
Or, în procesul civil cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească prin toate mijlocele de probă dispuse de legiuitor potrivit dispozițiilor art. 1169-1170 Cod civil, prin prezenta cauză recurentul-pârât nu a făcut dovada contrară că terenul de 48 m.p identificată de expertul A. cu galben și notată cu A,B,C,D este proprietatea sa și nu drum de acces așa cum s-a stabilit la fața locului de către acesta, impunându-se a fi obligat să-și ridice gardul de pe aliniamentul D-A-B-C, ori în caz de refuz să fie autorizați reclamanți să-l ridice, pe cheltuiala pârâtului.
Pe cale de consecință în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge și recursul declarat de pârâtul D. V., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții P. P. și P. E., ambii domiciliați în comuna Dragomireși, . și de pârâtul D. V., domiciliat în comuna Dragomirești, . împotriva sentinței civile nr. 2635 din 09.05.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red.,/V.B./22.07.2014
Tehnored/D.L./30.07.2014
Fond/D.C.
Ex. 2
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 436/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
