Fond funciar. Decizia nr. 151/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 983/321/2013
Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/AC
Ședința publică din 08.05.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelanta - pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și apelanta - intervenientă R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., sentinței civile nr. 1307 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - petentă Ț. M., domiciliată în comuna P., ., intimata - intimată C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și intimatul - intervenient Inspectoratul T. Silvic și de Vânătoare Suceava, cu sediul în Suceava, ., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic R. C. pentru apelanta-intervenientă R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică N., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere împotriva hotărârii comisiei județene;
- procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Doamna consilier juridic R. C. pentru apelanta-intervenientă R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică N., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea plângerii ca tardiv formulată. Cu privire la recursul declarat de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicită admiterea acestuia.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1307 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.1307 din data de 09.10.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu N. a fost respinsă excepția tardivității invocată de către C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. Națională a Pădurilor-Romsilva. A fost admisă plângerea formulată de petenta Ț. M., în contradictoriu cu intimatele C. locală P. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cu intervenienții forțați Inspectoratul Silvic și de Vânătoare și R. Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică N., fiind reconstituit în favoarea petentei, în calitate de moștenitoare a defunctului H. V., dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P., județul N.. A fost anulată în parte Hotărârea Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr. 9729/15.02.2013 în ce îi privește pe petenți. S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr._, petenta Ț. M. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9729/15.02.2013 solicitând, în contradictoriu cu pârâtele C. locală P. și C. județeană N., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P., în calitate de moștenitor al defunctului H. V..
În motivare a arătat că autorul său a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a" și „b" din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 având dreptul la împroprietărirea cu suprafața de 5 ha teren întrucât a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, așa cum rezultă din certificatul eliberat pe numele autorului său de către Ministerul Apărării Naționale – U.M._ Pitești, fără însă a primi în posesie terenul.
La . prevederilor Legii nr.193 din_ a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren la comisia locală P. de fond funciar, care a admis-o, dar comisia județeană a invalidat-o prin hotărârea mai sus arătată.
În dovedire, petenta a depus la dosar certificatul eliberat pe numele autorului de către Ministerul Apărării Naționale – U.M._ Pitești, tabel nominal cu persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, hotărârea atacată, acte de stare civilă.
C. locală P. nu a depus întâmpinare.
C. județeană N. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, petenta a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.9729/15.02. 2013 a Comisiei județene N., prin această hotărâre s-a invalidat propunerea Comisiei comunale P. privind admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent în calitate de moștenitor al defunctului H. V. pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, situat pe raza comunei P., jud. N., însă cererea de atribuire în proprietate a terenului în cauză este introdusă tardiv și are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren pe care autorul nu l-a avut niciodată în proprietate și implicit nu i-a fost preluat de către stat.
1.Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008, „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front si că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
S-a solicitat introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a I. T. Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru opozabilitatea hotărârii, cu motivarea că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 15 din 17 octombrie 2011 s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că R. națională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.
De asemenea, prin unitățile sale subordonate, R. Națională a Pădurilor - Romsilva pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire.
Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de faptul că în aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, este vorba de o constituire a dreptului de proprietate, cu atât mai mult este necesară implicarea activă a regiei Națională a Pădurilor - Romsilva în soluționarea litigiilor cauzate de punerea în aplicare a actului normativ susmenționat.
În ceea ce privește motivarea solicitării de a introduce în cauză și a I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. A pct. I subpct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, susmenționatul inspectorat participă, în condițiile legii, la acțiunea de aplicare a prevederilor legilor de retrocedare a fondului funciar. Astfel, potrivit dispozițiilor art.75 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, după operațiunile de validare și punere în posesie, comisia județeană emite titluri de proprietate, pe care le întocmește în două exemplare, din care unul se reține la comisia județeană, iar celălalt se transmite inspectoratului teritorial de regim silvic și de vânătoare pentru arhivare, motivat de faptul că șeful inspectoratului semnează titlul de proprietate.
2.Potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens.
Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au efect juridic, pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor, atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ori, cererea de reconstituire formulată de petentă este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Faptul că actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor, care în tipul actului normativ, ca si tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.
Titlul Legii 1/2000, dar și art. 25 din lege, arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 60 de zile de la depunerea cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Prin urmare, legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere, din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit, s-ar prelungi la nesfârșit.
Admițând prin reducere la absurd că legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă fată de persoanele care sub imperiu legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Așadar, a considerat intimata că cererea de reconstituire formulată de petentă este depusă la data de 11.09.2012, cu depășirea termenului legal de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
3.Ținând seama de motivarea Comisiei județene N., a menționat și faptul că, prin cererea formulată de către petentă, aceasta consideră că autorul său se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în textul Legii nr. 212/2008, respectiv cele „care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front si că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite ".
După cum se observă, legea impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoare:
- actele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării din cuprinsul cărora să rezulte că solicitantul a luptat pe front și
- acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
Astfel, chiar dacă petenta a făcut dovada că defunctul autor a luptat pe front, nu a făcut dovada că ar fi fost îndreptățit la împroprietărire, întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că nu deținea, la nivelul anului 1945, terenuri în proprietate sau, dacă avea în proprietate terenuri, suprafața acestora era mai mică de 5,00 ha; că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, motivat de următoarele:
a)autorul invocat de petenta nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare, C. locală P. nu putea propune reconstituirea dreptului de proprietate, cel mult, putea să propună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră.
b)potrivit art. III alin. (1) lit. „a" pct. V.I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, deci, comisia județeană nu poate să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum a solicitat petenta prin cererea adresată Comisiei locale P., în situația în care
autorul acesteia nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de
folosință.
În cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
Potrivit art. 34 alin. (1) din Codul Silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau ai vreunui dezmembrământ al acestuia;
Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere; de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art.36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
4. Recunoștința pentru sacrificiile persoanelor care au luptat pe front este legiferată prin Legea nr.44/1994 - privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
În concluzie, intimata a menționat că hotărârea atacată este temeinică și legală, raportat la legislația aflată în vigoare la data emiterii acesteia, precum și la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei și a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În dovedire s-a depus documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, în 3 exemplare.
În temeiul prevederilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La primul termen de judecată s-a pus în discuția părților introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a I. T. Silvic și de Vânătoare Suceava.
S-a dispus citarea lor, însă doar R. Națională a Pădurilor - Romsilva a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de către petentă, la comisia locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
S-a pus în discuție excepția tardivității, petenta și reprezentantul comisiei locale solicitând respingerea excepției cu motivarea că legea nu prevede un termen de decădere în acest sens, iar pentru procurarea actelor de la arhivele militare a fost nevoie de timp mai îndelungat; în plus petenta a trebuit să facă demersuri pentru a dovedi calitatea sa de moștenitoare a autorului său, înscris în acte cu un nume și cunoscut sub alt nume.
Asupra cauzei de față, analizând probele actele depuse la dosar și susținerile părților prima instanță a reținut că petenta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră, la care ar fi fost îndreptățit defunctul său autor, H. V., care a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, după ce a intrat în posesia actelor doveditoare privind dreptul de proprietate al autorului său și după ce a dovedit, prin declarație de notorietate, că în realitate familia C. D. A. este una și aceeași cu familia devenită H. prin schimbarea numelui de familie, în prenume.
C. comunei P. a admis cererea prin Hotărârea nr.34/20 09 2012, însă C. județeană N. a invalidat această hotărâre prin Hotărârea nr.9729/15 02 2013, fapt pentru care petenta a formulat plângerea de față.
S-a constatat că actul normativ în baza căruia petenta a solicitat împroprietărirea cu teren a fost edictat de legiuitor cu scopul de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea 187/1945 să ceară, în condițiile art.36 din Legea nr.1/2000, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art.1, pct. 2 din Legea nr.193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar cu privire la autorul petenților instanța de fond a apreciat că îndeplinește condițiile de încadrare ca beneficiar al acestei legi.
Instanța de fond a reținut că cererea a fost formulată de petentă după . actelor privind dreptul de proprietate al autorului său, ceea ce justifică motivul întârzierii, dovadă fiind că imediat ce a intrat în posesia actelor s-a adresat cu cerere scrisă la comisia locală, astfel încât a fost respinsă excepția tardivității.
Față de cele reținute, în baza art. 53 din Legea nr.18/1991 și art.36 din Legea nr.1/2000 modificată, instanța de fond a constatat că petenta a făcut dovada proprietății și a calității succesorale, plângerea fiind admisă pentru suprafața de 5 ha de teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal intimata C. Județeană N. și intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În apelul declarat intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N. a criticat sentința pentru următoarele motive:
În mod eronat s-a apreciat că nu se poate pune problema tardivității cererii, deoarece Legea nr. 212/2008 nu instituie un termen pentru depunerea acesteia și pentru că actele doveditoare ale participării la război sunt eliberate cu întârziere. Astfel, intervenienta arată că în practica ce s-a creat s-a avut în vedere că ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cererea de constituire, și anume cel prevăzut de art.II din Legea nr.193/2007, este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, iar cererea petenților din data de 20.09.2012 este depusă cu mult peste termenul de 60 zile.
Instanța de fond nu a verificat dacă petenta are vocație succesorală după autorul invocat, deoarece, astfel cum se menționează în cererea depusă la C. locală P., petenta a solicitat atribuirea în proprietate a suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de nepoată de frate a defunctului H. V., conform actelor de stare civilă atașate. Ori, arată intervenienta, potrivit prevederilor Legii nr.187/1945, referitoare la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de împroprietărire, dreptul la împroprietărirea efectuată în baza acestei legi, era un drept propriu al celui considerat îndreptățit. Legea nr.187/1945 și regulamentele sale de aplicare nu prevedeau posibilitatea împroprietăririi ascendenților sau a colateralilor privilegiați, prin „membri ai familiei”, în înțelesul legii menționate, nu au fost avuți în vedere frații celor îndreptățiți la împroprietărire.
Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că cererea formulată de petenți în baza art.36 din Legea nr.1/2000 nu dă dreptul la reconstituire, ci la constituirea dreptului de proprietate, ori instanța de fond a dispus reconstituire, când în realitate este un caz de constituire, autorul neavând în patrimoniu dreptul asupra terenului, pe care l-a pierdut.
Pentru toate aceste motive, intervenienta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și, pe fond, respingerea cererii petentei ca nefondată.
În apelul declarat, C. Județeană N. a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Petenta, în calitate de moștenitori ai defunctului H. V., consideră că autorul său se încadrează în categoria de persoane precizate în art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008. Față de temeiul de drept arătat, intimata consideră că prin această lege s-a introdus o nouă categorie de beneficiari ai restituirilor ce au făcut obiectul Legii nr.187/1945, și anume persoanele omise din tabelele de împroprietărire, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele naționale ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de acest act normativ. În speța de față, arată intimata autorul petentei îndeplinea condiția de a fi luptat în cel de-al doilea război mondial, fapt dovedit cu certificatul eliberat de UM_ Pitești, însă moștenitoarea acestuia nu a făcut dovada că autorul său a fost omis din tabelele de împroprietărire și nici dovada că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărit.
Un alt motiv de apel este termenul de formulare a cererii de constituire, care apreciază intimata este de 60 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008. Aceasta deoarece termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, iar nerespectarea acestora atrage decăderea persoanelor fizice din dreptul de a uza de procedura administrativă, prevăzută de legile fondului funciar la reconstituire. Faptul că Legea nr.212/2008 nu prevede un termen expres de depunere a cererii de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, un astfel de efect nefiind avut în vedere nici de legiuitor, care, în tipul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică al altui act normativ, în speță Legea nr.1/2000, iar titlul acestei legi, precum și art.25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire, se face în condițiile stabilite de Legea nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, care în art.11 alin.4 stabilește un termen de 60 zile de depunere a cererilor de constituire/reconstituire. A mai arătat intimata că legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere din dreptul de a solicita reconstituirea, aspect evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen, starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit, s-ar prelungi la nesfârșit. În situația în care legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiul legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr.18/1991.
Pentru toate aceste motive, intimata solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii petentei.
C. Județeană N. a formulat întâmpinare față de apelul declarat de intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N. și a solicitat admiterea acestuia, aceleași solicitări fiind formulate și în întâmpinarea depusă de intervenientă la apelul declarat de intimată. De asemenea, I.T.R.S.V. Suceava a precizat în întâmpinare că, prin Decizia nr. 15/22.11.2011, se conferă R.N.P. – Romsilva calitate procesuală activă, iar instituția I.T.R.S.V. a fost citată pentru opozabilitate hotărâre, drept care sunt de acord cu apelul declarat de intervenientă și de către intimata C. Județeană N..
Petenta Ț. M., față de apelul declarat de intimata C. Județeană N., a arătat că apelanta a invocat faptul că nu a făcut dovada că autorul a fost omis din tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire și nici dovada că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărit. Din înscrisurile depuse la dosar arată că rezultă contrariul celor susținute de intimată, petenta îndeplinind toate condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945, prin certificatul eliberat pe numele autorului de către UM_ Pitești și a faptului că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.187/_ autorul său H. V. nu deținea teren în proprietate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, prin care se susține că reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens, petenta arată că acest motiv este neîntemeiat, deoarece aplicarea Legii nr.212/2008 nu este condiționată de termenul de 60 zile prevăzut de Legea nr.18/1991, cu atât mai mult cu cât formularea cererilor este condiționată de . eliberat de Ministerul Apărării Naționale UM_ Pitești. Menționează că tocmai situația specială în care se poate aplica această lege a fost cauza pentru care legiuitorul nu a prevăzut un termen în interiorul căruia să se introducă cererile de constituire a dreptului de proprietate. Mai arată că doar persoanele fizice prevăzute la art.3 alin.2 ind.1 din Legea nr.1/2000 pot formula cereri de reconstituire pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare acestei legi, nu și cele prevăzute la punctul 2 care modifică art.36 din Legea nr.1/2000. Petenta arată că Legea nr.212/2008 nu a stipulat un termen de introducere a cererilor de constituire/împroprietărire a dreptului de proprietate, iar dacă legiuitorul ar fi vrut un asemenea termen ar fi procedat la fel ca în cazul Legii nr.193/2007, adică ar fi stipulat expres un articol, în care să fie prevăzut termenul de depunere a cererilor.
Mai precizează că soluția de apreciere a tardivității cererii ar fi contrară soluțiilor pronunțate în mod definitiv de alte tribunale din țară, care generează o discriminare de tratament ce a fost constant sancționată de CEDO. Mai arată că alte persoane aflate în situații similare au beneficiat de constituirea dreptului, iar stabilirea tardivității cererii petentei, discriminatoriu cu alte persoane, nu este posibilă.
Pentru aceste motive, petenta solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgu N..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate apelurile declarate de intimata C. Județeană N. și intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N., urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petenta a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr.9729/15.02.2013, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale P. de constituire în favoarea petenților, în calitate de moștenitori ai autorului lor decedat H. V., a dreptului de proprietate pentru terenul de 5,00 ha, cu vegetație forestieră, teren la care avea dreptul autorul, în calitatea sa de luptător pe front.
Instanța de fond a apreciat că petenta îndeplinește condițiile necesare constituirii și a dispus admiterea plângerii. În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, față de momentul introducerii cererii de constituire, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire a fost depusă în termen justificat de . privind dreptul de proprietate al autorului său, ceea ce a justificat motivul întârzierii. A mai menționat instanța de fond că imediat ce a intrat în posesia înscrisurilor petenta s-a adresat cu cerere scrisă la comisia locală.
Față de motivele de apel referitoare la tardivitatea depunerii cererii de constituire, tribunalul constată că, având în vedere temeiul invocat de petentă, la formularea cererii de constituire, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr.1/2000, a fost modificat succesiv prin Legile 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr.212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor, au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr.193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr.212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 08.11.2008, aspect care a fost apreciat greșit de către instanța de fond.
Cu privire la termenul de 60 zile de depunere a cererii de constituire, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în decizia nr.2/17.02.2014, a stabilit că cererile de constituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/2008, sunt supuse termenului de 60 zile, care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.
Petenții au formulat cererea de constituire la data de 11.09.2012, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petentă, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
În cauză, nu se poate aprecia existența unui caz de ultraactivitate a legii existente în vigoare, deoarece, ca urmare a modificărilor aduse art. 36 prin Legea nr.212/2008, nu s-au extins condițiile de admisibilitate asupra unei categorii de persoane deja îndreptățite la constituire, ci prin acest act normativ s-a introdus o nouă categorie de persoane beneficiare a constituirii. Prin urmare, ultraactivitatea legii în vigoare înainte de modificare ar fi putut fi incidentă și ulterior, numai în situația în care unei categorii de persoane deja existentă ca beneficiară a constituirii i s-ar fi adăugat alte condiții de admisibilitate a cererilor formulate sub imperiul legii vechi, situație care nu se regăsește pentru cauza în speță, în cadrul căreia actul normativ modificator, și anume Legea nr.212/2008, a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la constituire.
Faptul invocat de petentă, conform căruia a obținut târziu actele doveditoare de la unitatea militară, nu constituie un temei pentru aprecierea că această cerere de constituire a fost formulată în termenul legal, în condițiile în care cererea însăși trebuia să fie depusă cu respectarea termenului din legile funciare, și anume 60 zile de la data intrării în vigoare a normei care stabilește dreptul, și ulterior ar fi putut fi completate înscrisurile doveditoare ale proprietății sau îndeplinirii condițiilor expres prevăzute de Legea nr.212/2008. Astfel, această susținere nu constituie prin ea însăși un motiv care să justifice formularea cererii peste termenul legal, deoarece înscrisurile depuse în dovedire puteau să fie complinite pe întreaga durată a procedurii administrative, având valoare juridică și chiar depuse pentru prima dată în fața instanței de fond sau în calea de atac.
De asemenea, nici discriminarea invocată față de celelalte persoane, aflate în situații similare și care au obținut constituirea în același temei, fiind deja puse în posesie, nu conduce la stabilirea temeiniciei cererii, deoarece fiecare caz de speță se analizează de către instanța de judecată distinct, cu luarea în considerare a tuturor condițiilor speciale de admisibilitate, care presupun implicit și formularea cererii de constituire în termenul de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008.
Având în vedere că depunerea cererii în termen este o condiție care se analizează cu prioritate în procedura specială a legilor fondului funciar, și de la care nu se poate deroga prin convenție, celelalte condiții de admisibilitate nu vor mai fi analizate în prezentul apel.
Pentru considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul tardivității depunerii de către petenți a cererii de constituire, motive în considerarea cărora se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 teza a III-a Cod procedură civilă, admiterea apelurilor declarate de intervenientă și de către intimata C. Județeană N., schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii formulate de petenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1307/09.10.2013 a Judecătoriei Târgu N., în contradictoriu cu intimata - petentă Ț. M. (CNP-_), domiciliată în comuna P., ., intimata - intimată C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și intimatul - intervenient Inspectoratul T. Silvic și de Vânătoare Suceava, cu sediul în Suceava, ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Ț. M. împotriva hotărârii nr. 9729/15.02.2013 a Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Înlătură dispoziția asupra excepției tardivității formulării cererii de constituire și menține dispoziția asupra cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.05.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 30.05.2014
Tehnored. C.A. – 06.06.2014
7 ex.
Fond: V. A.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 476/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 391/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
