Contestaţie la executare. Decizia nr. 220/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 7960/279/2011
Dosar nr._ | Contestație la executare |
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/RC din 31.03.2014
Ședința publică din 31.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de contestatoarea P. A. – domiciliată în Piatra N., bulevardul T., nr. 11, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1873 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații B. executorului judecătoresc N. T. – cu sediul în Piatra N., bulevardul Republicii, nr. 7, județul N., Brehuță V. – domiciliat în Piatra N., bulevardul D., nr. 35, .. 50, județul N. și Brehuță M.-R. – domiciliată în Piatra N., bulevardul D., r. 35, .. 50, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns domnul avocat A. V. pentru recurenta-contestatoare P. A., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este contestație la executare – suspendare executare silită;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, domnul avocat A. V., pentru recurenta-contestatoare P. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea expertizei de evaluare a îmbunătățirilor; nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1873 din 15.04.2013, judecătoria Piatra neamț a admis contestația la executare formulată de debitoarea P. A. în contradictoriu cu intimații Brehuță V. și Brehuță M.‑R. și, în consecință:
- a anulat raportul de evaluare imobiliară întocmit de expertul tehnic Musceac T. și publicația de vânzare imobiliară întocmite în dosarul de executare silită nr. 108/2011 al Biroului executorului Judecătoresc N. T.;
- a dispus reluarea procedurii de vânzare a apartamentului nr. 69 situat în Piatra N., B‑dul D., nr. 35, ., etaj II, județul N., cu nr. cadastral provizoriu 226/26, înscris în CF la nr._‑C1‑U1, prețul imobilului fiind de 347.712 lei;
- a luat act că nu s‑au cerut cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul care a pronunțat sentința a reținut din probele dosarului (înscrisuri, copia dosarului de executare și expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile și industriale) că, între contestatoare și cei doi intimați au fost încheiate două contracte de împrumut autentificate de B.N.P. „L. Koszeghi“ sub nr. 1004/1.07.2009, pentru suma de 18.000 euro scadentă la 1.08.2009, și, respectiv, nr. 1148/24.07.2009, pentru suma de 12.000 euro, cu obligația de restituire până la data de 31.08.2009, împrumuturi garantate prin constituirea de către contestatoare în favoarea împrumutătorilor a unei ipoteci de gradul I și II asupra imobilului proprietatea sa, descris în alineatul precedent.
Întrucât la scadențele înserate în cele două contracte debitoarea nu și‑a îndeplinit obligația de a restitui sumele împrumutate, creditorii‑împrumutători au solicitat executarea ei silită, cererea lor fiind înregistrată la B. N. T. sub nr. 108/14.06.2011.
Executorul judecătoresc a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de cele două contracte de împrumut, cerere încuviințată de Judecătoria Piatra N. prin încheierea din 1.07.2011, dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică în dosarul civil nr._ . Ulterior, la 14.07.2011, a fost emisă somația prin care contestatoarei i s‑a pus în vedere să achite intimaților suma de 30.000 euro cu titlu de împrumut nerestituit și 8.567,8 lei cheltuieli de executare, însă, în procesul‑verbal întocmit patru zile mai târziu, executorul judecătoresc a consemnat că debitoarea nu dispune de aceste sume și a procedat la o descriere amănunțită a apartamentului cu care au fost garantate cele două împrumuturi. De asemenea, a fost emisă somația imobiliară, în care a fost reiterată obligația de a fi achitată datoria, sub sancțiunea scoaterii imobilului ipotecat la vânzare prin licitație publică.
În cauză, a fost întocmit un raport de evaluare a apartamentului, iar la 5.09.2022 a fost emisă publicația de vânzare, prin care a fost stabilită data de 11.10.2011 pentru vânzarea bunului la licitație publică, la prețul prevăzut în raportul de evaluare, acela de 300.000 lei, însă nu s‑a prezentat niciun cumpărător, astfel că s‑a emis o nouă publicație de vânzare prin care s‑a stabilit termen la 21.11.2011, cu prețul de pornire stabilit de expertul tehnic, redus cu 25%. Cum, însă, nici de această dată nu au fost prezenți cumpărători, executorul a întocmit o treia publicație de vânzare, pentru data de 27.12.2011 și la prețul cel mai mare oferit.
Judecătorul fondului a arătat că o contestație la executare este mijlocul procedural prin care se poate obține desființarea unor măsuri ilegale de urmărire silită și că ea poate fi formulată, potrivit art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă, atât împotriva executării silite în ansamblul ei, cât și împotriva oricărui act de executare, de către cei interesați sau vătămați prin executare, alin. (3) al aceluiași text de lege prevăzând, pentru cazul în care „executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească“, posibilitatea invocării și de apărări de fond, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. În legătură cu evaluarea imobilelor, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.147 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003), republicat și actualizat „Înaintea valorificării bunurilor,acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți“.
Instanța a constatat că, în speță, este contestat raportul de evaluare, dar nu prin invocarea de neregularități concrete, ci din cauza unei pretinse subevaluări a apartamentului, susținere pe care judecătorul a găsit‑o a fi întemeiată, întrucât expertul tehnic numit în cadrul contestației la executare a stabilit pentru acest imobil o valoare mai mare decât cea din raportul de evaluare cu aproape 50.000 lei (47.712 lei), astfel că acesta din urmă este de natură a o prejudicia pe contestatoare, iar contestația la executare trebuie admisă, cu atât mai mult, cu cât vânzarea prin licitație publică, chiar dacă este o sancțiune împotriva debitorului, nu poate să‑i creeze acestuia un prejudiciu mai mare decât cel suferit prin lipsirea de proprietatea asupra bunului, și, oricum, trebuie să atingă scopul obținerii unui preț cât mai apropiat de cel real și care să permită acoperirea pe cât posibil a întregii creanțe.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat raportul de evaluare și publicația de vânzare din 21.11.2011, dispunând reluarea procedurii de vânzare a imobilului de la prețul stabilit de expertul tehnic judiciar.
1. Prin recursul declarat în termen, contestatoarea a solicitat casarea în parte a sentinței primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea expertizei tehnice, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor ridicate pe parcursul soluționării contestației la executare, inclusiv a celor referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului, deoarece, deși judecătoria a admis această probă științifică, expertul tehnic nu a avut în vedere, ca obiective, pe lângă identificarea, măsurarea și întocmirea schiței apartamentului și a dependințelor acestuia, și reevaluarea lui, pe baza prețurilor actuale de tranzacționare pe piața liberă, a încadrării în zona de impozitare, a stării excelente de întreținere și a poziției în condominiu (etaj II).
2. Identificarea și evaluarea îmbunătățirilor care se regăsesc efectiv în apartament, obiectiv la care expertul nu putea răspunde altfel decât prin descrierea fiecărei îmbunătățiri în parte și a elementelor care aduc un plus de valoare imobilului și prin evaluarea lor separată – chiar dacă nu există chitanțe sau facturi pentru toate lucrările de modernizare efectuate – cu precizarea, pentru fiecare în parte, a anului execuției și a gradului de uzură.
Recurenta‑contestatoare a arătat că, în momentul discutării concluziilor expertizei, ea a reiterat nemulțumirile sale legate de îmbunătățiri (aspecte inserate și în contestația la executare), și anume că expertul nu a indicat pe baza căror criterii a evaluat aceste îmbunătățiri și nici nu și‑a fundamentat tehnic prețurile aplicate pentru fiecare poziție de la punctul 2 din obiective, deși acest lucru i‑a fost cerut în mod expres.
Recurenta a susținut, o dată în plus, că nu poate accepta ca un apartament în care a investit aproape încă o dată valoarea lui inițială să fie subevaluat, iar instanța, deși a reținut că raportul inițial de evaluare, efectuat cu prilejul executării silite, o prejudiciază, i‑a respins apărările făcute pentru o evaluare corectă și precisă a îmbunătățirilor, ca și cererea de refacere a expertizei, cu toate că expertul nu a făcut referire la îmbunătățirile aduse imobilului. Mai mult, această din urmă cerere de refacere a expertizei, formulată prin avocatul ales, i‑a fost respinsă de instanță fără vreo motivare, operațiune care este generatoare de daune în ceea ce o privește, cu atât mai mult, cu cât, îmbunătățirile aduse apartamentului nu sunt obișnuite, ci se pot încadra în amenajări de lux (spre exemplu: paviment din marmură, parchet din bambus, tâmplărie și uși din lemn masiv, dotări și utilări ale băilor și bucătăriei la nivel superior).
Considerând că este absolut necesar ca aceste îmbunătățiri să fie evaluate corect, contestatoarea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii expertizei tehnice în sensul arătat.
Recursul contestatoarei nu este fondat.
Într‑adevăr, la termenul de judecată din 8.04.2013, stabilit pentru comunicarea către intimați și studierea de către părți a răspunsului expertului tehnic C.‑S. V. la obiecțiunile formulate de contestatoare, avocatul ales al acesteia a solicitat refacerea raportului de expertiză tehnică, însă motivarea acestei cereri a fost identică cu cea pentru care au fost formulate obiecțiunile, respectiv în legătură cu modalitatea de identificare și de evaluare a îmbunătățirilor.
Probabil că acesta a fost și considerentul pentru care judecătorul a respins cererea avocatului contestatoarei, chiar dacă acest aspect nu a fost consemnat expres în preambulul încheierii de ședință.
Ca atare, lecturând obiecțiunile depuse la fila 109 din dosarul primei instanțe, tribunalul constată că, la obiectivul nr. 2, criticile formulate priveau doar neindicarea de către expertul tehnic a criteriilor pe baza cărora a evaluat îmbunătățirile identificate în apartament, obiecțiune la care expertul a răspuns, arătând că „evaluarea îmbunătățirilor s‑a făcut luând în considerare valoarea materialelor din bonuri și facturi, precum și alte acte normative în vigoare, respectiv RPC și RPI ediția 1997“.
În aceste condiții, nici refacerea lucrării de specialitate în totalitate, și nici măcar alte obiecțiuni nu mai puteau fi încuviințate de instanța de fond, astfel că soluția pronunțată de Judecătoria Piatra N. este legală și temeinică, cu atât mai mult, cu cât valorile stabilite de expertul evaluator Musceac T. și de expertul tehnic judiciar sunt relativ apropiate, iar obiectul evaluării este reprezentat de un apartament vechi de 30 de ani, compus din trei camere, baie, debara și hol, cu o suprafață construită de 65,77 mp, și o suprafață utilă de 64,82 mp, astfel că, indiferent care ar fi îmbunătățirile aduse de contestatoare în timp, valoarea de aproape 3,5 mld lei (ROL) stabilită de expertul tehnic este una rezonabilă și cât se poate de apropiată de prețul real, de circulație, al unui asemenea imobil, ținând cont și de faptul că piața imobiliară a scăzut în mod considerabil de la declanșarea crizei economice pe plan intern.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) prima teză din Codul de procedură civilă, hotărârea instanței de fond va fi menținută în totalitate, consecință a respingerii prezentului recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea P. A. – domiciliată în Piatra N., bulevardul T., nr. 11, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1873 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații B. executorului judecătoresc N. T. – cu sediul în Piatra N., bulevardul Republicii, nr. 7, județul N., Brehuță V. – domiciliat în Piatra N., bulevardul D., nr. 35, .. 50, județul N. și Brehuță M.-R. – domiciliată în Piatra N., bulevardul D., r. 35, .. 50, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.M. 26.12.2014
Thred. R.C. 01.09.2015
2 ex.; Fond: M.C.I.
| ← Succesiune. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul NEAMŢ | Legea 10/2001. Sentința nr. 1449/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
